Challenge to discrimination fine rejected as late-filed due to inapplicability of pre-complaint procedure

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin acţiunea înregistrată la data de 22.12.2017 la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la nr. x/2018, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş a solicitat anularea în tot a Hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 642 din 08.11.2017; în subsidiar, a solicitat anularea în parte a actului în cauză, în sensul eliminării pct. 3 din hotărâre, ce prevede faţă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş aplicarea amenzii contravenţionale de 2000 RON, potrivit art. 26 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000; cu cheltuieli de judecată.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa civilă nr. 83 din 23 martie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii invocată de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş.

III Recursul formulat de reclamant

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat casarea în tot a sentinţei, iar în rejudecare, în principal, admiterea acţiunii şi anularea în tot a Hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 642 din 08.11.2017, în subsidiar anularea în parte a actului în cauză, în sensul eliminării pct. 3 din hotărâre ce prevede faţă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş aplicarea amenzii contravenţionale de 2000 RON.

4. În motivarea recursului, recurentul a arătat că la termenul de judecată din data de 23.03.2018 a constatat că pârâtul a formulat întâmpinare, depusă la dosar în data de 07.03.2018; actul de procedură nu i-a fost comunicat pentru a formula răspuns la întâmpinare, ceea ce încalcă principiul contradictorialităţii, care constă în posibilitatea acordată părţilor de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei ce pot servi la soluţionarea ei, dreptul de a face cereri, de a administra probe şi de a pune concluzii cu privire la toate problemele de drept şi de fapt ce interesează pricina. Mai mult, întâmpinarea i-a fost comunicată în cadrul şedinţei de judecată, ocazie cu care a constatat că a fost formulată în afara termenului.

5. Potrivit art. 185 C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului. Sancţiunea decăderii afectează dreptul procesual al părţii care nesocoteşte un termen imperativ şi nu îşi va găsi aplicarea în ipoteza în care instanţa trebuie să îşi îndeplinească o anumită obligaţie. Sancţiunea decăderii a fost invocată în faţa instanţei de fond. Cererea a fost comunicată la 25.01.2018, iar întâmpinarea a fost depusă la data de 07.03.2018. Raportat la aceste date, întâmpinarea a fost formulată cu nesocotirea termenului legal, iar sancţiunea nedepunerii întâmpinării este aceea a decăderii, potrivit art. 208 C. proc. civ., ce operează în dreptul de a mai depune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

6. In mod nelegal a reţinut instanţa că în cuprinsul întâmpinării pârâtul a invocat excepţia tardivităţii, excepţie pe care a calificat-o ca fiind una de ordine publică. Analizând excepţia tardivităţii, invocată de pârât, instanţa de fond a reţinut că Hotărârea CNCD nu intră sub incidenţa art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci poate fi contestată conform legii speciale, art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, că sintagma ’’conform legii" nu poate fi interpretată în sensul că s-ar aplica şi procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ. Din aceste prevederi legale rezultă că termenul de atacare a hotărârilor emise de Colegiul director al CNCD este de 15 zile de la comunicare.

7. Apreciază că a urmat procedura prealabilă, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi reprezintă un atac al hotărârii emise. Având în vedere că Hotărârea CNCD nr. 642/08.11.2017 a fost comunicată Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş în data de 22.11.2017, iar plângerea prealabilă a fost formulată în data de 29.11.2017, în interiorul termenului, se impune a fi respinsă excepţia tardivităţii invocată de pârât. De altfel, s-a adresat pârâtului pentru redirecţionarea plângerii prealabile instanţei de judecată competente. Acţiunea a fost urmată de cererea de chemare în judecată ce a fost înregistrată la instanţă la data de 22.12.2017.

8. Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

IV Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

9. Prealabil examinării recursului, se impune a arăta faptul că, ulterior împlinirii termenului legal de 15 zile de formulare şi motivare a recursului, efectuate de reclamant în termenul legal, de la data comunicării sentinţei recurate, 8.05.2018, în ceea ce priveşte recursul motivat comunicat la data de 16.05.2018, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevede că hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, şi art. 487 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, reclamantul a depus, la data de 29.05.2018, precizări la recurs, prin care a arătat că a reiterat, pe fondul cauzei, argumentele şi apărările formulate în faţa instanţei de fond. Acestea nu vor fi analizate, fiind depuse ulterior termenului de formulare şi motivare a recursului, contrar dispoziţiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

10. Examinând sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat prin cererea de recurs depusă în termenul legal, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente, în ceea ce priveşte tardivitatea acţiunii, pentru următoarele considerente:

11. Prin cererea de chemare în judecată soluţionată prin sentinţa recurată, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea în tot a Hotărârii nr. 642 din 08.11.2017, iar în subsidiar anularea în parte a actului în cauză, în ceea ce priveşte aplicarea amenzii contravenţionale în cuantum de 2000 RON.

12. Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii invocată de pârât şi a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată. A reţinut dispoziţiile art. 20 alin. (10), coroborate cu cele ale art. 20 alin. (8) şi (9) din O.G. nr. 137/2000, faptul că hotărârea contestată a fost comunicată reclamantului la data de 22 noiembrie 2017, iar acţiunea a fost înregistrată la instanţă la data de 22 decembrie 2017.

13. Motivul de recurs invocat de recurentul reclamant privind încălcarea principiului contradictorialităţii este nefondat.

14. La termenul de judecată din data de 23 martie 2018, primul termen de judecată acordat în cauză, la care reclamantul a fost reprezentat, instanţa de fond a constatat că a fost formulată întâmpinare de către pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, la data de 7.03.2018, şi a comunicat un exemplar de pe întâmpinare reprezentantului reclamantului, care a solicitat a se constata că întâmpinarea a fost formulată în afara termenului şi a invocat excepţia decăderii. Instanţa de fond a constatat că cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului la data de 25.01.2018, iar întâmpinarea a fost înaintată prin intermediul poştei speciale, data menţionată pe plic fiind 6.03.2018. Faţă de dispoziţiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd expres faptul că întâmpinarea trebuie depusă, sub sancţiunea decăderii, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, a constatat că sancţiunea nedepunerii întâmpinării este aceea a decăderii, potrivit art. 208 C. proc. civ., însă decăderea pârâtului operează doar din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică. Cu privire la excepţia tardivităţii, excepţie pe care a calificat-o ca fiind una de ordine publică, instanţa de fond a arătat că nu se poate constata decăderea pârâtului din dreptul de invoca această excepţi şi a pus-o în discuţia reclamantului, prin reprezentantul său.

15. Având în vedere cele reţinute, în raport de dispoziţiile art. 14 C. proc. civ., privind contradictorialitatea, şi dispoziţiile art. 178 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată, pentru neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, la termenul la care s-a săvârşit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor şi înainte de a pune concluzii pe fond, susţinerile recurentului sunt nefondate.

16. Reclamantul a fost reprezentat la termenul de judecată, i s-a comunicat întâmpinarea, cu privire la care a invocat nedepunerea în termen şi decăderea, iar în raport de dispoziţiile art. 208 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, instanţa de fond a constatat corect că sancţiunea nedepunerii întâmpinării este aceea a decăderii, potrivit art. 208 C. proc. civ., însă decăderea pârâtului operează doar din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

17. Contrar susţinerilor recurentului, în mod corect, la primul termen de judecată, instanţa de fond a reţinut că a fost invocată excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată de către pârât, că nu se poate constata decăderea pârâtului în ceea ce priveşte invocarea excepţiei tardivităţii cererii de chemare în judecată, şi a pus-o în discuţia reclamantului, prin reprezentantul său, cu respectarea principiului contradictorialităţii.

18. Motivul de recurs privind faptul că s-a urmat procedura prealabilă, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că, având în vedere că Hotărârea nr. 642/08.11.2017 a fost comunicată Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş în data de 22.11.2017, iar plângerea prealabilă a fost formulată în data de 29.11.2017, în interiorului termenului, se impunea a fi respinsă excepţia tardivităţii invocată de pârât, reclamantul adresându-se pârâtului, de altfel, pentru redirecţionarea plângerii prealabile instanţei de judecată, este, de asemenea, nefondat.

19. Dispoziţiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care prevăd că "(8) Hotărârea se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării. (9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii. (10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.", au fost aplicate în mod corect de instanţa de fond. Din coroborarea acestor dispoziţiil, rezultă că hotărârea Colegiului director se comunică părţilor şi poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicare.

20. Faptul că reclamantul a formulat, la data de 29 noiembrie 2017, plângere prealabilă adresată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, împotriva hotărârii acestuia, şi a solicitat pârâtului să redirecţioneze plângerea prealabilă pe care a formulat-o către instanţă, nu conduce la concluzia că cererea a fost formulată în termenul legal.

21. În mod corect instanţa de fond a reţinut că nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, decizia contestată fiind pronunţată în cadrul unei jurisdicţii administrative speciale, în sensul art. 2 lit. e) din Legea nr. 554/2004, fiind act administrativ jurisdicţional, astfel cum acesta este definit de art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004, "actul juridic emis de o autoritate administrativa cu atribuţii jurisdicţionale în soluţionarea unui conflict, după o procedură bazată pe contradictorialitate şi cu asigurarea dreptului la apărare", astfel că nu intră sub incidenţa prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci poate fi contestată conform legii speciale, şi anume conform art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, la instanţa de contencios administrativ, iar faptul că se foloseşte sintagma "conform legii" nu poate fi interpretat în sensul că s-ar aplica şi procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ.

22. Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ reglementează procedura prealabilă şi prevăd că "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

23. Actul contestat în cauză, însă, este un act administrativ jurisdicţional, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării fiind o autoritate administrativă cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială, care îşi desfăşoară activitatea după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale, pentru contestarea căruia la instanţa contencios administrativ nu se efectuează procedura prealabilă.

24. Împotriva hotărârii Colegiului director se poate formula acţiune la instanţa de contencios administrativ, nefiind incident art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind procedura prealabilă. Prevederile art. 7 alin. (1) sunt aplicabile, conform alin. (2), în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.

25. Pentru aceste motive, în condiţiile în care nu se efectuează procedura prealabilă împotriva actului administrative juridicţional, nu poate fi avută, în ceea ce priveşte termenul de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, plângerea prealabilă formulată adresată Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pe cale de consecinţă nu poate fi avută în vedere, fiind lipsită de orice fel de efecte, nici cererea adresată pârâtului prin care reclamantul a solicitat redirecţionarea plângerii prealabile către instanţa de judecată, neexistând prevederi legale în acest sens, niciuna din aceste împrejurări neconstituind aspecte care să conducă la concluzia respectării termenului de formulare a acţiunii la instanţă.

26. În mod legal instanţa de fond a constatat, cu aplicarea corectă, prin coroborare, a dispoziţiilor alin. (8), (9) şi (10) ale art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, că hotărârea contestată a fost comunicată reclamantului la data de 22 noiembrie 2017, iar acţiunea a fost înregistrată la instanţă la data de 22 decembrie 2017, cu nerespectarea termenului de 15 zile, a admis excepţia tardivităţii şi a respins acţiunea ca tardiv formulată.

V Soluţia instanţei de recurs

27. Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurentul reclamant, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş împotriva sentinţei civile nr. 83 din 23 martie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.