Annulment of appeal for non-payment of stamp duty despite prior notifications regarding compensation claims for environmental damage

Şedinţa publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 11.03.2014, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, pentru a fi obligaţi la acordarea de compensaţii în sumă de 253.127,43 RON pentru anii 2007-2012.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 156/F-Cont din 20 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 2007 - 1 ianuarie 2010 şi s-a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, pentru aceste pretenţii.

Totodată, s-a admis excepţia de prematuritate pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 2012, s-au respins astfel pretenţiile aferente acesteia şi a fost admisă în parte cererea de restituire a taxei de timbru formulată de reclamantă, pentru suma de 8.754,4 RON, şi s-a dispus restituirea acesteia, sumă achitată conform Ordinelor de plată nr. x/19.06.2015 .

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 156/F-Cont din 20 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut că, pe fondul cauzei, Curtea de Apel Piteşti şi-a însuşit în totalitate susţinerile pârâtei.

Totodată, a considerat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte neacordarea despăgubirilor pentru perioada 2007 - 1 ianuarie 2010, având în vedere că termenul de proescripţie a început să curgă de la data publicării Deciziei favorabile a Comisiei Europene nr. C(2012)5266 final/19.07.2012.

În fine, fost criticată soluţia primei instanţe şi cu privire la excepţia de prematuritate referitor la acordarea despăgubirilor pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2012.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 15 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 ianuarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când cauza a fost amânată la data de 25 martie 2020.

La termenul din 25 martie 2020, cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluţia din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecăţii la data de 1 iulie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii dispusă la alin. (3) al aceluiaşi articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.

1. Argumente de drept şi de fapt relevante

Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă A. nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, aferentă motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. invocate prin cererea de recurs, deşi i-a fost adusă la cunoştinţă iniţial la data de 10 martie 2020, conform procesului-verbal de înmânare a citaţiei care atestă depunerea acesteia la cutia poştală a destinatarului, aflată la dosar şi, ulterior, la data de 10 iunie 2020, conform procesului-verbal de înmânare a citaţiei care atestă, de asemenea, depunerea acesteia la cutia poştală a destinatarului, aflată la dosar.

Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 156/F-Cont din 20 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 iulie 2020.