Appeal allowed, SRI reassignment ruling quashed and remanded for lack of reasoning

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014* pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii reprezentat de Oficiul Juridic - Unitatea Militară 0198 Bucureşti, a formulat contestaţie împotriva deciziei comunicată verbal în data de 19.08.2013 solicitând:

- anularea deciziei atacate şi reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior datei de 01.08.2013;

- obligarea la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale majorate şi a tuturor drepturilor salariale, indexate şi actualizate, ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă în funcţia deţinută anterior destituirii;

- obligarea la plata daunelor morale - profesionale apreciată la valoarea salariilor ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă în funcţia deţinută anterior destituirii;

- obligarea la cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2380 pronunţată la 07 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii, reprezentat de Oficiul Juridic - Unitatea Militară 0198 Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Recurentul-reclamant în motivarea cererii de recurs a susţinut că sentinţă recurată prezintă o contradictorialitatea argumentativă, motivarea este insuficientă şi încalcă principiului disponibilităţii.

Acesta susţine că dispoziţia legală privind motivarea hotărârii ar fi trebui edictată în cuprinsul sentinţei în scopul bunei administrări a justiţiei şi ar fi trebuit să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înşiruire de fapte şi argumente, să se refere la probele administrate în cauză şi să fie în concordanţă cu acestea, să răspundă în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv. Ori aceste aspecte nu se regăsesc pe deplin în sentinţa recurată.

Recurentul-reclamant în critica sentinţei recurate suţine că aceasta a fost pronunţată şi cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În acest sens susţine că temeiul legal pe care instanţa de fond l-a menţionat, art. 39 alin. (3) lit. c) "eliberarea din funcţie şi numirea într-o funcţie de nivel inferior, ca act manegerial" din Ghidul Carierei în Serviciul Român de Informaţii, contravine normelor imperative impuse de lege fiind în contradictoriu cu regulamentele militare şi nu îmbracă forma legală necesară. Sintagma act managerial - aşa cum este formulată sau înţeleasă, nu reprezintă altceva decât o acoperire a unor acţiuni care încalcă în mod direct prerogativele legale, inclusiv pe cele ale Legii nr. 80/1995 actualizată.

Concret, recurentul afirmă că, Ghidul Carierei nu defineşte ce înseamnă act managerial, ce presupune acest demers, în ce condiţii se realizează sau care este metodologia aplicabilă. Sintagma act managerial nu apare şi nu este definită nicăieri, în niciun act referitor la obligaţiile sau atribuţiile militarilor sau ofiţerilor SRI.

Recurentul-reclamant critică soluţia şi sub aspectul argumentării daunelor morale, în măsura în care s-a susţinut în practică, că răspunderea unei autorităţi administrative care a emis un act administrativ nelegal este o răspundrere obiectivă, victima prejudiciului nefiind obligată să facă dovada vinovăţiei, întrucât o dată hotărât de către instanţa de judecată, că actul administrativ este ilegal, nici autoritatea administrativă şi nici funcţionarul vinovat nu se pot exonera de răspundere prin proba lipsei de vinovăţie.

În drept, recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii reprezentat de Oficiul Juridic - Unitatea Militară 0198 Bucureşti a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 octombrie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Acţiunea în contencios administrativ dedusă judecăţii vizează anularea deciziei comunicată verbal în data de 19.08.2013, prin care reclamantul A. a fost numit într-o funcţie cu coeficient de ierarhizare inferior celui avut anterior şi reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior datei de 01.08.2013.

Înalta Curte apreciază că, instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate a făcut o analiză sumară a cauzei dedusă judecăţii. Aceasta a reţinut în motivarea soluţiei adoptate că, măsurile dispuse faţă de reclamant au avut la bază art. 39 alin. (3) lit. c) - "eliberare din funcţie şi numire într-o funcţie de nivel inferior, ca act managerial" din Ghidul Carierei în Serviciul Român de Informaţii şi cu respectarea prevederilor art. 76 şi 78 din Legea nr. 80/1995 şi ale ordinelor interne în materie, astfel încât nu reprezintă sancţiuni disciplinare, aşa cum susţine ofiţerul în cuprinsul contestaţiei. Aceasta a mai reţinut în considerenmtele sentinţei că, decizia de eliberare din funcţie a petentului reprezintă exercitarea atribuţiilor de stabilire a locului şi competenţelor cadrului militar de către comanda unică.

Inalta Curte constată aşadar că instanţa de fond a reţinut ca argument pentru validarea pe cale judecătorească a deciziei de numire într-o funcţie cu coeficient de ierarhizare inferior celui avut anterior faptul că, aceasta este o măsură managerială.

Cu toate acestea, instanţa de fond face referiri şi la faptul că schimbarea este motivată prin disfuncţiile actului de conducere îndeplinit de reclamant asupra activităţii şi a efectivului din subordine, deficienţe ce au fost consemnate, raportate, cercetate şi stabilite de consiliul de judecată. Menţionarea acestor aspecte în cuprinsul considerentelor sentinţei recurate, alături de argumentele prin care instanţa de fond aprecia că măsura dispusă reprezintă un act managerial, reprezintă singurele considerente în baza cărora instanaţ de fond a respins cererea de anulare a deciziei atacate.

Înalta Curte constată că motivarea oferită de instanţa de fond este sumară şi neîntemeiată, în raport de argumentele contradictorii oferite de părţi.

În conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanţa este obligată să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile şi observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că motivarea sentinţei recurate nu stabileşte raţionamentul juridic al judecătorului fondului, pentru soluţia adoptată, instanţa de fond în redactarea considerentelor hotărârii limitându-se la preluarea situaţiei de fapt şi a temeiurilor de drept din cuprinsul întâmpinării pârâtului, fără a analiza în baza unui raţionament juridic propriu şi solid, care sunt argumentele care impun soluţia pentru care aceasta a optat. Cu toate că judecătorul fondului oferă în prima parte a considerentelor sentinţei o minimă motivare a soluţiei adoptate în sensul că, decizia pârâtei este un act managerial şi nu unul sancţionator, instanţa de fond reţine că, schimbarea pârâtului din funcţia deţinută este cauzată de activitatea sa, deficientă, raportată, cercetată, consemnată şi stabilită de consiliul de judecată, fără a examina susţinerile reclamantului din cererea de chemare în judecată şi fără a stabili situaţia de fapt care a stat la baza emiterii deciziei contestate.

Această conduită procedurală face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar, în acest caz, sentinţa recurată este casabilă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., impunându-se aşadar soluţia casării cu trimitere spre rejudecare, din cauza lipsei motivării coerente şi pentru asigurarea părţilor dublului grad de jurisdicţie prevăzut de lege.

În considerarea celor de mai sus, Înalta Curte urmează a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca în rejudecare, aceasta să stabilească cu exactitate situaţia de fapt dedusă judecăţii, să reţină şi să răspundă concis fiecărui argument prezentat de reclamantă, în raport de apărările formulate de pârâtă, precum şi să facă o analiză obiectivă a probatoriul propus de părţi din care să rezulte cu claritate, caracterul deciziei emise de pârât.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va examina şi celelalte argumente invocate de reclamant prin cererea de recurs, precum şi susţinerile pârâtului din întâmpinarea depusă în dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2380 din data de 7 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2020.