Recourse against annulment of systemic error compensation recovery dismissed; budgetary claim upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

- anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 6/05.08.2016 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.06.2016, ambele emise de autoritatea pârâtă;

- exonerarea de la plata creanţei bugetare rezultată din constatarea neregulilor în cuantum de 800.000 RON;

- suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.06.2016, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2001 din 30.05.2017, a respins excepţiile invocate de pârât prin întâmpinare, precum şi acţiunea reclamantei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

3.1. În primul motiv de recurs, încadrabil în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că hotărârea judecătorească este nelegală, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în condiţiile în care instanţa a respins cererea sa referitoare la încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate în posesia intimatei care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate şi care nu au fost depuse la dosarul cauzei.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.2.1. În mod greşit, prima instanţă a respins excepţia prescripţiei dreptului de aplicare a sancţiunii, fără să ţină seama de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordinul de finanţare nr. x/22.02.2011 în care se prevede faptul că durata de valabilitate a acestuia este de 5 ani de monitorizare, de la data plăţii făcute de către Agenţia de plată; în raport de această dispoziţie, prescripţia s-ar fi împlinit la data de 24.03.2016.

3.2.2. Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că a intervenit decăderea din dreptul de a emite procesul-verbal contestat, deoarece a fost depăşit termenul de 60 de zile, menţionat de prevederile art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011.

În concret, documentele reprezentate de Raportul de audit DG MARE din cadrul Comisiei Europene cu nr. Ares (2012) 959619/09.08.2012, Adresa Autorităţii de audit nr. 51579/AP/16.10.2012 privind verificarea dosarelor beneficiarilor Sit Natura 2000 şi Raportul de verificare nr. x/14.12.2012 DGP - AMPOP privind stabilirea naturii sistemice a constatărilor referitoare la modul de acordare a compensaţiilor în cadrul proiectului Sit Natura 2000 demonstrează că reverificarea şi emiterea proceselor-verbale aferente trebuiau efectuate în termen de maxim 90 de zile începând, cel mai târziu, de la data de 14.12.2012. Or, in cazul societăţii, aceste activităţi au fost întreprinse în perioada 15.02.2016-25.05.2016, cu mult după împlinirea termenului stabilit de art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind astfel lovite de sancţiunea prescripţiei.

3.2.3. Atât decizia cât şi procesul-verbal contestate în cauză sunt pur formale.

3.2.4. Compensaţiile, conform Ghidului solicitantului, s-au acordat pentru o perioadă de maxim 2 ani - aferente pierderilor la nivelul anilor 2008 şi 2009 - şi nu pentru un singur an, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.

3.2.5. Atât decizia cât şi procesul-verbal deduse judecăţii nu sunt motivate în fapt şi în drept, deoarece nu cuprind niciun temei legal din care să rezulte obligaţia încălcată de către societate. În plus de aceasta, în procesul-verbal nu se indică în ce constă culpa societăţii. Formula de calcul a fost stabilită de către Autoritatea de Management prin Ghidul solicitantului şi a fost explicată de aceasta prin adrese oficiale.

3.2.6. Prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că societatea nu avea posibilitatea să depisteze eroarea sistemică în mod rezonabil, aceasta fiind produsă după 4-5 ani de la data acordării finanţării.

De asemenea, autoritatea contractantă nu a fost în eroare atunci când a acordat societăţii compensaţia cerută câtă vreme ea este cea care a stabilit modul de calcul şi a verificat la acel moment suma cuvenită în modalitatea în care a procedat pentru toţi ceilalţi 25 de beneficiari.

3.2.7. Specificul conceptului de "neregulă sistemică" constă în aplicarea sancţiunilor financiare şi recuperarea sumelor care fac obiectul unei astfel de nereguli doar în relaţia dintre stat şi autoritatea publică.

3.2.8. În mod greşit, prima instanţă a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a dispune suspendarea efectelor procesului-verbal contestat în cauză.

Astfel, indisponibilizarea sumelor de bani existente în conturile societăţii face imposibilă continuarea activităţii acesteia şi determină disponibilizarea salariaţilor.

3.3. În cel de-al treilea la motiv de recurs, încadrabil în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a precizat faptul că sentinţa atacată nu este suficient motivată.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

4.2. Recurenta a depus note scrise în care a reluat prezentarea argumentelor expuse şi în cadrul memoriului de recurs.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Referitor la excepţia nulităţii recursului formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.

Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia nulităţii recursului promovat de reclamantă, întrucât în cuprinsul memoriului de recurs nu este indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, arătate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Analizând conţinutul recursului depus de reclamantă, Înalta Curte apreciază că acesta cuprinde critici de nelegalitate ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. Ca atare, excepţia analizată va fi respinsă.

5.2. Consideraţii generale

Aşa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, recurenta A. S.R.L. a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:

- Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.06.2016 prin care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Control Antifraudă şi Inspecţii a stabilit în sarcina beneficiarului A. S.R.L. un debit în valoare de 800.000 RON, reprezentând cheltuieli neeligibile ca urmare a aprobării Cererii de finanţare depuse de parte;

- Deciziei nr. 6/05.08.2016 prin care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a respins contestaţia administrativă formulată de beneficiarul finanţării împotriva titlului de creanţă anterior arătat.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, soluţie care este împărtăşită de instanţa de control judiciar.

5.3. Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"), Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.

Motivul de casare în discuţie are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.

Recurenta invocă încălcarea celor două principii anterior nominalizate în condiţiile în care instanţa de fond a respins în mod nelegal cererea sa referitoare la încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate în posesia intimatei care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate şi nu au fost depuse la dosarul cauzei.

Înalta Curte constată că recurenta a solicitat în faţa instanţei de fond administrarea în cauză a probei cu înscrisuri suplimentare, fiind vorba despre raportul vizitei pe teren şi toate actele de la primele 6 poziţii indicate la punctul 11 al paginii 19 din procesul-verbal nr. x/10.06.2016.

Prima instanţă a respins proba solicitată ca nefiind utilă soluţionării cauzei.

Instanţa de control judiciar apreciază că soluţia primei instanţe este corectă, în condiţiile în care recurenta a solicitat obligarea părţii adverse la prezentarea unor înscrisuri care au fundamentat emiterea ordinului de finanţare nerambursabilă nr. 82/22.02.2011 (ex: raportul vizitei pe teren), ordin care nu este contestat în speţa de faţă. Celelalte acte menţionate la primele 6 poziţii indicate la punctul 11 al paginii 19 din procesul-verbal nr. x/10.06.2016 provin de la aceasta.

5.4. Reevaluând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, pentru a răspunde la criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine următoarele:

5.4.1. Critica recurentei referitoare la prescrierea dreptului de aplicare a sancţiunii este nefondată.

Conform art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie anului următor datei de închidere a programului.

De asemenea, prevederile art. 3 alin. (3) din Regulamentul CE Euratom nr. 2988/1995 (în vigoare la momentul emiterii ordinului de finanţare) conferă statelor membre facultatea de a aplica un termen de prescripţie mai lung.

Sprijinul financiar nerambursabil acordat societăţii recurente a fost finanţat din POP 2007-2013.

Procesul-verbal contestat în cauză a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

5.4.2. Critica recurentei referitoare la sancţiunea decăderii din dreptul de a emite procesul-verbal contestat este nefondată.

Potrivit art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011:

"(1) În situaţia în care structurile de control prevăzute la art. 20 constată nereguli de sistem sau deficienţe ale sistemelor de management şi control potenţial generatoare de nereguli cu caracter sistemic care au implicaţii de ordin financiar, acestea au obligaţia întocmirii de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, individualizate la nivel de beneficiar şi operaţiune, după reverificarea fiecărui caz dintre cele care este posibil să fi fost afectate de această neregulă, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 21.

(2) Termenul maxim de efectuare a activităţilor prevăzute la alin. (1) este de 90 de zile de la data finalizării activităţii de organizare a reverificării.

(3) În cazuri justificate, termenul de finalizare a activităţii de reverificare prevăzut la alin. (2) poate fi prelungit în mod corespunzător, dar nu mai mult de 90 de zile."

Sancţiunea invocată de recurentă nu poate interveni în condiţiile în care prin textul legal anterior citat a fost instituit un termen de recomandare.

5.4.3. Critica recurentei prezentată la pct. 3.2.3 este nefondată.

În baza Ordinului de finanţare nerambursabilă din POP nr. x/14.02.2011, recurenta A. S.R.L. a beneficiat de o compensaţie în sumă de 1.600.000 RON pentru Proiectul "Acvacultură durabilă în situl Natura 2000 -ROSPA0105-Mostiştei."

În temeiul Memoriului Justificativ şi Raportului tehnic de evaluare a pierderilor, s-a stabilit că pierderile de producţie suferite în perioada 2008-2009 au fost de peste 35%, cuantumul acordat fiind de 1000 RON/ha pentru o suprafaţă de luciu de apă de 800 ha.

Prin decizia autorităţii de management menţionată mai sus, prima s-a calculat prin însumarea primei aferente pentru anul 2008 în cuantum de 800.000 RON (800*1000lei/ha) cu prima aferentă anului 2009 de 800.000 RON (800 ha*1000lei/ha), în condiţiile în care modul de calcul al primei, stabilit prin Decizia Comitetului de Monitorizare nr. 16/2.03.2010 nu prevede că valoarea primei este aferentă fiecărui an de pierdere în parte. Pe cale de consecinţă, suma de 800.000 RON din cererea de plată nr. x/28.02.2010 a fost plătită necuvenit beneficiarului, fiind inclusă în Declaraţia lunară de cheltuieli nr. 13/12.04.2011 şi transmisă Comisiei cu aplicaţia nr. 3/06.07.2011.

În cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.06.2016 este norminalizată adresa nr. x/16.10.2012 emisă de Curtea de Conturi a României - Autoritatea de Audit, înregistrată la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu nr. 242414/18.10.2012. Această adresă a fost emisă în urma verificărilor suplimentare efectuate la solicitarea Comisiei Europene prin scrisorile Ares (2012)579580/11(05/12) şi Ares (2012)959619/09/08/2012 privind stabilirea naturii sistemice a constatărilor referitoare la modul de acordare a compensaţiilor pentru pierderile de producţie înregistrate de unităţile de acvacultură - sit Natura 2000. Direcţiei Generale Pescuit - Autoritate de Management pentru POP i-a fost transmisă situaţia centralizatoare a tuturor dosarelor analizate în cadrul misiunii de audit, iar, la pct. 18 din anexă la situaţia centralizatoare, este stabilită suma de 800.000 RON ca fiind neeligibilă pentru A. S.R.L., adică 1/2 din compensaţia aferentă pierderilor de producţie pentru perioada 2008-2009.

De asemenea, în titlul de creanţă contestat în cauză se precizează faptul că Autoritatea de Audit a Curţii de Conturi a României a recomandat Autorităţii de Management să ia măsurile necesare pentru clarificarea aspectelor semnalate în ceea ce priveşte modul de acordare a compensaţiilor.

În plus de aceasta, în cuprinsul Procesului-verbal analizat se face referire şi la Nota de control nr. x/18.09.2014 emisă de DGCAI şi aprobată de Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin care a fost confirmat caracterul sistemic al neregulii şi s-a stabilit necesitatea individualizării plăţilor acordate în mod necuvenit beneficiarilor sit Natura 2000, în raport cu prevederile art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011.

Ulterior aprobării Notei de control nr. x/18.09.2014, a fost emisă Scrisoarea de misiune nr. 305739/12.02.2016 în vederea efectuării verificărilor şi individualizării creanţei bugetare la nivel de beneficiar, precum şi Nota nr. x/09.05.2016 privind prelungirea termenului aferent verificărilor demarate de echipa de control.

În urma verificărilor efectuate s-a reţinut faptul că: "se confirmă constatarea Autorităţii de Audit din cadrul Curţii de Conturi a României, din adresa nr. x/20.11.2012 referitoare la acordarea în exces a cuantumului compensaţiei prin aplicarea în mod eronat a formulei de calcul aprobată în Comitetul de Monitorizare pentru POP."

Aşadar, în mod discutabil controlul efectuat şi finalizat prin emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.06.2016 nu a fost efectuat "pur formal", după cum susţine recurenta, ci a presupus verificarea şi analizarea documentelor aferente cererii de finanţare depuse de parte pentru solicitarea primei pentru compensarea pierderilor de venituri înregistrate în cadrul fermei piscicole.

5.4.4. Criticile recurentei prezentate la pct. 3.2.4 - 3.2.7 sunt nefondate.

Modul de acordare a compensaţiei, metoda de calcul şi nivelul primelor acordate în baza Programului Operaţional pentru Pescuit, privind pierderile de venituri, au fost stabilite prin Decizia nr. 5/29.05.2008 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013. Astfel, potrivit Deciziei, "Prima din cadrul acestei măsuri va reprezenta o singură compensaţie şi va fi alocată conform condiţiilor prevăzute în art. 30 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006" şi va fi acordată pentru maximum 2 ani ulterior datei deciziei privind zonele protejate în concordanţă cu Natura 2000. Ulterior, aceste aspecte au fost preluate şi în Decizia nr. 16/02.03.2010 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013.

În privinţa recurentei, plata compensaţiei pentru anii 2008 şi 2009, în valoare totală de 1.600.000 RON, aferentă Ordinului de finanţare nerambursabilă din POP nr. x/14.02.2011, s-a realizat în baza cererii de plată nr. x/28.02.2011 şi a Raportului vizitei pe teren nr. x/09.03.2011. Plata s-a realizat prin OP nr. x/22.03.2011 întocmit pentru suma de 400.000 RON şi OP nr. x/23.03.2011 întocmit pentru suma de 1.200.000 RON.

Calculul sumei ce a stat la baza efectuării plăţii a fost făcut pentru perioada 2008 - 2009, pentru suprafaţa totală de luciu de apă de 800 ha aferentă celor două amenajări piscicole şi înmulţită cu 2 pentru cei doi ani pentru care a fost aplicat proiectul.

În concluzie, deşi pentru anii 2008 şi 2009, în mod corect, trebuia plătită o singura primă pentru pierderile de producţie, pe baza Ghidului Solicitantului au fost plătite pentru fiecare an sumele prevăzute în art. 30 alin. (5) din Regulament, aşadar două prime.

Instanţa de control judiciar nu poate primi critica recurentei referitoare la imposibilitatea recuperării creanţei.

În concret, recurenta susţine faptul că raportat la modul de calcul al compensaţiei, nu se poate reţine în sarcina sa comiterea unei abateri care să justifice măsura obligării acesteia la restituirea sumei de 800.000 RON, reprezentând 50% din compensaţia acordată.

După aşa cum s-a arătat de către părţile litigante, în discuţie este o eroare sistemică a autorităţii publice, însă compensaţia acordată nejustificat, ca urmare a calculării greşite a primei, trebuie recuperată.

Relevante în acest sens sunt şi prevederile art. 10 "Nereguli, sume necuvenite şi restituirea finanţării" din Anexa I la Ordinul de finanţare nerambursabilă din POP nr. x/22.02.2011 pentru Proiectul "Acvacultură durabilă în situl Natura 2000 -ROSPA0105-Mostiştei" în care se precizează faptul că: "orice plată excedentară constituie plată necuvenită, iar beneficiarul are obligaţia de a restitui sumele necuvenite."

Ca atare, afirmaţia recurentei cu privire la faptul că în cuprinsul actului de impunere "nu se indică în ce constă culpa societăţii" nu este justificată, în condiţiile în care solicitarea pentru finanţare a fost realizată de către beneficiar prin cererea de finanţare.

În ceea ce priveşte posibilitatea recuperării sumei aflate în discuţie, sunt semnificative considerentele expuse în paragraful 27 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 683/23.11.2016 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind unele măsuri referitoare la plăţile beneficiarilor Sit Natura 2000 în care se arată faptul că este vorba despre "o creanţă bugetară rezultată dintr-o neregulă, ea nepierzându-şi individualitatea prin faptul că a fost preluată la bugetul de stat, definindu-se, în continuare, ca sumă de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora (…). Dacă legiuitorul ar fi dorit să se îndepărteze de la această viziune cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, ar fi trebuit să reglementeze o derogare de la conţinutul normativ al acestuia în raport cu creanţele vizate de legea criticată, aspect pe care nu l-a realizat; în aceste condiţii, creanţele pe care legiuitorul a decis să nu le mai recupereze în temeiul legii criticate sunt, în realitate, tot creanţe bugetare rezultate dintr-o neregulă."

Importante sunt şi dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 în care se precizează în mod expres faptul că "Statul membru efectuează corecţiile necesare în raport cu neregulile individuale sau sistemice detectate în operaţiuni sau în programul operaţional. Corecţiile efectuate de către statul membru constau în anularea întregii contribuţii publice la Programul Operaţional sau a unei părţi a acesteia. Statul membru ia în considerare natura şi gravitatea neregulilor, precum şi pierderea financiară înregistrată de FEP."

În plus de aceasta, în legislaţia internă, art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează procedura de urmat în cazul existenţei unei nereguli sistemice.

Aşadar, în aplicarea dispoziţiilor normative anterior citate, în mod corect şi pe deplin justificat s-a procedat la emiterea procesului-verbal contestat în prezenta cauză.

În altă ordine de idei, Înalta Curte apreciază că este lipsită de substanţă critica recurentei referitoare la nemotivarea actelor administrative deduse judecăţii.

Decizia nr. 6/05.08.2016 ilustrează soluţia adoptată de Comisia de soluţionare a contestaţiei administrative şi reflectă analiza tuturor motivelor de nelegalitate ale procesului-verbal atacat în procedura administrativă de către beneficiarul măsurii de finanţare.

În ceea ce priveşte Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/10.06.2016 este de observat faptul că la pct. 5 "prezentarea aspectelor verificate" din cadrul acestuia au fost evocate constatările echipei de control, precum şi actele normative ce nu au fost respectate de către beneficiarul finanţării. În plus de aceasta, la pct. 7 "temeiul de drept" au fost nominalizate dispoziţiile legale şi regulamentare pe care se fundamentează soluţia de recuperare parţială a sumei acordate cu titlu de sprijin.

În fine, instanţa de control judiciar nu poate reţine încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi încrederii legitime, după cum susţine societatea recurentă, deoarece sumele stabilite prin titlul de creanţă analizat în cauză reprezintă fonduri cu regim juridic special care, după cum s-a arătat anterior, au fost plătite necuvenit acesteia, din bugetul comunitar şi bugetul naţional, reprezentând prejudiciu cert adus acestor două bugete. Este de menţionat faptul că suma stabilită prin procesul-verbal contestat nu provine din patrimoniul societăţii, ci din fonduri europene, aceasta fiind plătită recurentei în urma depunerii cererii de finanţare. În atare situaţie, recuperarea prejudiciului este obligatorie pentru a se asigura desfăşurarea adecvată a Programului Operaţional Pescuit prin Fondul European pentru Pescuit.

5.4.5. Critica recurentei prezentată la pct. 3.2.8 este nefondată.

Contrar celor menţionate de către recurentă în cadrul acestei critici de nelegalitate, concluzia primei instanţe în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a dispune suspendarea efectelor procesului-verbal contestat în cauză este corectă.

Condiţia cazului bine justificat nu este îndeplinită în contextul în care toate criticile de nelegalitate prezentate de recurentă cu privire la procesul-verbal aflat în discuţie au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

Condiţia pagubei iminente nu este îndeplinită, deoarece, după cum s-a precizat anterior, din totalul sumei de 1.600.000 RON au fost acoperite pierderile reale înregistrate de beneficiar, în cuantum de 800.000 RON, iar diferenţa de 800.000 RON reprezentând fonduri plătite în mod excedentar părţii, au fost rulate şi au generat profit acesteia. Prin urmare, nu se poate reţine faptul că obligaţia de restituire a sumei primite necuvenit ar putea prejudicia bugetul societăţii recurente.

Împrejurarea că recurenta are o serie de cheltuieli ocazionate de plata facturilor către furnizorii de utilităţi şi de plata salariilor nu prezintă relevanţă pe subiectul analizat, deoarece aceste plăţi nu se efectuează din fonduri europene.

5.4.6. În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5.5. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, instanţa de control judiciar considera că acest motiv de casare nu este fondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, precum şi recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2001 din 30 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2020.