Territorial competence for public sector procurement contract nullity under Law No. 101/2016
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively establishing the competence of the Brașov County Court, Administrative and Fiscal Section, to hear the case in first instance. The dispute involved a claim by a public sector contracting authority for the absolute nullity of multiple consulting, mandate, and service contracts concluded with a private provider, alongside claims for restitution of paid sums, interest, and inflation adjustments. The core issue was whether the territorial jurisdiction was determined by the defendant's general seat (Bucharest) under common procedural law or by the plaintiff's seat as the contracting authority under specialized public procurement legislation. Relying on the res judicata effect of a prior final judgment that confirmed the sectorial nature of the contracts and the plaintiff's status as a contracting authority, the Court applied Article 53(1) of Law No. 101/2016, which vests territorial competence in the tribunal where the contracting authority is seated, thereby rejecting the application of Article 107 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 8 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006; Territorial competence for public sector procurement contract nullity under Law No. 101/2016: The dispute involved a claim by a public sector contracting authority for the absolute nullity of multiple consulting, mandate, and service contracts concluded with a private provider, alongside claims for restitution of paid sums, interest, and inflation adjustments. The core issue was whether the territorial jurisdiction was determined by the defendant's general seat (Bucharest) under common procedural law or by the plaintiff's seat as the contracting authority under specialized public procurement legislation. Relying on the res judicata effect of a prior final judgment that confirmed the sectorial nature of the contracts and the plaintiff's status as a contracting authority, the Court applied Article 53(1) of Law No. 101/2016, which vests territorial competence in the tribunal where the contracting authority is seated, thereby rejecting the application of Article 107 of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis cited in the dispositive section to justify the court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent tribunal.
Full text
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 iunie 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.12.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 8.951.811 RON (inclusiv TVA), reprezentând contravaloarea serviciilor achitate de reclamantă, şi la plata dobânzii legale aplicabile (dobânda legală penalizatoare între profesionişti) calculată de la data plăţii şi până la data restituirii efective, respectiv la plata diferenţei dintre contravaloarea serviciilor achitate de A. S.A. şi neefectuate de SE Electrica S.A. şi valoarea acestora actualizată cu rata inflaţiei, urmare a constatării nulităţii absolute a contractelor de consultanţă nr. x/28.12.2009, nr. y/13.01.2011, a contractelor de mandat nr. x/28.12.2009, nr. y/13.01.2011, nr. z/31.01.2012, a contractelor de prestări servicii nr. x/28.12.2009, nr. y/13.01.2011, nr. z/31.01.2012 şi nr. C 61/28.02.2014.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 997 din 3 octombrie 2019, Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut instanţa că, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanţa prevăzută de art. 107 C. proc. civ., mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea fie chiar în parte a contractului, în cazul cererilor privind anularea unui contract.
Nu este suficientă pentru atragerea competenţei alternative împrejurarea că s-ar putea deduce din contract "dincolo de orice dubiu locul executării", ci este necesară prevederea expresă contractuală, ceea ce în speţă lipseşte.
Astfel, nefiind incidentă în speţă dispoziţia art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., devin aplicabile dispoziţiile de drept comun prevăzute de art. 107 C. proc. civ., pârâta figurând cu sediul în Bucureşti.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 8592 din 10 decembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A constatat instanţa că, prin sentinţa civilă nr. 1892/2014 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 (devenită definitivă prin Decizia nr. 2633 din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin respingerea recursului formulat de A. SA), s-a reţinut, în ceea ce priveşte contractele a căror nulitate se solicită în cauza de faţă, că filiala reclamantă (A.) are calitate de autoritate contractantă (în sensul art. 8 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006), neputându-se reţine că SE Electrica S.A. ar avea calitate de întreprindere afiliată acesteia, ci invers.
Astfel, în raport cu natura litigiului, determinată de natura administrativă a contractelor de achiziţie publică sectoriale a căror anulare se solicită, Tribunalul Braşov a apreciat că se aplică, din punct de vedere al competenţei materiale şi teritoriale, dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, conform cărora competenţa teritorială aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul, în condiţiile art. 135 raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
3.1. Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii, astfel cum a fost precizat de reclamantă, priveşte anularea unor contracte încheiate de recurenta-reclamantă A. S.A. (în calitate de autoritate contractantă) cu SE Electrica S.A., contracte de achiziţie publică sectoriale, astfel cum acestea sunt definite la art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006.
Natura juridică a acestor contracte (contracte sectoriale, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Ordinul nr. 553/13.10.2011 emis de ANRMAP pentru interpretarea art. 243 din O.U.G. nr. 34/2006) a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 1892/2014 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin Decizia nr. 2633/2014 a Curţii de Apel Braşov.
3.2. Conform art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă". Mai mult, art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. conferă autoritate de lucru judecat nu doar dispozitivului ci şi considerentelor pe care acesta se sprijină.
Astfel, sentinţa nr. 1892/2014 a Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, definitivă, se bucură de putere de lucru judecat.
Prezumţia de adevăr legal de care se bucură impune ca problemele de drept soluţionate în cadrul respectivului litigiu să nu primească o altă dezlegare în litigii ulterioare.
3.3. Prin urmare, în cauză, în raport cu obiectul acţiunii, competenţa se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revenind Tribunalului Braşov, competent după sediul reclamantei-autoritate contractantă.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25.06.2020.