Mootness of salary adjustment claims after post-litigation ministerial order establishing higher sectoral reference values

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.03.2017, astfel cum a fost completată la data de 02.05.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. şi GG. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia, obligarea pârâtului la emiterea unor ordine de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 şi obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat, respectiv restituirea pentru fiecare lună a venitului pe care l-ar fi obţinut şi venitul efectiv plătit, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

La data de 24.08.2017, s-a formulat cerere de intervenţie principală de HH..

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 371 din 5 februarie 2018, Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei.

A admis în parte acţiunea reclamanţilor şi cererea de intervenţie principală.

A obligat pârâtul Ministerul Justiţiei, prin ministru, să emită pentru reclamanţi şi intervenient ordinul individual de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.

A obligat pârâtul Tribunalul Sibiu să plătească reclamanţilor diferenţele salariale rezultate în urma emiterii ordinelor menţionate, diferenţe calculate pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii şi pentru care se va acorda şi dobânda legală, calculată de la scadenţă şi până la data plăţii integrale.

A respins, în rest, acţiunea, în ceea ce priveşte pe pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 3479 din 4 octombrie 2017, pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii, în principal, ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

A susţinut recurentul-pârât că prima instanţă nu a observa existenţa Ordinului nr. 1486/C/24.05.2017 şi a Ordinului nr. 1479/C/24.05.2017 prin care s-a dispus că, în perioada 09.04.2015-31.07.2016, reclamanţii, judecători şi asistenţi judiciari, care beneficiau de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivelul maxim.

Astfel, instanţa ar fi trebuit să stabilească faptul că acest ordine nesocotesc dispoziţiile legale aplicabile şi, numai ulterior, dacă mai considera necesar, să dispună emiterea altor ordine.

Aceste acte administrative au fost emise în aplicarea dispoziţiilor OMJ nr. 4680/C/2016 şi OMJ nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiilor de încadrare brută lunare şi ale sporurilor aferente acestora pentru judecători şi asistenţi judiciari.

De asemenea, având în vedere că Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale a României face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcţie, pe familie ocupaţională, ţinând cont de faptul că de la 01.10.2016 la nivelul ÎCCJ s-a acordat valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, ca urmare a Ordinului Preşedintelui ÎCCJ nr. 283/25.10.2016, începând cu această dată s-a făcut raportarea la un salariu în plată pe familie ocupaţională în funcţie de această valoare de referinţă sectorială majorată cu 10%.

Astfel, numai de la data de 01.08.2016 se pune problema raportării salariilor/indemnizaţiilor din sistem la nivelul maxim în plată.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-reclamanţi A., B. şi alţii au formulat întâmpinare, prin care au arătat că recurentul-pârât a recunoscut soluţia instanţei de fond şi a emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2066/C/24.05.2018 prin care li s-au acordat drepturi salariale în cuantum mai mare decât cel solicitat prin acţiune.

Astfel, emiterea acestui ordin echivalează cu o achiesare la acţiune, impunându-se respingerea recursului, ca nefondat.

5. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în parte, capătul de cerere formulat de reclamanţi şi de intervenientul principal vizând emiterea ordinelor de salarizare urmând a fi respins ca rămas fără obiect.

5.1. În raport cu susţinerile părţilor şi cu probele administrate la dosar, reţine Înalta Curte că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin, s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

5.2. Înalta Curte constată că, prin ordinul menţionat, s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi şi intimatului-intervenient prin raportare la o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.

Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a răspuns pretenţiilor intimaţilor şi a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecăţii, acţiunea reclamanţilor şi cererea de intervenţie principală au rămas fără obiect.

5.3. Faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge capătul de cerere având ca obiect emiterea ordinelor de salarizare, ca rămas fără obiect, urmând a menţine restul dispoziţiilor instanţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 371 din 5 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge cererea de emitere a ordinelor de încadrare salarială formulată de reclamanţii A., B. şi alţii şi de intervenientul principal HH., ca rămasă fără obiect.

Menţine, în rest, dispoziţiile instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2020.