Pollution tax refund appeal perempted for six-month procedural inactivity; tribunal dismissal stands.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the expiration (perimare) of the taxpayer's appeal against the Curtea de Apel Constanța decision of 25 January 2017, which itself had earlier found the taxpayer's initial appeal against the trial court’s rejection of the pollution tax refund claim to be perempted; the tribunal’s original dismissal therefore remains in force. The underlying dispute concerns a refund claim for 3,559 RON paid as pollution tax, which was rejected at trial; the taxpayer’s appeal was suspended when both parties failed to appear, and neither party sought resumption. The Court applied Articles 416(1)-(2), 411(1)(2), 415(1), 418, 420, and 421(2) of the Civil Procedure Code, finding that more than six months elapsed without any procedural act imputable to the parties, so the appeal was automatically perempted.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 415 pct. 1 C. proc. civ, art. 418 C. proc. civ, art. 421 alin. (2) din C. proc. civ; Pollution tax refund appeal perempted for six-month procedural inactivity; tribunal dismissal stands: The underlying dispute concerns a refund claim for 3,559 RON paid as pollution tax, which was rejected at trial; the taxpayer’s appeal was suspended when both parties failed to appear, and neither party sought resumption. The Court applied Articles 416(1)-(2), 411(1)(2), 415(1), 418, 420, and 421(2) of the Civil Procedure Code, finding that more than six months elapsed without any procedural act imputable to the parties, so the appeal was automatically perempted.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedArticles used as the legal basis for declaring the appeal (recurs) perimé, the main ground for the final ruling.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat, in contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Navodari, obligarea paratei la plata sumei de 3559 RON reprezentând taxa de poluare, a dobânzii legale aferente sumei, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentinţa civilă nr. 4799/19.12.2013 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva hotărârii menţionate a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/14.05.2014.
2. Hotărârea atacată
Prin decizia civilă nr. 39/CA din 25 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă sesizarea şi s-a constatat perimat recursul în contencios administrativ declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 4799/19.12.2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2013 în contradictoriu cu intimata pârâtă - D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Constanţa - Serviciul Fiscal Orăşenesc Năvodari, intimat chemat în garanţie - Administraţia Fondului pentru Mediu.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 39/CA din 25 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata pârâtă - D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Constanţa - Serviciul Fiscal Orăşenesc Năvodari şi intimata-chemată în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu nu au formulat întâmpinări în cauză.
5. Încheierea de suspendare a judecăţii
Prin încheierea de şedinţă din 21 martie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:
"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 21.03.2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.
Încheierea de şedinţă din data de 21.03.2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 23.09.2019.
Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 39/CA din 25 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Cu recurs în cinci zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 iulie 2020.