Inadmissibility of extraordinary annulment appeal for failure to satisfy statutory grounds regarding procedural defects and material error in civil procedure.

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a înregistrat, la data de 13.06.2016, dosarul nr. x/2016, având ca obiect contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 10.05.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Prin Rezoluţia Preşedintelui completului de judecată, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin cererea înregistrată la data de 28.09.2016, în dosarul nr. x/2016, S.C. A. S.R.L. a solicitat acordarea de facilităţi, sub forma reducerii taxei judiciare de timbru de la 100 RON la 0 RON, iar prin încheierea de şedinţă din 15 decembrie 2016, Înalta Curte a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din data de 15.12.2016, petenta a formulat cerere de reexaminare, susţinând că respingerea cererii de reducere a taxei de timbru este eronată.

Prin încheierea din data de 02.02.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 15 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins cererea privind acordarea de facilităţi sub forma reducerii taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie în anulare petenta S.C. A. S.R.L., înregistrată sub nr. dosar x/2017, iar, prin Decizia nr. 3553 din data de 14.11.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat contestaţia în anulare ca netimbrată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare petenta S.C. A. S.R.L., întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că pentru data de 14 noiembrie 2017, când a avut loc judecata, procedura de citare nu a fost îndeplinită legal, iar contestatoarea nu a participat la judecată, instanţa încălcând dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. c), h) şi j) C. proc. civ.

S-a mai arătat că anularea ca netimbrată a contestaţiei în anulare este rezultatul unei greşeli materiale.

Împotriva Deciziei nr. 3553 din 14 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare S.C. A. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 şi art. 508 din C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia nr. 2230 din 29 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă cererea de acordare facilităţi formulată de contestatoare, ca fiind formulată abuziv, conform art. 12 din C. proc. civ., republicat.

A fost anulată contestaţia în anulare formulata de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 3553 din 14 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca netimbrată.

3. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 2230 din 29 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018 a formulat contestaţia în anulare S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 508 şi 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei, a arătat că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. e), g), k), j), art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1) şi 248 alin. (5) şi 424 alin. (5) din C. proc. civ.. A menţionat faptul că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar contestatoarea nu a participat la judecată. Totodată, instanţa nu s-a pronunţat asupra nulităţii citaţiei pentru termenul de judecată din 29.05.2018 şi, mai mult, instanţa s-a pronunţat prin decizie, în loc de încheiere.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii şi a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.

II. Soluţia instanţei asupra contestaţiei în anulare

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Potrivit art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia în anulare poate fi exercitată în cazul hotărârilor definitive, atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

În speţă, contestatoarea critică faptul că nu a fost legal citată pentru termenul de judecată din 29.05.2018, însă acest lucru nu este susţinut de actele şi lucrările dosarului.

În cauza de faţă, pentru termenul de judecată din data de 29.05.2018 procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Sub acest aspect, faţă de considerentele expuse anterior şi în raport cu dispoziţiile legale citate, contestaţia în anulare formulată în cauză este inadmisibilă.

Cel de-al doilea motiv de contestaţie în anulare, invocat de S.C. A. S.R.L., reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., îl constituie situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Prevederile art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. se referă exclusiv la contestaţia în anulare specială. Se reţine, aşadar, că pe calea contestaţiei în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în cauza de faţă nu ne aflăm în prezenţa unei hotărâri date asupra recursului, pe de o parte, iar pe de altă parte, aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială" în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată faptul că prin decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare nu s-a soluţionat un recurs promovat de contestatoare, ci a fost respinsă cererea de acordare facilităţi formulată de contestatoare, ca fiind formulată abuziv, conform art. 12 din C. proc. civ., republicat şi a fost anulată contestaţia în anulare formulata de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 3553 din 14 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca netimbrată.

Totodată, erorile invocate de contestatoare nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestaţiei în anulare pentru că exced voinţei legiuitorului, exced prevederilor art. 503 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare.

Dispoziţiile normelor menţionate au caracter imperativ, astfel că nerespectarea lor, prin formularea unor motive care nu corespund realităţii, obligă la respingerea contestaţiei ca inadmisibilă.

Deşi formal contestatoarea şi-a fundamentat cererea pe aceste dispoziţii legale, în realitate aspectele învederate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de legiuitor.

Din analiza textelor legale anterior citate rezultă că un exerciţiu legal al contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, este condiţionat de invocarea unor motive de fapt care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi respectiv art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că, în pricina de faţă, contestaţia în anulare nu îndeplineşte condiţiile expres şi limitativ prevăzute în textele legale enumerate anterior.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2230 din 29 mai 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2230 din 29 mai 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2020.