Incompatibility of deputy mayor with membership in state school administrative council

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 29.12.2017, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/07.12.2017, prin care s-a stabilit că s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a exercitat simultan funcţia de viceprimar al Comunei Porumbeşti, judeţul Satu Mare, şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Porumbeşti, fiind încălcate dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 73 din 25 aprilie 2018, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/07.12.2017 emis de pârâtă, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în tot, a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea contestaţiei reclamantului cu consecinţa menţinerii ca temeinic şi legal a Raportului de evaluare nr. x/07.12.2017.

Recurenta-pârâtă consideră că hotărârea primei instanţe este rezultatul aplicării greşite a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 şi a prevederilor art. 96 din Legea nr. 1/2011.

Din textele sus-menţionate rezultă că nu este obligatorie prezenţa în consiliul de administraţie al şcolii, a viceprimarului, ci a unui reprezentant al Consiliului local care, având în vedere coroborarea dispoziţiilor celor două acte normative, poate fi oricare consilier local, în afara viceprimarului ce deţine un statut individualizat, separat reglementat, deşi păstrează calitatea de consilier local.

Legea nr. 161/2003 - lege specială în materia incidenţelor de integritate, grupează în mod separat incompatibilităţile funcţiei de viceprimar şi cele ale funcţiei de consilier local.

Instanţa de fond reţine în mod greşit că viceprimarul este persoana cea mai îndreptăţită de lege să îl înlocuiască pe primar în toate activităţile ce ţin de administraţia publică locală şi cu privire la toate atribuţiile acesteia, astfel că, în mod automat ar trebui să fie numit în consiliul de administraţie al unei unităţi de învăţământ de stat.

Mai arată recurenta-pârâtă că prin Legea nr. 1/2011 modificată prin O.U.G. nr. 49/2014, incompatibilitatea nu a fost înlăturată expres pentru funcţia de viceprimar, ci doar pentru cea de primar.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Prima instanţă a reţinut că intimatul-reclamant a fost ales prin Hotărârea nr. 5/2012 a Consiliului Local al Comunei Porumbeşti în funcţia de viceprimar al comunei, iar în data de 01.09.2015, în calitate de viceprimar a fost desemnat să reprezinte unitatea administrativ-teritorială în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Porumbeşti.

Intimatul-reclamant a participat la şedinţele consiliului de administraţie şi a votat hotărârile adoptate, până la data de 31.12.2015.

Instanţa de fond, coroborând disp. art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 96 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011, în forma în vigoare în perioada în care s-a reţinut existenţa stării de incompatibilitate şi art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2011, a considerat că, în cazul primarilor, printr-o lege specială în ceea ce priveşte regimul juridic al incompatibilităţilor în raport de Legea nr. 161/2003, legiuitorul a instituit o excepţie de la regula conform căreia deţinerea simultană a funcţiei de primar şi a celei de membru în consiliul de administraţie al instituţiilor publice dă naştere stării de incompatibilitate, excepţie consacrată pentru situaţia în care consiliul de administraţie este al unei unităţi de învăţământ.

Mai susţine prima instanţă că aceleaşi dispoziţii legale consacră posibilitatea ca, în locul primarului, în aceste consilii de administraţie ale unităţilor de învăţământ, să fie desemnat un reprezentant al primarului care poate fi şi viceprimarul care este înlocuitorul de drept al primarului.

Înalta Curte reţine că perioada pentru care a fost constatată starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant este 01.09.2015 - 31.12.2015, în vigoare fiind dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 101/2003, modificată şi completată prin dispoziţiile Legii nr. 1/2011, la rândul său modificată prin O.U.G. nr. 49/2014.

Potrivit disp. art. 96 din Legea nr. 1/2011, modificată prin O.U.G. nr. 49/2014, consiliul de administraţie are în componentă şi "primarul sau un reprezentant al primarului".

Art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, stipulează faptul că funcţia de primar şi viceprimar este incompatibilă cu funcţia de [...] membru al consiliului de administraţie la instituţiile publice.

Dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu au fost modificate cu ocazia adoptării O.U.G. nr. 49/2014, astfel că acestea sunt în vigoare să se aplice pentru celelalte funcţii, în afara celei de primar şi de membru al acestuia în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ de stat.

În temeiul O.U.G. nr. 49/2014 care a modificat Legea nr. 1/2011, primarul face parte din consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ de stat, iar anterior modificării, Legea nr. 1/2011 vorbea doar despre "un reprezentant al primarului".

Textul incident speţei, la nivelul anului 2015, permite ca primarul sau un reprezentant al primarului să facă parte din consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ de stat.

Instanţa de fond a considerat că viceprimarul poate participa la şedinţele consiliului de administraţie ca membru, deoarece este înlocuitorul de drept al primarului.

Este adevărat că viceprimarul, în temeiul art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuţiile sale, însă intimatul-reclamant nu a participat la şedinţele consiliului de administraţie în calitate de delegat al primarului.

Participarea s-a datorat numirii viceprimarului prin hotărâre a Consiliului local, aşadar nu poate fi invocată posibilitatea primarului de a-şi delega atribuţiile, funcţia fiind exercitată în nume propriu şi nu ca înlocuitor de drept al primarului.

Înalta Curte reţine astfel că "reprezentantul primarului" în consiliul de administraţie poate fi orice persoană care nu deţine o funcţie incompatibilă cu cea desemnată.

Viceprimarul este nominalizat expres de disp. art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, rămase în vigoare, funcţia sa fiind astfel incompatibilă cu funcţia de membru al consiliului de administraţie la instituţiile publice şi, prin urmare şi la unităţile de învăţământ de stat.

Dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 au fost modificate prin Legea nr. 128/2017, în sensul că funcţia de primar şi viceprimar este incompatibilă cu exercitarea funcţiilor sau calităţilor [...] de membru al consiliilor de administraţie [...] ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale, însă acest text nu poate fi aplicat decât după intrarea în vigoare a Legii nr. 128/2017, conform principiului de drept al neretroactivităţii legii civile.

În anul 2015, când intimatul-reclamant a deţinut şi exercitat concomitent funcţia de viceprimar, precum şi cea de membru în consiliul de administraţie al şcolii gimnaziale, reprezintă un caz de incompatibilitate reglementat expres de lege.

O.U.G. nr. 49/2014 a exclus numai situaţia primarului şi doar cu privire la calitatea de membru al consiliului de administraţie la o unitate de învăţământ de stat, astfel că excepţia este de strictă interpretare şi nu poate fi extinsă şi pentru funcţia de viceprimar, cum în mod greşit a susţinut prima instanţă.

Faţă de acestea, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 şi art. 96 din Legea nr. 1/2011, modificată prin O.U.G. nr. 49/2014, urmând ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, să se dispună admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 73 din 25 aprilie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2020.