Beneficiary association prevails; annulled EU-fund expenditure disallowances upheld, appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 06.03.2017, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic-Organism Intermediar POSDRU, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. CNDIPT-OI/8266 din data de 10.11.2016 şi a creanţelor stabilite prin acest act administrativ şi anularea Deciziei nr. 17/27.01.2017 de respingere a contestaţiei administrative formulate împotriva procesului-verbal.

Totodată, a solicitat şi suspendarea executării Procesului-verbal nr. CNDIPT-OI/8266 din 10.11.2016 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 156 din 22 iunie 2017, Curtea a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat.

1.2. Soluţia primei instanţe

În ceea ce priveşte anularea actelor contestate, prin sentinţa nr. 206 din 4 octombrie 2017, Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea şi a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. CNDIPT-OI/8266 din data de 10.11.2016 şi Decizia nr. 17/27.01.2017 emisă de CNDIPT-OI şi a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 50 RON.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale-Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman (care a preluat atribuţiile Centrului Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic-Organism Intermediar POSDRU conform H.G. nr. 518/2017) a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate şi menţinerea actelor administrative atacate.

A apreciat recurentul-pârât că prima instanţă a reprodus apărările intimatei-recurente şi a făcut un simplu raţionament bazat pe simpla legătură dintre bugetul proiectului şi rezultatele proiectului.

A afirmat recurentul că instanţa a făcut o gravă confuzie între indicatorii proiectului şi nu durata în care îşi desfăşoară activitatea un expert în cadrul proiectului, fără a motiva în drept care sunt motivele pentru care au fost înlăturate dispoziţiile contractuale şi normele speciale în materie.

După ce a prezentat cele constatate prin actele atacate, în sensul că cei trei experţi pe termen lung B., C. şi D. nu au fost notificaţi organismului intermediar, fiind incluşi în bugetul proiectului ca experţi pe termen scurt, cu încălcarea art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 şi a art. 4 din Contractul de finanţare, recurentul-pârât a apreciat că instanţa de fond nu a ţinut cont de această situaţie de fapt şi de drept.

În continuarea recursului, recurentul a prezentat din nou situaţia de fapt, cele constate de echipa de control şi concluzia acesteia, în sensul că experţii pe termen lung, nominalizaţi anterior, în privinţa cărora cheltuielile cu salarii şi contribuţii aferente au fost validate, nu au fost notificaţi organismului intermediar potrivit obligaţiilor contractuale, deşi au desfăşurat activitate în cadrul proiectului mai mult de 6 luni.

A mai prezentat recurentul obligaţiile beneficiarului expres prevăzute în contract (printre care obligaţia de asigurare a managementului şi implementare a proiectului în concordanţă cu prevederile contractului şi legislaţiei comunitare şi naţionale, obligaţia de a pune la dispoziţia AMPOSDRU/OIPOSDRU toate documentele şi/sau informaţiile solicitate) precum şi faptul că Organismul Intermediar este responsabil pentru gestionarea axelor prioritare/domeniile majore de intervenţie care fac obiectul Acordului de delegare de funcţii, fiind responsabil pentru îndeplinirea inclusiv a funcţiei de control antifraudă.

În finalul susţinerilor sale, a solicitat a se observa superficialitatea cu care a motivat sentinţa atacată instanţa de fond, care a reţinut elemente contradictorii, bazate pe un simplu raţinoament, şi care la rândul său încalcă în mod flagrant legislaţia în materie invocată de recurent, fără a ţine cont de rolul Autorităţii de Management în emiterea Instrucţiunilor şi interpretării, şi mai mult de atât ignorând cu desăvârşire inclusiv atribuţiile conferite de către AMPOSDRU în baza unor acorduri de delegare de funcţii în vederea desfăşurării şi aplicării acestora, privind cheltuielile efectuate de beneficiarul programului POSDRU, astfel încât sentinţa atacată nu prezintă o puternică motivaţie juridică.

3. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă Asociaţia "A." a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, apreciind că recurentul nu a dezvoltat vreun motiv de casare a sentinţei, ci a reiterat criticile formulate prin întâmpinare. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Preliminar, analizând excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte reţine următoarele.

Recurentul-pârât şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Într-adevăr, în ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi avut în vedere, susţinerile recurentului neputându-se circumscrie ipotezei avute în vedere de textul legal.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că deşi, la nivel formal, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Alegaţiile din cererea de recurs vizează elemente de fapt ale cauzei şi netemeinicia sentinţei recurate, recurentul-pârât limitându-se la a reitera aspectele şi argumentele prezentate în cuprinsul întâmpinării, situaţia de fapt, constatările echipei de control şi obligaţiile părţilor contractului de finanţare, fără, însă, a combate considerentele instanţei de fond şi fără a circumstanţia în niciun mod critica sa.

În fine, nici intercalarea unor afirmaţii, prin care arată că ar fi eronat raţionamentul primei instanţe, şi formularea unor întrebări la adresa instanţei de control judiciar, nu reprezintă critici de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că hotărârea primei instanţe ar fi pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei

Însă, deşi motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. a fost invocat numai la nivel formal, Înalta Curte apreciază că susţinerile din recurs se pot circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii.

Astfel, împrejurarea că unul dintre motivele de casare nu poate fi avut în vedere nu atrage nulitatea recursului declarat în cauză, pentru că reţinerea existenţei unor critici care se circumscriu unui singur motiv de casare este suficientă pentru constatarea validităţii căii de atac formulate, excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă urmând a fi respinsă.

4.2. Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, circumscrise motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a apărărilor invocate prin întâmpinare şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurentul apreciază că hotărârea de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, că instanţa ar fi copiat apărările intimatei-reclamante şi că ar fi făcut un simplu raţionament bazat pe simpla legătură dintre bugetul proiectului şi rezultate proiectului, fără a motiva în drept motivele pentru care au fost înlăturate dispoziţiile contractuale şi normele speciale în materie.

De asemenea, în opinia sa, este de observat superficialitatea cu care a motivat hotărârea atacată instanţa, reţinând elemente contradictorii, bazate pe un simplu raţionament, care la rândul lor încalcă în mod flagrant legislaţia în materie invocată, fără a ţine cont de rolul Autorităţii de Management în emiterea instrucţiunilor şi a interpretării şi, mai mult de atât, ignorând atribuţiile conferite de AMPOSDRU în baza unor acorduri de delegare de funcţii, sentinţa atacată neprezentând o puternică motivaţie juridică.

Însă, contrar afirmaţiilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că, din considerentele hotărârii, rezultă fără echivoc faptul că instanţa a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate prin acţiune şi a apărărilor pârâtului, a analizat probele administrate şi a dezlegat fondul cauzei, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, instanţa de fond s-a raportat la obiectul cauzei, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei, în raport cu elementele de fapt şi de drept ale cauzei, şi a expus argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Prin sentinţa recurată s-a reţinut, în esenţă, că interpretarea dată de autoritatea recurentă dispoziţiilor Ghidului solicitantului şi Instrucţiunii 103 emise de AMPOSDRU, precum şi celor ale art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, art. 11 din contractul de finanţare şi art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, este una formalistă şi neadaptată scopului urmărit.

Or, nu se poate aprecia că hotărârea ar conţine motive contradictorii pentru că a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale incidente în defavoarea recurentului. De altfel, recurentul nici nu a precizat în ce ar consta contradictorialitatea elementelor reţinute prin hotărâre.

De asemenea, împrejurarea că în cuprinsul considerentelor s-au preluat din raţionamentele şi argumentele reclamantei nu poate determina o altă concluzie, câtă vreme, trecându-le prin filtrul cadrului normativ aplicabil, instanţa a apreciat că sunt corecte, fiind astfel respectate astfel dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În concluzie, în opinia Înaltei Curţi, motivarea primei instanţe este corespunzătoare, fiind posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi oferă garanţiile unui proces echitabil.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluţia adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului şi va respinge recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă.

Respinge recursul formulat de Ministerul Educaţiei Naţionale-Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman împotriva sentinţei nr. 206 din 4 octombrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2020.