Withdrawal of appeal accepted and prior judgment annulled in tax assessment dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took note of the appellant's withdrawal from the proceedings and annulled the appealed judgment, resulting in the final termination of the case without a merits assessment; the dispute concerned a request to suspend the execution of various tax assessment decisions, inspection reports, and accessory obligations imposed by regional and county public finance authorities, which the Court of Appeal had previously rejected as unfounded; the decision was grounded in the principle of party disposition (art. 9) and specific procedural provisions regarding withdrawal in appellate or extraordinary review stages (arts. 406(5)-(6), 411, 416 Civil Procedure Code), establishing that a voluntary renunciation of the claim is a dispositive act not subject to judicial censure, provided it occurs before the deadline for lapse due to inaction.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 406 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ; Withdrawal of appeal accepted and prior judgment annulled in tax assessment dispute: Prin încheierea de şedinţă din 23 mai 2019, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 iunie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.04.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/07.12.2106, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/07.12.2016, a Dispoziţiei de măsuri nr. 5108/07.12.2016 emise de DGRFP Braşov-AJFP Sibiu, a Deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii nr. 5890/06.01.2017, a Deciziei nr. 5992/06.01.2017 privind accesorii şi a Deciziei nr. 21841/15.02.2017, până la pronunţarea instanţei de fond.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 157 din 5 iulie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu şi a respins acţiunea, ca nefondată.
A dispus restituirea cauţiunii achitate de reclamantă pentru soluţionarea cererii de suspendare prin recipisa de consemnare nr. x din 24.04.2017.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de suspendare.
3. Cererea de renunţare la judecată
3.1. Prin încheierea de şedinţă din 23 mai 2019, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.
3.2. Recurenta-reclamantă a depus, la data de 19.08.2019, cerere de renunţare la judecată, întemeiată pe art. 406 C. proc. civ., motivând că, prin sentinţa nr. 51 din 8 martie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia a admis în parte capătul de cerere privind anularea Deciziei de impunere nr. x/07.12.2016, Deciziilor nr. 5890/06.01.2017, nr. 5992/06.01.2017, nr. 21841/15.02.2017 şi a Deciziei nr. 180/07.06.2017, şi a Deciziei nr. 307/13.09.2017 privind soluţionarea contestaţiei în ceea ce priveşte măsura suspendării soluţionării contestaţiei pentru suma reprezentând obligaţii accesorii.
4. Soluţia instanţei de recurs
4.1. Înalta Curte constată că cererea de renunţare la judecată a fost formulată mai înainte de împlinirea termenului pentru constatarea perimării, prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât urmează a solţuiona cererea de renunţare.
4.2. Astfel, instanţa de control judiciar reţine că manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ.,
"Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă".
Conform alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol,
"Când renunţare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.
Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantei care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
4.3. Faţă de cererea recurentei-reclamante de renunţare la judecata cererii, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor legale anterior citate, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a lua act de renunţarea reclamantei la judecată şi a anula hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la judecata acţiunii.
Anulează sentinţa nr. 157 din 5 iulie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2020.