Annulment of EU fund financial corrections for public works: sufficiency of reasoning and requirement to address specific irregularities and financial prejudice

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 24.06.2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management POS Mediu ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.11.2015 şi a Deciziei nr. 3745/18.01.2016 emise de pârât.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 69 pronunţată la 06 aprilie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene -Autoritatea de Management POS Mediu şi în consecinţă a dispus anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.11.2015 şi a Deciziei nr. 3745/18.01.2016 emise de pârâtă;

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi în consecinţă să se respingă cererea de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-pârât a precizat că instanţa de fond a efectuat o analiză succintă a cauzei, iar motivarea hotărârii cuprinde pasaje identice cu cele invocate de către intimata-reclamantă în cererea de chemare în judecată, astfel că, este evident faptul că, aceasta şi-a însuşit practic susţinerile din acţiunea formulată, fără a analiza dacă, în speţă neregulile constatate sunt susţinute.

Recurentul afirmă că din considerentele hotărârii judecătoreşti ce face obiectul prezentei cereri de recurs, instanţa a redat, poziţia procesuală a intimatei-reclamante, fără a analiza apărările exprimate de pârât prin notele scrise, prin mandatarul legal.

Prin hotărârea pronunţată nu s-au analizat neregulile constatate ci, doar în linii mari s-a făcut trimitere la acestea, concluzionându-se că acestea nu se confirmă, date fiind verificările ANRMAP şi UCVAP, faptul că nu au existat contestaţii depuse de operatorii economici, iar prejudiciul nu a fost cuantificat în cuprinsul actelor administrative contestate. Astfel, recurentul-pârât afirmă că este fără echivoc faptul că, aceasta nu a procedat la aplicarea unui raţionament, pe baza căruia să admită sau să respingă susţinerile părţilor din cauză, înţelegând să-şi însuşească practic motivele pe baza cărora, intimata-reclamantă a solicitat anularea actelor administrative ce fac obiectul prezentului litigiu.

Un alt motiv de critică invocat de recurent cu privire la hotărârea pronunţată este acela că, instanţa învestită cu soluţionarea pe fond a cauzei nu a analizat pe fond neregulile constatate în cuprinsul actului administrativ reprezentat de Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.11.2015.

Recurentul susţine că în mod greşit instanţa de fond nu a analizat în mod temeinic neregulile constatate, simpla enumerare a acestora şi raportarea la verificarea documentaţiei de atribuire, la momentul publicării, de către ANRMAP sau la avizul dat de UCVAP raportului procedurii, neconducând automat la concluzia că, autoritatea contractantă a respectat dispoziţiile legale aplicabile achiziţiilor publice.

Un alt motiv de critică privind hotărârea pronunţată este acela că, instanţa în mod eronat a apreciat că, în lipsa unei cuantificări a prejudiciului produs bugetului Uniunii Europene în cuprinsul actelor administrative contestate, acesta nu s-a confirmat. Mai mult decât atât a mai considerat instanţa de fond că, simpla constatare a unor abateri nu reprezintă nereguli în sensul dispoziţiilor legale, atâta vreme cât nu s-a produs un prejudiciu demonstrat.

Faţă de motivarea instanţei de fond privind inexistenţa unui prejudiciu produs bugetului donatorului, recurentul invederează că, neregula reprezintă orice abatere de la legalitate şi regularitate, care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora.

În drept, recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată iniţial pe fond a recursului la data de 19 mai 2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 24 martie 2020.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Acţiunea în contencios administrativ dedusă judecăţii vizează anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.11.2015 şi a Deciziei nr. 3745/18.01.2016 emise de Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management POS Mediu.

Inalta Curte constată că instanţa de fond în argumentarea soluţiei sale de admitere a cererii de chemare în judecată a reţinut că nu pot fi calificate ca fiind nereguli faptele de la pct. 7 lit. a) şi c) din Nota de constatare deoarece documentaţia de atribuire a fost publicată pe SEAP la data de 17.02.2012, iar la data publicării autoritatea cu atribuţii de verificare a conformităţii documentaţiei de atribuire (ANRMAP) nu a avut nici o obiecţie asupra vreunui criteriu de atribuire, deci nici asupra celor pretins afirmate de pârât ca având caracterul unor nereguli în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. În continuarea argumentaţiei pentru care instanţa de fond a apreciat că faptele reclamantei nu pot intra în categoria neregulilor a reţinut că, întreaga documentaţie de atribuire a contractului de lucrări a fost avizată ulterior şi de MFP-UCVAP fără ca acesta să aibă observaţii, respectiv la data de 01.06.2012.

În ceea ce priveşte fapta reţinută drept neregulă şi identificată la pct. 7 lit. b) din Notă, instanţa de fond a apreciat că aceasta a fost considerată de însuşi pârâtul emitent al actului contestat ca fiind neconfirmată în urma verificărilor efectuate.

Înalta Curte apreciază că, instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate a făcut o analiză sumară a cauzei dedusă judecăţii. În argumentarea soluţiei adoptate, în ceea ce priveşte propria sa analiză, judecătorul fondului s-a limitat strict la cele două argumente prezentate mai sus. Totodată, instanţa de control constată că instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate prezintă generalităţi privind interpretarea noţiunii de neregulă expuse prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015 fără a face o analiză concretă şi individualizată cu privire la neregulile reţinute prin actul a cărei anulare se solicită în cauză. Aşadar argumentele instanţei de fond în sprijinul soluţiei pronunţate prezintă caracterul unor noţiuni teoretice fără aplicabilitate la speţă.

Mai mult în ceea ce priveşte analiza pe fond a neregulilor reţinute prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.11.2015, instanţa de control constată că instanţa de fond îşi însuşeşte o parte din apărarea prezentată prin cererea de chemare în judecată.

Este adevărat că orice parte, în cadrul unei proceduri judiciare, are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile şi observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

Înalta Curte constată că împrejurările reţinute de instanţa de fond, respectiv avizarea documentaţiei de către ANRMAP şi Ministerul Finaţelor Publice - UCVAP, precum şi neindicarea impactului financiar al neregulilor în nota de constatare, nu sunt de natură să ducă la anularea actelor administrative.

Reţinând aceste împrejurări instanţa de fond nu mai examinează conţinutul actelor administrative şi apărările pârâtului din întâmpinare.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că motivarea sentinţei recurate nu stabileşte raţionamentul juridic al judecătorului fondului, pentru soluţia adoptată, instanţa de fond în redactarea considerentelor hotărârii limitându-se la preluarea situaţiei de fapt şi a apărării formulate în cuprinsul cererii reclamantei, fără a analiza în baza unui raţionament juridic propriu, care sunt argumentele care impun soluţia pentru care aceasta a optat.

În temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanţa este obligată să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Inserarea unor chestiuni cu caracter teoretic fără a le individualiza speţei, or însuşirea chiar şi parţială a poziţiei procesuale a uneia dintre părţi, fără a expune o analiză proprie a aspectelor de fapt şi de drept relevante, precum şi excluderea argumentelor părţii în contra căreia se ia hotărârea, nu corespunde exigenţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, şi a art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Această conduită procedurală face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, sentinţa recurată fiind casabilă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., impunându-se aşadar soluţia casării cu trimitere spre rejudecare, din cauza lipsei motivării şi pentru asigurarea părţilor a dublului grad de jurisdicţie prevăzut de lege.

În considerarea celor de mai sus, Înalta Curte urmează a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca în rejudecare, aceasta să stabilească cu exactitate situaţia de fapt dedusă judecăţii, să reţină şi să raspundă concis fiecărui argument prezentat de reclamantă, în raport de apărările formulate de pârât şi să soluţioneze fondul cauzei în raport de conţinutul actului administrativ a cărui anulare se cere.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va avea în vedere celelalte motive de recurs invocate, precum şi susţinerile reclamantei din întâmpinarea depusă în dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 69/2017 din data de 6 aprilie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudeacare instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2020.