Public domain inventory in government decree annexes: start of pre-complaint deadline runs from actual knowledge, not official publication

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 15.02.2017 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, sub nr. x/2017, petenta Administraţia Bazinală de Apă Argeş - Vedea a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, U.A.T Berceni - prin primar şi Consiliul Local Berceni şi U.A.T. Vidra - prin primar şi Consiliul Local Vidra, anularea poziţiilor nr. 4 şi 5 din anexa nr. 6 din H.G. nr. 930/2002, privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Berceni, jud. Ilfov, poziţia nr. 27 din anexa nr. 38 din H.G. nr. 930/2002, privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Vidra, jud. Ilfov, precum şi obligarea UAT Berceni şi UAT Vidra să lase liber imobilul şi suprafaţa de apă ce face obiectul cererii. A solicitat petenta şi introducerea în cauză a Statului Român - prin Ministerul Finanţelor, dat fiind că este titularul dreptului de proprietate publică.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 118/F-CONT din 13 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor Consiliul Local Berceni şi Consiliul Local Vidra. A fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 118/F-CONT din 13 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Argeş - Vedea, criticând-o pentru nelegalitate, criticile invocate putând fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivare, recurenta a arătat că H.G. nr. 930/2002 este un act administrativ cu caracter normativ, fiind emis de o autoritate publică centrală.

Deşi actele normative au caracter de opozabilitate de la data publicării, în prezenta speţă, anexele nu au fost publicate odată cu hotărârea, în nota de subsol existând precizarea că vor fi publicate ulterior, menţiune selectivă care nu asigură publicitatea necesară informării publicului.

A mai arătat recurenta că imobilul era deja inventariat în domeniul public al statului şi dat în administrare recurentei începând cu H.G. nr. 1045/2000, Anexa nr. 4, poziţia nr. 81, existând şi în prezent înregistrarea în H.G. nr. 1705/2006, Anexa 12, nr. MF 64097, în situaţia de faţă existând şi fiind perpetuată în mod voit o dublă inventariere.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Comunei Berceni şi Unitatea Teritorial Administrativă Berceni au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, au arătat că H.G. nr. 930/2002 face parte din categoria actelor prevăzute de art. 108 alin. (4) din legea fundamentală şi a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial. Astfel, având în vedere că data publicării H.G. este 16.09.2002, iar reclamanta a sesizat instanţa la 02.11.2016, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acţiunea a fost formulată cu depăşirea termenului. Atât hotărârea de Guvern, cât şi anexele au fost publicate în Monitorul Oficial, anexele însă se publică în număr restrâns, ele cuprinzând date cu caracter individualizat şi nu se comunică abonaţilor, dar se pot elibera în copie de la Monitorul Oficial.

4.2 Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă în lipsa plângerii prealabile.

4.3 Intimaţii-pârâţi UAT Vidra prin Primar şi Consiliul Local Vidra au formulat întâmpinare, solicitând anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii, au arătat că recurenta era obligată să-şi sprijine recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

În ceea ce priveşte fondul recursului, intimaţii-pârâţi au arătat că nu s-a făcut dovada introducerii plângerii prealabile în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi nici dovada imposibilităţii luării la cunoştinţă de actul administrativ a cărei anulare se solicită, astfel că soluţia instanţei de fond este corectă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-pârâţi UAT Vidra prin Primar şi Consiliul Local Vidra, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea poziţiilor 4 şi 5 din Anexa nr. 6 la H.G. nr. 930/2002, privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Berceni, jud. Ilfov, precum şi a poziţiei 27 din Anexa nr. 38 din H.G. nr. 930/2002 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Vidra, jud. Ilfov, solicitând obligarea UAT Berceni şi UAT Vidra să lase liber imobilul şi suprafaţa de apă ce face obiectul cererii.

Instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins cererea de chemare în judecată, reţinând că actul administrativ individual atacat, H.G. nr. 930/2002, a fost adus la cunoştinţa publică la 16.09.2002, iar plângerea prealabilă a fost efectuată de reclamantă la 02.11.2016, peste termenul legal, fapt care echivalează cu inexistenţa acesteia.

Înalta Curte reţine că, deşi prima instanţă a stabilit în mod corect natura juridică a actului atacat, reţinând că acesta este un act administrativ cu caracter individual, a interpretat şi aplicat eronat prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în raport cu specificul formalităţilor procedurale de aducere la cunoştinţă publică a acestuia.

În cazul unei hotărâri adoptate de Guvern în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, pentru atestarea apartenenţei bunurilor la domeniul public, momentul de început al calculului termenelor procedurale nu coincide cu publicarea în Monitorul Oficial, pentru că anexele în care sunt indicate bunurile sunt publicate separat, în numerele "bis" ale Monitorului Oficial al României, Partea I, care nu se aduc la cunoştinţa generală a publicului, ci sunt distribuite doar persoanelor interesate.

Această interpretare, impusă de respectarea principiului liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, consacrat în art. 21 din Constituţia României şi în art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, se regăseşte şi în practica anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, plecând de la aprecierea greşită a faptului că publicarea hotărârilor de guvern reprezintă modalitatea de comunicare a actului administrativ individual către persoanele interesate, instanţa de primă jurisdicţie în mod eronat a considerat că de la acest moment (al publicării) se calculează termenul în care ar fi trebuit efectuată plângerea prealabilă.

Faţă de cele arătate anterior, instanţa de control judiciar constată că actul administrativ contestat în cauză nu a fost publicat în regim de drept comun în Monitorul Oficial, iar din probele administrate în cauză nu rezultă data la care recurenta a luat cunoştinţă de actul contestat.

Recurenta este terţ faţă de actul contestat, iar termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 se calculează de la data luării la cunoştinţă pe orice cale, moment care însă se apreciază de la caz la caz.

În speţă, instanţa de fond, în rejudecarea cauzei, urmează să administreze probe pentru a stabili data la care recurenta a luat cunoştinţă de Anexa nr. 6 la H.G. nr. 930/2002, privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Berceni, jud. Ilfov, precum şi de Anexa nr. 38 din H.G. nr. 930/2002 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Vidra, jud. Ilfov.

Reţinând că prima instanţă a dat o dezlegare greşită cauzei şi văzând că nu a fost soluţionat fondul cauzei deduse judecăţii, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie şi a dreptului la apărare, instanţa de recurs va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Administraţia Bazinală de Apă Argeş - Vedea împotriva sentinţei nr. 118/F - CONT din 13 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de Administraţia Bazinală de Apă Argeş - Vedea împotriva sentinţei nr. 118/F - CONT din 13 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 iulie 2020.