Prisoner’s damages claim against penitentiary declined by High Court and transferred to civil tribunal for lack of administrative jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted its own exception of material incompetence and declined jurisdiction over the prisoner’s damages claim (€80,000) against the penitentiary, transferring the case to the Iași Tribunal, Civil Section; no appellate remedy was available against this ruling. The claimant sought moral damages for allegedly abusive transfer between penitentiaries, substandard detention conditions, unlawful denial of conditional release, and resulting health harm, which the Court found did not fall within administrative-law jurisdiction (Law No. 554/2004) because no administrative act was challenged, no administrative contract was involved, and the claim was patrimonial in nature, arising from a private-law relationship. Accordingly, the Court held that the dispute belonged to the general civil courts—per Articles 95(1), 94(1)(k), and 132 of the Civil Procedure Code—rather than to the administrative court or to the High Court’s direct jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ; Prisoner’s damages claim against penitentiary declined by High Court and transferred to civil tribunal for lack of administrative jurisdiction: The claimant sought moral damages for allegedly abusive transfer between penitentiaries, substandard detention conditions, unlawful denial of conditional release, and resulting health harm, which the Court found did not fall within administrative-law jurisdiction (Law No. 554/2004) because no administrative act was challenged, no administrative contract was involved, and the claim was patrimonial in nature, arising from a private-law relationship. Accordingly, the Court held that the dispute belonged to the general civil courts—per Articles 95(1), 94(1)(k), and 132 of the Civil Procedure Code—rather than to the administrative court or to the High Court’s direct jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the court declaring its lack of material competence and referring the case.
Used to determine that the High Court is not competent to hear the case and refer it to the appropriate court.
Used to determine that the Tribunal is the competent court for this claim.
Full text
Şedinţa publică din data de 1 iulie 2020
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 aprilie 2020, reclamantul A. a solicitat obligarea intimatului Penitenciarul Iaşi la plata unor daune morale în cuantum de 80.000 Euro.
În motivarea cererii petentul a indicat dispoziţiile legii contenciosului administrativ, a reclamat transferul abuziv de la Penitenciarul Găeşti la Penitenciarul Iaşi, precum şi nerespectarea normelor minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate.
A mai arătat petentul că solicitările sale de liberare condiţionată au fost respinse în mod nelegal, iar vătămarea drepturilor sale a produs urmări şi în privinţa stării sale de sănătate, astfel încât este îndreptăţit la acordarea de daune morale.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Penitenciarul Iaşi a invocat excepţia necompetenţei generale, apreciind că pretinsele încălcări ale drepturilor reclamantului trebuie analizate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului.
Pe fondul cererii, s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât petentul nu a administrat probe apte să demonstreze încălcarea drepturilor prevăzute de legislaţia în vigoare.
Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 Cod proceduură civilă, Înalta Curte constată următoarele:
Demersul judiciar iniţiat de petentul A., persoană aflată în executarea unei pedepse privative de libertate, urmăreşte obligarea intimatului Penitenciarul Iaşi la plata de daune morale în cuantum de 80.000 Euro, pentru repararea prejudiciului cauzat de nerespectarea drepturilor sale în privinţa condiţiilor de detenţie şi de respingerea nelegală a cererilor de liberare condiţionată.
În privinţa excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 lit. c) şi f), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se constată că, în cauză, nu s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de pârât, prezentul litigiu nu decurge din încheierea modificarea sau executarea unui contract administrativ şi nici nu se referă la acte emise sau încheiate de autorităţile publice locale sau centrale, după cum nici nu are ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorii vamale.
Astfel, cererea petentului nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate de Legea nr. 554/2004 sau de alte legi speciale, instanţa de contencios administrativ nefiind competentă să o soluţioneze.
Reţinând caracterul patrimonial al acţiunii petentului şi faptul că raportul juridic care a condus la sesizarea instanţei nu este unul de drept public, Înalta Curte constată că soluţionarea unei astfel de cereri intră în competenţa jurisdicţiei de drept comun şi nu a celei de contencios administrativ.
Pe de altă parte, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, aceasta neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, cu excepţia celor date prin lege în competenţa sa.
Pentru considerentele expuse, având în vedere cuantumul pretenţiilor petentului A. şi sediul intimatului chemat în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., dar şi art. 132 din acelaşi cod, Înalta Curte va excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată din oficiu.
Declină competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de A. în contradictoriu cu Penitenciarul Iaşi în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 iulie 2020.