EU-funded project cost reimbursement: sufficiency of factual motivation versus legal reasoning in administrative eligibility decisions

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată la nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Academia de Studii Economice, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, a solicitat anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 aferente cererii de rambursare nr. x finală versiunea 3, a răspunsului pârâtului nr. x/21.06.2016 şi a răspunsului pârâtului nr. x/01.08.2016, obligarea la rambursarea cheltuielilor eligibile în valoare de 188.167,81 RON, cheltuieli de judecată.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa civilă nr. 2875 din 6 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/01.08.2016 şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Academia de Studii Economice, a anulat adresa nr. x/21.06.2016 şi scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 şi a obligat pârâtul la rambursarea către reclamantă a cheltuielilor eligibile în cuantum de 188.167,81 RON.

3. A respins capătul de cerere privind anularea adresei nr. x/01.08.2016 ca inadmisibil şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

III Recursul formulat de pârât

4. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei şi respingerea acţiunii.

5. În motivarea recursului, cu privire la primul motiv de casare, a arătat că în considerentele hotărârii se reţin cele arătate prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016, iar cu privire la adresa nr. x, din simpla lecturare se poate înţelege foarte clar că acest document este decizia de soluţionare a contestaţiei, actul administrativ prin care sunt analizate aspectele criticate de reclamantă şi documentele suport depuse de aceasta, ce ar fi trebuit să existe la dosarul cererii de rambursare. Decizia instanţei de fond este eronată, întrucât, dacă instanţa de fond nu a calificat adresa nr. x/21.06.2016 drept o decizie de soluţionare a contestaţiei, era obligată să respingă acţiunea formulată şi să îl oblige să soluţioneze contestaţia pe fond, prin emiterea unei decizii de soluţionare.

6. Deşi nu a calificat actul administrativ ca fiind o decizie de soluţionare a contestaţiei, instanţa nu a analizat motivarea suficient de clară prezentată în argumentarea deciziei prin care s-a dispus respingerea contestaţiei. Instanţa nu procedează la analiza fondului problemei, nu analizează condiţiile de fond şi formă ale scrisorii de informare a beneficiarului nr. OI 420/SVPF/20.04.2016, ci decide anularea sub pretextul că documentele anterior menţionate nu cuprind motivele de drept pe care se întemeiază, în condiţiile în care respinge aplicarea în cauză a prevederilor art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011, menţionând faptul că acestea fac referire la emiterea de către autoritatea publică a unor titluri de creanţă, iar pe de altă parte constată că nemotivarea în drept a celor două documente se fundamentează pe prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011.

7. Cu privire la al doilea motiv de casare, recurentul a arătat că, având în vedere că actul administrativ înregistrat sub nr. x/21.06.2016 păstrează soluţia neeligibilităţii sumelor solicitate prin cererea de rambursare nr. 9v3, instanţa de fond putea dispune anularea actului respectiv şi eventual refacerea sa, cu atât mai mult cu cât soluţionarea contestaţie este subsecventă actului administrativ contestat.

8. Apreciază că, la momentul emiterii scrisorii de informare a beneficiarului, lipsa traducerii din limba italiană în limba română a documentelor depuse de beneficiarul finanţării nu i-a lăsat loc să identifice aspecte care să se poată raporta la o stare de fapt sau de drept. În consecinţă, în considerarea faptului că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară şi neechivocă algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, depunerea documentelor justificative în limba italiană, neinteligibile pentru persoanele desemnate cu verificarea, echivalează cu nedepunerea actelor, astfel neputând permite analiza acestora.

9. Desfiinţarea scrisorii de informare a beneficiarului ca lipsită de motivare în drept este o măsură extremă dispusă de instanţa de fond şi neîntemeiată, deoarece nu se putea motiva în drept un act care a analizat ceea ce nu exista, lipsa motivării în drept a actului prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva scrisorii de informare ar trebui să ducă doar la anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

10. Consideră că instanţa de fond trebuia să ţină cont de faptul că între părţi a intervenit contractul de finanţare prin care părţile şi-au asumat o conduită contractuală, conformă clauzelor contractuale. Potrivit jurisprudenţei constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Reclamanta, în calitate de beneficiar al finanţării, trebuia ca în executarea cu bună credinţă a contractului să parcurgă şi să respecte măcar legislaţia la care a înţeles să conformeze executarea contractului, neputându-se aprecia ca fiind lipsită de motivare în drept o măsură care a avut în vedere cadrul obligaţional contractual la care reclamanta a înţeles să se supună.

11. Conform Ghidului privind relaţiile de parteneriat, capitolul 7, secţiunea 7.1 Aspecte privind documentele justificative furnizate de parteneri, se descrie modalitatea de decontare între partener si solicitant. Documentele justificative transmise beneficiarului de către partenerul transnaţional trebuie traduse în limba română. De asemenea, documentele justificative ale beneficiarului/partenerului naţional privind tranzacţii externe vor trebui traduse în limba romană. Partenerul/partenerii vor transmite beneficiarului copii ale documentelor justificative originale, arhivate la nivelul acestora, purtând menţiunea "conform cu originalul". În consecinţă, întrucât reclamanta a trimis documente în limba italiană în susţinerea pretenţiilor sale din cererea de rambursare 9v3, în lipsa unei traduceri a acestora în română la data analizării cererii şi a contestaţiei x/28.04.2016, nu avea obligaţia de a le considera utile şi pertinente în analiza respectivei cereri, astfel că, în ceea ce priveşte salarizarea partenerilor italieni, nu s-au prezentat conform prevederilor contractului documente justificative.

12. Cu privire la cheltuielile de judecată, recurentul a arătat că sumele de bani reprezentând indemnizaţia de delegare a consilierului juridic şi contravaloarea salariului încasat de acesta în zilele în care s-a deplasat la instanţă pentru termenele de judecată nu constitui cheltuieli efectuate exclusiv în considerarea procesului judiciar, ci drepturi salariale pe care angajatorul le achită propriului salariat în exercitarea sarcinilor sale de serviciu, astfel că exced noţiunii de cheltuieli de judecată.

IV Apărările intimatei reclamante şi răspunsul recurentului la întâmpinare

13. Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că, prin admiterea excepţiei, a fost redus cadrul procesual la judecarea cererii privind anularea scrisorii de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 şi a adresei nr. x/21.06.2016, instanţa de fond a observat în mod corect că pârâta nu a invocat niciun temei legal pentru declararea ca neeligibile a sumelor de 185.924,83 RON şi 2.249,98 RON şi nu a precizat ce dispoziţii legale nu au fost respectate, aceste acte administrative fiind nemotivate în drept.

14. Faţă de motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., a arătat că instanţa a calificat adresa nr. x/21.06.2016 ca şi decizie de soluţionare a contestaţiei, recurentul reţinând în mod greşit considerentele sentinţei. Raţionamentul pârâtului nu poate fi primit, faţă de nemotivarea în drept a ambelor acte administrative.

15. Faţă de cel de-al doilea motiv de recurs invocat, recurentul pârât nu aduce argumente de nelegalitate prin care să demonstreze că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale sau le-a interpretat eronat. Argumentaţia pârâtului ţine de motivarea în fapt, şi nu de cea în drept. In aceste condiţii, fără să cunoască ce prevederi legale susţine pârâtul că a încălcat, nu ar fi putut aprecia cu privire la corectitudinea raţionamentului de fapt şi juridic care a stat la baza emiterii actului.

16. În ceea ce priveşte al treilea motiv de recurs, arată că motivul anulării de către instanţă a actelor administrative a fost nemotivarea lor în drept, lucru evident şi pe care recurentul nu 1-a negat, în lipsa invocării prevederilor legale a fost în imposibilitate de a formula apărări.

17. În privinţa cheltuielilor de judecată, a arătat că a fost reprezentată de avocat, aşa cum rezultă din împuterrnicirea avocaţială, în plus, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată de 400 de RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

18. Recurentul pârât a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat ca în judecarea recursului să se reţină că acţiunea este tardivă, a reiterat aspectele invocate prin recurs referitoare la Ghidul privind relaţiile de parteneriat, faptul că prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu prevăd posibilitatea unei alte contestări administrative a deciziei pronunţate în recursul administrativ, acţiunea fiind inadmisibilă prin raportare la prevederile art. 51 şi art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, a reiterat aspectele din recurs privind cheltuielile de de judecată.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

19. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

20. Între reclamanta Academia de Studii Economice, în calitate de beneficiar, şi Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, s-a încheiat contractul x, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Calitate şi performanţă în programele de masterat prin integrarea competenţelor de comunicare în afaceri şi sustenabilitate în societatea bazată pe cunoaştere", reclamanta având încheiat cu A. un acord de parteneriat, parte integrantă a acordului de finanţare (Anexa 3 Acord de parteneriat).

21. Prin cererea de rambursare nr. x finală versiunea 3 din data de 25.03.2016, reclamanta a solicitat rambursarea sumei totale de 401.214,14 RON, reprezentând cheltuielile efectuate în perioada declarată, atât de liderul de parteneriat/beneficiar, cât şi de către partenerii din proiect.

22. Prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 emisă de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, aferentă cererii de rambursare nr. x finală versiunea 3, contestată, pârâtul a comunicat faptul că suma de 186.672,83 RON a fost considerată neeligibilă pentru următoarele motive: suma de 748 RON, reprezentând cheltuieli salariale aferente orelor înscrise în rapoartele de activitate, pentru faptul că nu au fost depuse livrabile; suma de 185.924,83 RON, reprezentând salariile Partenerului A., pentru lipsa traducerii autorizate a documentelor justificative emise în limba italiană; suma de 2.242,98 RON reprezintă cheltuieli neeligibile cu serviciile de audit calculate pro rata pentru cheltuielile identificate a fi neeligibile şi certificate de auditor pe perioada de implementare a proiectului.

23. Reclamanta a formulat contestaţie împotriva scrisorii standard de informare nr. x/20.04.2016, prin care a arătat: cu privire la suma de 185.924,83 RON, retransmite documentele justificative emise în limba italiană, cu traducere autorizată; cu privire la suma de 2242,98 RON, a solicitat a se dispune recalcularea proratei pentru cheltuieli identificate a fi neeligibile şi certificate de auditor, ca urmare a soluţionării contestaţiei. A solicitat reconsiderarea cheltuielilor menţionate drept neeligibile şi reîncadrarea în categoria cheltuielilor eligibile a sumei de 186.672,83 RON.

24. Reclamanta a anexat contestaţiei formulate: livrabile aferente experţilor menţionaţi în scrisoare; documente justificative, traduceri autorizate aferente partenerului.

25. Prin adresa nr. x/21.06.2016, pârâtul a comunicat reclamantei că, în urma analizării contestaţiei, Comisia de soluţionare numită prin Decizia x/7.06.2016 a decis următoarele: respinge suma de 748 RON, întrucât documentele justificative anexate la contestaţie nu susţin aspectele financiare şi tehnice care au stat la baza invalidării cheltuielilor; respinge suma de 185.924,83 RON, reprezentând cheltuielile salariale aferente Partenerului 1- A., întrucât în contractele de angajare a experţilor şi personalului administrativ nu este menţionată perioada de angajare în proiect, ca urmare nu se poale stabili eligibilitatea cheltuielilor; respinge suma de 2242,98 RON, reprezentând prorata auditorului calculată pentru cheltuielile neeligibile certificate de auditor, deoarece nu au fost aprobate primele două puncte.

26. Împotriva adresei nr. x/21.06.2016, reclamanta a formulat o nouă contestaţie, înregistrată la nr. 3134/21.07.2016, prin care a arătat, cu privire la al doilea punct din adresă, că experţilor şi personalului administrativ aparţinând partenerului 1 nu le-au fost încheiate noi contracte de muncă, activitatea s-a desfăşurat în cadrul contractului de muncă de bază, făcându-se menţiunea că vor desfăşura activităţi în cadrul proiectului menţionat, pe perioada de derulare a acestuia, în acest sens fiind actele administrative încheiate pentru fiecare dintre persoanele implicate în proiect, varianta în limba italiană, documente deja transmise; există mici diferenţe între varianta acestui document în limba italiană şi varianta în limba română, semnate de asemenea în original de partener, dar consideră că varianta în limba italiană întruneşte toate condiţiile de formă ale legislaţiei italiene şi primează faţă de varianta în limba română.

27. Pârâtul a răspuns prin adresa nr. x/01.08.2016 şi a arătat că lipsa traducerilor l-a împiedicat să se pronunţe asupra conţinutului contractelor de angajare a experţilor şi personalului administrativ din cadrul proiectului, că explicaţia nu este susţinută nici de varianta în italiană, nici de varianta în română, ca urmare nu are motive a reveni asupra soluţionării contestaţiei.

28. Prin cererea de chemare în judecată soluţionată prin sentinţa recurată, reclamanta a solicitat anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 aferente cererii de rambursare nr. x finală versiunea 3, a răspunsului pârâtului nr. x/21.06.2016 şi a răspunsului pârâtului nr. x/01.08.2016, obligarea pârâtului la rambursarea cheltuielilor eligibile în valoare de 188.167,81 RON, cu cheltuieli de judecată.

29. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea răspunsului pârâtului nr. x/01.08.2016 şi excepţia tardivităţii acţiunii, a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

30. Instanţa de fond a constatat că a fost contestată doar neeligibilitatea sumei de 185.924,83 RON, reprezentând salariile partenerului 1 - A., şi a sumei de 2242,98 RON, reprezentând cheltuieli cu serviciile de audit calculate pro rata pentru cheltuielile identificate a fi neeligibile şi certificate de auditor pe perioada de implementare a proiectului, nu şi neeligibilitatea sumei de 748 RON. Prin sentinţa recurată a fost admisă excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/01.08.2016 şi a fost respins acest capăt de cerere ca inadmisibil, a fost admisă în parte acţiunea, anulate adresa nr. x/21.06.2016 şi scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016, şi fost obligat pârâtul să ramburseze reclamantei cheltuielile în cuantum de 188.167,81 RON. A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

31. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/01.08.2016, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. x/01.08.2016 a fost soluţionată contestaţia reclamantei împotriva adresei nr. x/21.06.2016 prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016, astfel că, practic, prin adresa nr. x/01.08.2016 a fost soluţionată o contestaţie la răspunsul la contestaţia formulată anterior.

32. A reţinut dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, "(1) Decizia de soluţionare a contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. (2) Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare", şi a constatat că decizia prin care a fost soluţionată contestaţia (adresa nr. x/21.06.2016) este definitivă în sistemul căilor administrative de atac şi poate fi atacată doar la instanţa judecătorească, nu şi cu o altă contestaţie, iar faptul că prin decizia de soluţionare a contestaţiei administrative au fost invocate noi motive de neeligibilitate nu schimbă situaţia, legalitatea deciziei de soluţionare a contestaţiei putând fi analizată în cadrul procedurii judiciare, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

33. Reclamanta nu a formulat recurs în ceea ce priveşte admiterea excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/01.08.2016, iar pârâtul, prin motivele de recurs, nu a adus critici în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii, motivele invocate în acest sens prin răspunsul la întâmpinare, după împlinirea termenului de recurs, neputând fi analizate, raportat la dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ.

34. Înalta Curte constată că recursul este fondat, sunt fondate ambele motive de casare, prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pct. 6), "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", şi 8), "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", iar raportat la considerentele sentinţei şi soluţia pronunţată, sunt incidente motive de casare a sentinţei cu trimitere spre rejudecare instanţei de fond.

35. Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, reglementată de dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va arăta motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii, în mod clar şi precis, a situaţiei de fapt, pe baza probelor administrate, a dispoziţiilor legale, analiza argumentelor relevante invocate de părţi şi expunerea concretă a motivelor de fapt şi de drept, prezentarea motivelor pentru care au fost admise sau respinse cererile părţilor.

36. Obligaţia de motivare nu impune, în mod evident, o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susţinere a părţilor, ci expunerea raţionamentului juridic care a determinat aprecierea şi convingerea judecătorului pentru soluţia pronunţată.

37. Instanţa a reţinut situaţia de fapt şi de drept şi a expus argumentele pe care le-a avut în vedere, raportat exclusiv la soluţia pe care a pronunţat-o, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, de anulare a scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 şi a adresei nr. x/21.06.2016, pe care le-a apreciat ca nelegale pentru nerespectarea de către pârât a obligaţiei de motivare în drept a acestora, obligând pârâtul, ca urmare a anulării celor două acte, fără a analiza eligibilitatea cheltuielilor, să ramburseze reclamantei cheltuielile în cuantum de 188.167,81 RON.

38. Concret, instanţa de fond a reţinut că nici în scrisoarea de informare, nici în adresa nr. x/21.06.2016, reprezentând răspunsul la prima contestaţie, nici în adresa nr. x/01.08.2016, reprezentând răspunsul la cea de-a doua contestaţie (deşi, cu privire la aceasta, a admis excepţia inadmisibilităţii), pârâtul nu a invocat niciun temei legal pentru declararea ca neeligibilă a sumelor de 185.924,83 RON şi 2.242,98 RON, nu a precizat ce dispoziţii legale nu au fost respectate de către reclamantă, actele contestate fiind nemotivate în drept. A reţinut că motivarea în drept a declarării neeligibilităţii sumelor solicitate la rambursare se impunea cu necesitate în cauză, că actele contestate sunt nelegale pentru nerespectarea de către pârât a obligaţiei de motivare în drept a acestora.

39. A reţinut dispoziţiile art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011, care se referă la faptul că autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă se va pronunţa prin "decizie motivată" cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestaţiei sau la respingerea ei, astfel că decizia trebuie motivată atât în fapt, cât şi în drept, mai ales în condiţiile în care art. 47 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede în mod expres că printre elementele pe care contestaţia administrativă trebuie să le conţină se numără şi elementele de drept, obligaţiei contestatorului de a motiva în drept contestaţia corespunzându-i obligaţia autorităţii de a motiva în drept răspunsul la contestaţie.

40. Faţă de considerentele instanţei de fond, sunt corecte susţinerile recurentului pârât privind faptul că instanţa nu a analizat motivarea prezentată în argumentarea deciziei prin care s-a dispus respingerea contestaţiei, nu a procedat la analiza fondului, nu a analizat condiţiile de fond şi de formă ale actelor contestate.

41. Motivarea, în fapt şi în drept, reprezintă o condiţie de legalitate a actului administrativ, o garanţie împotriva arbitrariului, o dovadă de transparenţă, în lipsa căreia nici destinatarul actului şi nici instanţa de judecată nu pot aprecia, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond.

42. Examinarea acţiunii în anularea actelor administrative implica, însă, obligaţia instanţei de a analiza nelegalitatea acestora, în ceea ce priveşte motivarea, raportat la natura juridică, la condiţiile de fond şi de formă a căror îndeplinire era necesară, la conţinutul concret al acestora.

43. Instanţa de fond trebuia să aibă în vedere faptul că actul administrativ trebuie motivat pentru a da posibilitatea cunoaşterii motivelor pentru care a fost emis, persoanei interesate să aprecieze asupra legalităţii şi temeiniciei acestuia, iar instanţei de judecată, învestită de persoana care se pretinde vătămată, să efectueze controlul jurisdicţional. Motivarea trebuie să fie adecvată actului emis, în raport de natura acestuia, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărei situaţii care a determinat emiterea actului administrativ.

44. Instanţa de fond a constatat nelegalitatea prin raportare în mod exclusiv la motivarea în drept, fără a analiza motivarea în fapt şi măsura în care lipsa unei motivări în drept, în prezenţa motivării în fapt, având în vedere şi natura juridică a actelor contestate, precum şi circumstanţele în care au fost emise, constituie un motiv de nelegalitate care conduce la sancţiunea anulării şi obligarea la rambursarea cheltuielilor solicitate, fără analiza eligibilităţii acestora.

45. Observând motivarea actelor administrative, se observă faptul că scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 cuprinde motivele pentru care s-a apreciat neeligibilitatea cheltuielilor solicitate la rambursare. De asemenea, ca urmare a contestaţiei formulate de reclamantă, prin adresa nr. x/21.06.2016, având în vedere faptul că reclamanta a comunicat documente pe care le-a apreciat ca fiind justificative, traduceri autorizate aferente partenerului, pârâtul a comunicat motivele pentru care apreciază neeligibilitatea sumelor solicitate, raportat la înscrisurile depuse.

46. Motivarea în fapt prezentată, având în vedere natura juridică a celor două acte contestate, emise ca urmare a cererii rambursare nr. 9 finală versiunea 3 din data de 25.03.2016, formulată în baza contractului de finanţare nerambursabilă x, respectiv ca urmare a contestaţiei formulate de reclamantă şi a comunicării înscrisurilor, deşi este succintă, a permis reclamantei înţelegerea motivelor pentru care i-au fost respinse la rambursare, pentru neeligibilitate, cheltuielile solicitate, şi, de asemenea, permitea instanţei efectuarea controlului jurisdicţional, prin prisma motivelor invocate de reclamantă şi a apărărilor formulate de pârât.

47. De altfel, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt care a condus la formularea cererii, a reţinut că menţiunea din scrisoarea de informare, potrivit căreia nu a fost depusă cu cererea de rambursare şi traducerea autorizată a documentelor justificative emise în limba italiană, nu a fost infirmată de către reclamantă, documentele justificative traduse din limba italiană fiind transmise pârâtului odată cu contestaţia formulată împotriva scrisorii de informare, când reclamanta a comunicat contractele de angajare, fişele de pontaj, rapoartele de activitate etc. traduse în română din limba italiană. A reţinut, astfel, că, în condiţiile în care, la momentul emiterii scrisorii de informare, nu deţinea traducerile în română ale actelor, pârâtul nu putea menţiona, în cuprinsul scrisorii, ca motiv de invalidare a cheltuielilor, faptul că în contractele de angajare ale experţilor şi personalului administrativ nu este menţionată perioada de angajare în proiect, acest motiv putând fi invocat cu ocazia soluţionării contestaţiei la care au fost anexate documentele traduse în limba română.

48. Cu toate acestea, nu a procedat la analiza pe fond a motivelor pentru care cheltuielile nu au fost validate la plată, fiind apreciate ca nefiind eligibile, raportat la documentele prezentate ca fiind justificative.

49. Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, "(1) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli", iar conform art. 9, "Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, identificate de autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plăţii, nu se aplică: a) procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21; b) procedura de raportare a neregulilor prevăzută la art. 58 şi 59, cu excepţia cazurilor menţionate la art. 8, pentru care DLAF comunică autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene că a sesizat parchetul competent să efectueze cercetarea penală".

50. Interpretarea instanţei de fond este excesiv de formalistă, în condiţiile în care motivele expuse îi permiteau analiza motivelor pentru care s-a apreciat neeligibilitatea cheltuielilor.

51. Celelalte susţineri din recurs, privind faptul că lipsa motivării în drept a actului prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva scrisorii de informare ar trebui să ducă doar la anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei, iar instanţa de fond, pentru lipsa motivării în drept a actului, putea dispune anularea şi eventual refacerea sa, sunt nefondate. Instanţa de fond a anulat, pentru lipsa motivării în drept, atât scrisoarea standard de informare, cât şi răspunsul pârâtului la prima contestaţie formulată împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului, pe care l-a calificat ca fiind decizie de soluţionare a contestaţie, cu aplicarea art. 50 şi 51 din O.U.G. nr. 66/2011.

52. Având în vedere faptul că instanţa de fond a anulat atât scrisoarea standard de informare, cât şi răspunsul pârâtului la prima contestaţie formulată împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului, exclusiv prin prisma faptului că acestea nu au fost motivate în drept, fără a analiza motivarea în fapt a acestora, prin raportare la natura juridică şi documentele depuse, astfel cum s-a reţinut anterior, se constată că, în fapt, instanţa de fond nu a judecat fondul cererii de chemare în judecată, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, iar faţă de motivele care impun casarea cu trimitere spre rejudecare, nu pot fi examinate susţinerile din cererea de recurs care privesc motivele pentru care s-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor, neanalizate prin sentinţa recurată. De asemenea, ca urmare a casării sentinţei şi trimiterii spre rejudecare, nu se mai impune a fi analizate susţinerile din recurs privind cheltuielile de judecată.

VI Soluţia instanţei de recurs

53. Pentru aceste considerente, fiind incidente motive de casare cu trimitere spre rejudecare, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 496, art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată, în ceea ce priveşte cererea de anulare a scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 aferente cererii de rambursare nr. x finală versiunea 3, a răspunsului pârâtului nr. x/21.06.2016 şi de obligare la rambursarea cheltuielilor în valoare de 188.167,81 RON, şi va trimite cauza instanţei de fond spre rejudecare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 501 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. civ.. Va menţine dispoziţia din sentinţa recurată privind admiterea excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x/01.08.2016, referitor la care nu s-a formulat recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice împotriva sentinţei civile nr. 2875 din 6 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond. Menţine dispoziţia din sentinţa recurată privind admiterea excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.