Inadequate judicial reasoning and failure to objectively analyze administrative evidence regarding artificial eligibility conditions in rural investment funding

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2020

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 26.01.2016, privind proiectul beneficiarului A. PFA- Instalare tânăr fermier A.;

- anularea deciziei înregistrată la Agenţia de Plăţi sub nr. x/01.04.2016, dată de comisia de soluţionare a contestaţiei ca urmare a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 26.01.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 27 din 09 februarie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. - PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 27 din 09 februarie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Pârtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat prin cererea de recurs casarea sentinţei recurate pe cale de excepţie ca fiind pronunţată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond ca fiind nefondată.

Pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale prin cererea de recurs a solicitat casarea hotărârii, reţinerea cauzei spre rejudecare cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a precizat că prin motivarea sentinţei recurate, instanţa de fond a ignorat probatoriul administrat în cauză, clauzele contractuale, cât şi situaţia de fapt expusă prin cererea de chemare în judecată.

Pentru a admite acţiune, instanţa de fond a reţinut că "privită în mod individual cererea de finanţare depusă de reclamantă îndeplinea condiţiile de eligibiltate, atât în ceea ce priveşte beneficiarul, cât şi în ceea ce priveşte proiectul şi că nu s-a dovedit că documentele şi informaţiile furnizate de către reclamanta au fost incorecte sau false."

De asemenea, instanţa a reţinut că, "Susţinerea pârâtei referitoare la fărâmiţarea exploataţiei nu poate fi reţinută în condiţiile în care B. -fiul chiar dacă a primit prin donaţie 350 de capete de animale de la C. - tatăl, figurează înscris începând cu data de 07.10.2009 în Registrul Agricol, aşadar nu este dovedita intenţia de a crea condiţiile artificiale la data de 27.06.2012 când reclamanta a depus cererea de finanţare".

Or, raportat la situaţia de fapt, cele doua situaţii premisă reţinute de instanţa de fond sunt netemeinice şi contravin aspectelor legale reţinute de experţii Agenţiei în cuprinsul actelor administrative a căror anulare s-a dispus la nivelul instanţei de fond.

Astfel, în mod eronat, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut ca "privită în mod individual cererea de finanţare depusă de reclamanta îndeplinea condiţiile de eligibiltate".

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, toate verificările subscrisei referitoare la cererea de finanţare depusă de A. - PFA au fost realizate prin prisma cerereri de finanţare depuse de B., acesta din urmă fiind beneficiar al finanţării nerambursabile în cadrul Măsurii 112 (între AFIR, în calitate de Autoritate Contractantă şi dnul. B., în calitate de beneficiar, fiind încheiat contractul de finanţare x/01.06.2010).

Această afirmaţie trebuie analizată de instanţa de recurs prin prisma faptului că existenţa condiţiilor artificiale se poate aprecia exclusiv prin dovedirea unor relaţii comerciale coordonate între două sau mai multe entităţi juridice, entităţi juridice beneficiare ale finanţării nerambursabile FEADR.

Recurenta-pârâtă aopreciază că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material privind menţinerea criteriilor de eligibilitate în cadrul FEADR motiv de recurs ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de pârâta AFIR.

Intimata-reclamantă A. PFA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de AFIR şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată iniţial pe fond a recursului la data de 19 mai 2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 24 martie 2020.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

1. Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului formulat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale invocată din oficiu de către instanţă o apreciază ca fiind întemeiată şi o va admite ca atare.

Înalta Curte cu privire la această excepţie constată că prin încheierea de şedinţă din data de 9 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce îl priveşte pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. În aceste condiţii menţionarea în dispozitivul sentinţei recurate a pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale instanţa de recurs apreciază că s-a făcut dintr-o eroare, pârâtul nemaivând calitate procesuală în prezenta cauză odată cu pronunţarea încheierii de şedinţă din 09 noiembrie 2016, astfel că cererea sa de recurs este lipsită de interes la acest moment. Remediul procedural indicat în situaţia în care, dintr-o eroare se menţine în dispozitivul unei hotărâri o parte cu privire la care instanţa s-a pronunţat printr-o încheiere interlocutorie asupra admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale active ori pasive, în cazul de faţă pasive este acela prevăzut de art. 442 C. proc. civ. şi nu calea de atac a recursului cum greşit s-a adresat Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

2. În ceea ce priveşte recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale:

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Acţiunea în contencios administrativ dedusă judecăţii vizează anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 26.01.2016, privind proiectul beneficiarului A. PFA- Instalare tânăr fermier A. şi anularea deciziei înregistrată la Agenţia de Plăţi sub nr. x/01.04.2016, dată de comisia de soluţionare a contestaţiei.

Inalta Curte constată că instanţa de fond în argumentarea soluţiei sale de admitere a cererii de chemare în judecată a reţinut în raport de concluziile procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare că reclamanta a depus cererea de finanţare la data de 27.06.2012, dată la care B. avea deja încheiat contractul de finanţare x/01.06.2010, iar căsătoria dintre reclamantă şi B. a fost încheiată la data de 18 martie 2014, neexistând nicio probă din care să rezulte că la momentul solicitării finanţării a existat o înţelegere între cei doi, aşa cum ar rezulta din constatările organului de control, înţelegere motivată de faptul că B. ar mai fi dorit obţinerea unei finanţări şi nu ar mai fi îndeplinit condiţiile.

În aceste condiţii instanţa de fond a apreciat că pârâta nu a demonstrat crearea condiţiilor artificiale pentru finanţarea europeană, nu a arătat existenţa unei înţelegeri frauduloase şi nici reaua credinţă a reclamantei.

Înalta Curte apreciază că, instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate a făcut o analiză sumară a cauzei dedusă judecăţii. În argumentarea soluţiei adoptate, în ceea ce priveşte propria sa analiză, judecătorul fondului s-a limitat argumentele evidenţiate mai sus fără a opera la o analiză concretă a abaterii constatate de organul de control.

Totodată, instanţa de control constată că instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate prezintă generalităţi privitoare la interpretarea noţiunii de condiţie artificială în raport de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 fără a le aplica efectiv la abaterea reţinută în actul de control contestat.

În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a analizat decât parţial împrejurările reţinute în actele administrative, împrejurări apreciate de pârâta ca fiind de naturăsă conducă la suspiciunea de neregulă prin crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii sprijinului financiar nerambursabil.

În ceea ce priveşte analiza pe fond a abaterii reţinute prin verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 26.01.2016, instanţa de control constată că instanţa de fond se raportează strict la poziţia procesuală exprimată de reclamantă fără a face o analiză obiectivă a apărărilor pârâtei.

Este adevărat că orice parte, în cadrul unei proceduri judiciare, are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile şi observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că motivarea sentinţei recurate nu stabileşte raţionamentul juridic al judecătorului fondului, pentru soluţia adoptată, instanţa de fond în redactarea considerentelor hotărârii limitându-se la preluarea situaţiei de fapt şi a apărării formulate în cuprinsul cererii reclamantei, fără a analiza în baza unui raţionament juridic propriu, care sunt argumentele care impun soluţia pentru care aceasta a optat.

În temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanţa este obligată să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Inserarea unor chestiuni cu caracter teoretic fără a le individualiza speţei, or însuşirea chiar şi parţială a poziţiei procesuale a uneia dintre părţi, fără a expune o analiză proprie a aspectelor de fapt şi de drept relevante, precum şi excluderea argumentelor părţii în contra căreia se ia hotărârea, nu corespunde exigenţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, şi a art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Această conduită procedurală face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, sentinţa recurată fiind casabilă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., impunându-se aşadar soluţia casării cu trimitere spre rejudecare, din cauza lipsei motivării şi pentru asigurarea părţilor a dublului grad de jurisdicţie prevăzut de lege.

În considerarea celor de mai sus, Înalta Curte urmează a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca în rejudecare, aceasta să stabilească cu exactitate situaţia de fapt dedusă judecăţii, să reţină şi să raspundă concis fiecărui argument prezentat de reclamantă, în raport de apărările formulate de pârât şi să soluţioneze fondul cauzei în raport de conţinutul actului administrativ a cărui anulare se cere.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în ceea ce priveşte recursul formulat de către pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale îl va respinge ca lipsit de interes.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va avea în vedere şi celelalte motive de recurs invocate de pârâta AFIR precum şi susţinerile reclamantei din întâmpinarea depusă în dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 25/2017 din data de 9 februarie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 25/2017 din data de 9 februarie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2020.