Recalculation of judicial salaries and maximum allowances: dismissal of order issuance claim as moot due to voluntary administrative compliance during litigation

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.05.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, obligarea pârâţilor la emiterea unui nou ordin privind recalcularea drepturilor salariale ţinând cot de stabilirea sporului pentru risc şi solicitare neuropsihică la nivelul maxim prevăzut de lege de 15%, stabilirea indemnizaţiei de încadrare brută lunare cu includerea creşterilor salariale de 2%, 5% şi 12% prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007.

2. Soluţia instanţei de fond.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3479 din 4 octombrie 2017, Curtea a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei prin Ministru să emită pentru reclamant ordinul individual de salarizare începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.

A obligat pârâţii să întreprindă măsurile necesare pentru plata către reclamant (în funcţie de instanţa în cadrul căreia a fost/este încadrat pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016), să plătească reclamantului diferenţele salariale rezultate în urma emiterii ordinului menţionat mai sus, diferenţe calculate pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii şi pentru care se va acorda şi dobânda legală, calculată de la scadenţă şi până la data plăţii integrale.

2.2. Prin sentinţa nr. 1195 din 14 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de completare formulată de reclamant şi a completat dispozitivul hotărârii în sensul că a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei prin Ministru să emită ordin de salarizare pentru reclamant în care să stabilească sportul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică la nivelul maxim prevăzut de lege, însă cu respectarea limitei maxime de 30% din salariul de bază pentru suma sporurilor.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 3479 din 4 octombrie 2017, pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii, în totalitate.

3.1. A susţinut recurentul-pârât că, începând cu 01.01.2010, modalitatea de calcul a salariilor personalului în cauză s-a realizat potrivit Anexei nr. VI/1. Din analiza acestei anexe, rezultă că, la stabilirea salariilor, nu sunt avute în vedere majorările de 5%, 2% şi respectiv 11% acordate conform O.G. nr. 10/2007 prin hotărâri judecătoreşti.

De asemenea, pentru perioada 01.08.2016-01.10.2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci şi 5%, 2% şi 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015.

Prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017, a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2106, la art. 1 alin. (1) prevăzându-se că, începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciar beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015.

În prezent, intimatul a primit indemnizaţia majorată cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, astfel încât este nejustificată obligarea Ministerului Justiţiei la a emite ordine prin care să îi fie recalculată indemnizaţia de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, chiar dacă deţine hotărâri judecătoreşti prin care i s-au acordat majorările salariale de 18% anterior, însă anterior date de 01.10.2016.

3.2. Până la termenul de judecată acordat, recurentul-pârât a depus note scrise prin care a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii.

Astfel, a arătat recurentul că, la data de 24.05.2017, a fost emis în favoarea intimatului-reclamant, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1474/C/24.05.2017 prin care a fost recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare acordate şi al sporurilor la nivel maxim, în mod corespunzător, în acord cu dispoziţiile legale în vigoare, începând cu 09.04.2015.

Totodată, intimatului-reclamant i-au fost achitate diferenţele salariale rezultate din aplicarea OMJ nr. 1474/C/2017 de către Tribunalul Mureş.

În dovedirea argumentelor sale, recurentul-pârât a depus, în copie, Ordinul nr. 2066/C/24.05.2018, Ordinul nr. 1474/C/24.05.2017 şi Ordinul nr. 95/C/04.01.2019.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în parte, acţiunea reclamantului vizând emiterea ordinului de salarizare urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

4.1. Intimatul-reclamant, judecător la Tribunalul Mureş, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui ordin de salarizare prin care să se stabilească sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică la nivelul maxim prevăzut de lege şi stabilirea indemnizaţiei de încadrare brută lunare cu includerea creşterilor salariale de 2%, 5% şi 12% prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007.

În raport cu susţinerile părţilor şi cu probele administrate la dosar, reţine Înalta Curte că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin, s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Înalta Curte reţine că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei intimatului-reclamant, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin Ordinul MJ nr. 1474/C/2017, în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016 şi nr. 219/C/2017, ţinând seama de OMJ nr. 279/C/2010, s-a dispus, la art. 1, că "În perioada 09.04.2015-31.07.2016, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş (...) care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivelul maxim, conform celor menţionate în Anexe.".

De asemenea, prin Ordinul MJ nr. 95/C din 04.01.2019, în aplicarea dispoziţiilor OMJ nr. 2066/C/24.05.2018, s-a dispus,

"Art. 1 - (1) În perioada 09.04.2015-30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş se stabilesc prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-13.

(2) În perioada 01.12.2015-31.12.2017, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş se stabilesc prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-13.

(3) În perioada 01.01.2018-30.06.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2), conform celor prevăzute în anexele 1-13.".

4.2. Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, recurentul-pârât a răspuns pretenţiilor intimatului-reclamant şi a procedat la emiterea Ordinului Ordinului nr. 1474/C/2017 şi nr. 95/C/2019, prin care judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari li s-au stabilit drepturile salariale (în cuantumul solicitat prin cererea dedusă judecăţii), Înalta Curte constată că petitul acţiunii reclamantului vizând emiterea unui ordin de salarizare a rămas fără obiect.

4.3. Prima instanţă, consecutiv obligaţiei instituite în sarcina pârâţilor de a emite ordinul de stabilire a drepturilor salariale, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei prin Ministru să întreprindă măsurile necesare pentru plata către reclamant a diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât nu a adus nicio critică de nelegalitate a acestei soluţii, rezumându-se la a solicita respingerea acţiunii în totalitate, astfel că instanţa de recurs nu poate analiza acest aspect.

4.4. Faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge capătul de cerere având ca obiect emiterea ordinului de salarizare, ca rămas fără obiect, urmând a menţine dispoziţiile vizând obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 3479 din 4 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, parţial, sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge capătul de cerere formulat de reclamantul A. privind emiterea ordinului de salarizare ca rămas fără obiect.

Menţine dispoziţiile instanţei în ceea ce priveşte obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la plata drepturilor salariale pretinse.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2020.