Judicial concession of cassation appeal in tax litigation under Article 463(1) of the Civil Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took notice of the taxpayer’s withdrawal of its appeal, thereby affirming the final enforceability of the lower court’s decision that had annulled the contested tax acts in favor of the taxpayer. The dispute involved a judicial reorganization company challenging a tax inspection report, assessment decision, and objection decision that imposed approximately 1.18 million RON in VAT and related accessories, which the taxpayer sought to annul through administrative litigation. Although the tax authority had lodged a cassation appeal, it subsequently filed a motion to waive the adjudication of the appeal, which the court interpreted as a legal concession (achiesare) to the first-instance ruling under the principle of party autonomy. Relying on Article 463(1) of the Code of Civil Procedure, the court validated this procedural act of disposition, confirming that the annulment of the tax decisions and the corresponding exoneration of the taxpayer's liability remained in force without further substantive review of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ, art. 406 din C. proc. civ, art. 463 alin. (1) C. proc. civ, art. 463 alin. (1) din C. proc. civ; Judicial concession of cassation appeal in tax litigation under Article 463(1) of the Civil Procedure Code: Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de recurs, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pe fond solicitând respingerea recursului, în opinia sa, instanţa de fond pronunţând o hotărâre cu corecta aplicare/interpretare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015 reclamanta S.C. A. S.R.L. (societate în reorganizare judiciară), prin administrator judiciar B., a chemat în judecată pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Biroul Soluţionare Contestaţii şi Ministerul Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală Ploieşti, solicitând anularea în tot a deciziei nr. 481/08 septembrie 2015, emisa de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Biroul Soluţionare Contestaţii, raportului de inspecţie fiscala nr. x/17.07.2013, emis de reprezentanţii D.G.F.P. Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală, deciziei de impunere nr. xnr. 334/17.07.2013, emisă de reprezentanţii D.G.F.P. Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală, cu exonerarea reclamantei de plata sumei de 1.182.452 RON, din care: 514.586 RON TVA şi 667.866 RON accesorii aferente TVA de plată.
În baza art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, reclamanta a solicitat instanţei suspendarea executării actelor administrativ - fiscale atacate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 95 din 11 mai 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (societate în reorganizare judiciară) prin administrator judiciar B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Biroul Soluţionare Contestaţii, şi Ministerul Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală Ploieşti şi a fost anulată decizia nr. 481/08.09.2015, decizia de impunere nr. x/17.07.2013 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x/17.07.2013, emise de pârâte privind sumele de: 514.586 RON TVA şi 667.866 RON accesorii aferente; au fost obligate pârâtele la plata sumei de 6.100 RON către reclamantă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 95 din 11 mai 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova a declarat recurs.
Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii, al cărei temei juridic nu a fost menţionat, recurenta-pârâtă a expus situaţia de fapt şi prevederile legale apreciate ca fiind incidente, reiterând apărările formulate prin întâmpinare în faţa instanţei de fond.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de recurs, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pe fond solicitând respingerea recursului, în opinia sa, instanţa de fond pronunţând o hotărâre cu corecta aplicare/interpretare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin Rezoluţia din data de 28 noiembrie 2018 a completului învestit cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului la data de 25 iunie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, prin care s-a stabilit că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
La data de 13 septembrie 2018, recurenta-pârâtă a depus la dosar cerere de renunţare la judecarea acţiunii şi la prezentul recurs, care a fost comunicată intimatei-reclamante, care nu a formulat un punct de vedere cu privire la aceasta.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Constatând că, în cauză, recurenta-pârâtă a formulat cerere de renunţare la judecarea recursului, instanţa de control judiciar va avea în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunţa la judecata cererii de chemare în judecată, în faţa instanţei de fond sau în calea extraordinară de atac.
În cauză, cererea de renunţare la judecarea recursului formulată de către recurentă la data de 13 septembrie 2018, reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea primei instanţe, reglementată de dispoziţiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., care prevăd că "achiesarea reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre".
Aşa fiind, manifestarea de voinţă în sensul renunţării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziţie, o desistare a recurentei, prin care acesta achiesează la hotărârea instanţei de fond.
Având în vedere că manifestarea de voinţă a recurentei este neîndoielnică şi neechivocă, precum şi faptul că actul de dispoziţie al acesteia în sensul de a renunţa la cererea de recurs în sensul reţinut nu este supus cenzurii instanţei de control judiciar, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. şi în aplicarea principiului disponibilităţii, Înalta Curte urmează să ia act de renunţarea recurentei-pârâte la judecarea recursului exercitat în cauză.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecarea recursului formulat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova împotriva sentinţei civile nr. 95 din 11 mai 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.