Failure to specify violated material law norms renders administrative appeal null
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null and void, thereby leaving the lower court's dismissal of the claim in force, as the appellant failed to cure the procedural defect by not concretely arguing how the appealed judgment violated or misapplied specific rules of material law. The dispute concerned a challenge to a partial denial of moral damages compensation claimed against the Insured Guaranty Fund, where the appellate court had previously rejected the claimant's request for the full amount as unfounded on the merits. The decisive legal basis for this outcome was Article 489(2) in conjunction with Article 486(1)(d) and Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, which establishes that an appeal is subject to nullity if it is insufficiently motivated by merely reiterating the original arguments without identifying explicit material law norms that were infringed or incorrectly applied by the first instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Failure to specify violated material law norms renders administrative appeal null: The dispute concerned a challenge to a partial denial of moral damages compensation claimed against the Insured Guaranty Fund, where the appellate court had previously rejected the claimant's request for the full amount as unfounded on the merits. The decisive legal basis for this outcome was Article 489(2) in conjunction with Article 486(1)(d) and Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, which establishes that an appeal is subject to nullity if it is insufficiently motivated by merely reiterating the original arguments without identifying explicit material law norms that were infringed or incorrectly applied by the first instance.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the legal basis for the court's decision to declare the appeal null and void.
Cited in the dispositive as the specific procedural sanction for the lack of proper motivation in the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 02.02.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea în parte a Deciziei nr. 3404/16.01.2017 emise de pârât, prin care i-a fost admisă în parte cerere de plată formulată şi înregistrată sub nr. x/15.01.2016 şi obligarea pârâtului la acordarea în întregime a sumelor reprezentând cheltuieli materiale şi daune morale, respectiv suma de 46.000 euro, reprezentând daune morale.
1.2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 3225 din 19 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
În susţinerea recursului, recurentul-reclamant a prezentat, în esenţă, argumentele expuse în cuprinsul acţiunii.
3. Apărările formulate de intimatul-pârât
Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, pentru nemotivare, nefiind indicată nicio normă de drept material care ar fi fost încălcată sau aplicată greşit de prima instanţă.
Ulterior, a precizat că a înţeles să invoce excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, şi nu excepţia inadmisibilităţii.
În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4. Decizia instanţei de recurs
4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.
Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
4.2. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
4.3. Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte apreciază necesar a fi sintetizate circumstanţele cauzei şi cuprinsul hotărârii judecătoreşti atacate şi, în această ordine de idei, instanţa de control judiciar ia act că reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând anularea parţială a Deciziei nr. 3404/16.01.2017 emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi obligarea pârâtului la acordarea în întregime a sumei solicitate cu titlu de daune morale.
În primul ciclu procesual al cauzei, prin sentinţa recurată i-a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.
Înalta Curte constată că, deşi la nivel formal, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.
Recurentul-reclamant nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe ar fi pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei, limitându-se la a prezenta consideraţii teoretice cu privire la trauma fizică şi la trauma psihică şi la a relua aspectele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă în combaterea deciziei emise de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor privind acordarea parţială a daunelor morale, respectiv durerile fizice şi suferinţele psihice, prejudiciul de agrement, ajutorul unor terţe persoane.
Reţine instanţa de control judiciar că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.
O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.
4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 3225 din 19 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2020.