Appeal in tax suspension proceedings dismissed for lack of interest following voluntary rescission of the contested assessment

Şedinţa publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.08.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca să se dispună suspendarea Deciziei de impunere xnr. 584/09.07.2019 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. xnr. 529/09.07.2019 cu privire la obligaţia fiscală de plată cu privire la TVA în sumă de 124.521 RON, stabilită prin pct. 2.1.2 B1 din Decizie, respectiv Capitolul II pct. B1 din Raport (Codul fiscal nevalid), obligaţia fiscală de plată cu privire la TVA în suma de 4.990.753 RON stabilită prin pct. 2.1.2. B2 din Decizie, respectiv Capitol II pct. B2 din Raport (lipsa CMR), până la soluţionarea pe fond a litigiului având ca obiect anularea actului administrativ fiscal contestat, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 170 din 6 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, a fost suspendată parţial executarea Deciziei de impunere nr. x/09.07.2019, cât priveşte suma de 124.521 RON şi suma de 4.990.753 RON reprezentând obligaţii fiscale principale de regularizat, până la pronunţarea instanţei de fond şi a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 170 din 6 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj-Activitatea de Inspecţie Fiscală - SIF 5 a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare a Decizie de impunere nr. x/09.07.2019, cât priveşte suma de 124.521 RON şi suma de 4.990.753 RON.

În contextul prezentării situaţiei de fapt, în esenţă, a arătat recurenta-pârâtă că, în dezacord cu instanţa de fond, susţinerile reclamantei nu pot să înlăture prezumţia de legalitate a decizie de impunere, întrucât: pe de o parte jurisprudenţa CJUE la care se face referire vizează alte situaţii juridice, iar, p e de altă parte, ridicarea beneficiului scutirii instituit de art. 294 din Codul fiscal nu este condiţionată de buna credinţă a contribuabilului furnizor, fiind consecinţa nerespectării cerinţei exprese impuse de legiuitor în vederea scutirii de taxă pe valoare adăugată, intimata-reclamantă neprobând faptul că s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a verifica partenerii contractuali, instanţa de fond achiesând la simplele afirmaţii nedovedite ale acesteia.

Totodată, a apreciat recurenta că nu este îndeplinită nici cea de a doua condiţie, respectiv cea a pagubei iminente, întrucât plata sumelor datorate bugetului de stat, ca şi cea a impozitelor şi taxelor constituie o obligaţie legală şi nu însemnă c aceasta este de natură a provoca vreo pagubă, acestea fiind determinate prin raportare la activitatea desfăşurată de contribuabil şi la încasările realizate.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă a arăta că îşi menţine poziţia procesuală exprimată prin memoriul de recurs, reiterând, în esenţă, aspectele expuse prin acesta.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 9 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 25 martie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 25 martie 2020, cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluţia din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecăţii la data de 1 iulie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin notele scrise depuse la dosar, la data de 10 martie 2020 recurenta-pârâtă a arătat că a fost desfiinţată Decizia de impunere nr. x/09.07.2019 a cărei suspendare ce formează obiectul prezentului demers judiciar, prin Decizia nr. 47/03.03.2020, pe care a ataşat-o, apreciind că acţiunea a rămas fără obiect.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei de interes în susţinerea recursului.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, să se dispună suspendarea Deciziei de impunere xnr. 584/09.07.2019 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. xnr. 529/09.07.2019 cu privire la obligaţia fiscală de plată cu privire la TVA în sumă de 124.521 RON, stabilită prin pct. 2.1.2 B1 din Decizie, respectiv Capitolul II pct. B1 din Raport (Codul fiscal nevalid), obligaţia fiscală de plată cu privire la TVA în suma de 4.990.753 RON stabilită prin pct. 2.1.2. B2 din Decizie, respectiv Capitol II pct. B2 din Raport (lipsa CMR), până la soluţionarea pe fond a litigiului având ca obiect anularea actului administrativ fiscal contestat.

Prin sentinţa nr. 170 din 6 septembrie 2019, instanţa de fond admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi a fost suspendată parţial executarea Deciziei de impunere nr. x/09.07.2019, cât priveşte suma de 124.521 RON şi suma de 4.990.753 RON, reprezentând obligaţii fiscale principale de regularizat, până la pronunţarea instanţei de fond.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 6 septembrie 2019, iar, după data de 4 octombrie 2019, la care autoritatea pârâtă a declarat calea de atac exercitată împotriva acesteia, a fost emisă Decizia nr. 47/03.03.2020, prin care a fost desfiinţată Decizia de impunere nr. x/09.07.2019 emisă de organele de inspectie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Cluj.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că încetarea, prin desfiinţare, a efectelor Decizie nr. F-CJ 584/09.07.2019 a cărei executare a fost suspendată, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Cluj, ce formează obiectul prezentului recurs, nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea acestei hotărâri, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei interesului în susţinerea recursului exercitat în cauză.

Condiţia interesului în exercitarea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătoreşti pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public şi părţile "interesate".

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Astfel, nu este suficient ca recurenta să aibă capacitate procesuală (de folosinţă şi de exerciţiu) şi legitimare procesuală, ci este necesar şi ca aceasta să justifice un interes în exercitarea şi susţinerea căii de atac, constând în remedierea, cu prilejul soluţionării recursului, a hotărârii judecătoreşti atacate, care îi este defavorabilă.

Aşadar, prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în susţinerea recursului de faţă, atât timp cât după exercitarea căii de atac aceasta a emis o altă decizie, prin care a desfiinţat Decizia de impunere nr. x/09.07.2019, cât priveşte suma de 124.521 RON şi suma de 4.990.753 RON, reprezentând obligaţii fiscale principale de regularizat, criticată de reclamantă în prezenta cauză, a cărei executare a fost suspendată prin sentinţa recurată, un astfel de interes subzistând numai în cazul în care aceste dispoziţii mai existau.

Soluţia instanţei de control judiciar se impune şi în contextul în care în cauza de faţă, pretenţia dedusă judecăţii nu este anularea actului administrativ, ci solicitarea acordării măsurii de protecţie provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, aşadar, executorialitatea actului, ceea ce nu mai este cazul, reţinându-se, totodată, că sentinţa recurată şi-a produs efectele, iar recurenta-pârâtă nu a indicat eventuale prejudicii cauzate ca urmare a suspendării executării Deciziei de impunere nr. x/09.07.2019 dispusă prin aceasta.

Aşa fiind, Înalta Curte, având în vedere că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condiţiile legale astfel cum au fost analizate anterior, urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de autoritatea pârâtă.

Faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al cererii formulată de intimata-reclamantă, urmând a o încuviinţa, şi a obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes a recursului şi va respinge recursul ca lipsit de interes; va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes a recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj-Activitatea de Inspecţie Fiscală - SIF 5 împotriva sentinţei nr. 170 din 6 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 iulie 2020.