Jurisdictional conflict resolved in favor of Iași Court of Appeal for annulment of government transport aid norms
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest Court of Appeal, ruling that it is the competent court to hear the case on the merits. The dispute involved eight limited liability companies challenging the validity of a Government Decision approving methodological norms for internal rail and metro transport facilitations for students, which they argued constituted illegal state aid harming their road transport business. The lower courts had previously declined jurisdiction based on conflicting interpretations of whether the action fell under special competition law or general administrative litigation; the High Court determined that because the claim sought the annulment of an act issued by a central public authority (the Government), it constituted standard administrative litigation governed by Law No. 554/2004 rather than special competition procedures. Applying Article 10(3) of Law No. 554/2004, which mandates exclusive territorial jurisdiction at the domicile or seat of the private plaintiff, the Court held that since the plaintiffs' registered offices were located in the Iași region, the Iași Court of Appeal was the territorially competent instance, thereby overturning the initial assignment to Bucharest.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 130 alin. (2) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolved in favor of Iași Court of Appeal for annulment of government transport aid norms: Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantele, care şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 411 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, sunt societăţi care îşi derulează activitatea pe piaţa transportului rutier de persoane şi se consideră concurente cu întreprinderile beneficiare ale ajutorului de stat, urmărind, implicit, anularea măsurilor de ajutor de stat prin anularea hotărârii de guvern.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 1 iulie 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la datat de 21 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea Hotărârii Guvernului nr. 42/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea facilităţilor de transport intern feroviar şi cu metroul pentru elevi şi studenţi, suspendarea executării acestui act până la soluţionarea cauzei şi plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 145 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a apreciat că obiectul acţiunii nu se circumscrie dispoziţiilor art. 411 alin. (6) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, fiind un litigiu de contencios, iar, în raport de normele de competenţă teritorială prevăzute de art. 10 alin. (3) prima teză din Legea nr. 554/2004 instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Curtea de Apel Iaşi.
2.2. Prin sentinţa nr. 41 din data de 12 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantele, care şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 411 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, sunt societăţi care îşi derulează activitatea pe piaţa transportului rutier de persoane şi se consideră concurente cu întreprinderile beneficiare ale ajutorului de stat, urmărind, implicit, anularea măsurilor de ajutor de stat prin anularea hotărârii de guvern.
Astfel, nu prezintă relevanţă, din punct de vedere al normelor de competenţă teritorială faptul că, reclamantele au urmat sau nu în mod corect procedura prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 pentru că aceste aspecte se analizează ulterior verificării condiţiilor de investire a instanţei, respectiv după verificarea respectării regulilor de competenţă, apreciindu-se că instanţa competentă să soluţioneze prezentul dosar este Curtea de Apel Bucureşti.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează anularea Hotărârii Guvernului nr. 42/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea facilităţilor de transport intern feroviar şi cu metroul pentru elevi şi studenţi, suspendarea executării acestui act până la soluţionarea cauzei şi plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, Înalta Curte constată că obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă anularea şi suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 42/2017 fiind, aşadar, un litigiu întemeiat pe dispoziţiile art. 1, art. 8, art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Prin urmare, în raport de obiectul litigiului reţinut anterior, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 (în vigoare de la data de 02.08.2018, anterior sesizării primei instanţe - 21 noiembrie 2019), care prevăd că:
(1) "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele de la art. 10 alin. (3) prima teză din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediu acesteia.
Aşa fiind, suntem în prezenta unei necompetenţe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziţii speciale, pe care părţile nu o pot înlătura, instanţa putând să o invoce din oficiu în condiţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin urmare, în considerarea sediului societăţilor reclamante, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Curtea de Apel Iaşi.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii D. S.R.L., H. S.R.L, A. S.R.L., E. S.R.L., C. S.R.L, G. S.R.L., B. S.R.L., F. S.R.L. şi pârâtul Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2020.