Challenge to judicial prosecutor appointments dismissed as time-barred after missed 15-day deadline

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 10 decembrie 2019, contestatorul A. a solicitat:

• în temeiul art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., repunerea în termenul de exercitare a contestaţiei;

• în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anularea Hotărârii nr. 26 din 19.02.2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu privire la cererea de repunere în termen, contestatorul a susţinut că interesul pentru a critica nelegalitatea Hotărârii nr. 26/19.02.2019 s-a născut la data comunicării Rechizitoriului nr. x din 12.07.2019, prin care a fost trimis în judecată pentru infracţiuni pe care nu le-a comis, de către un procuror care nu a fost numit în mod legal în cadrul unităţii de parchet care a emis actul de sesizare a instanţei.

Astfel, din moment ce art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 oferă posibilitatea de a formula contestaţie doar persoanelor interesate, nu ar fi putut formula actul de procedură în 15 zile de la data publicării actului administrativ, calitatea de persoană interesată fiind dobândită la momentul comunicării rechizitoriului prin care a fost trimis în judecată şi începutul fazei de cameră preliminară a procesului penal, fază care are ca obiect exclusiv verificarea legalităţii fazei de urmărire penală.

Întrucât verificarea legalităţii sesizării instanţei şi a efectuării actelor de către procuror este aptitudinea procesuală a judecătorului de cameră preliminară conform art. 342 C. proc. pen.., în faza de cameră preliminară a dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (format ca urmare a emiterii rechizitoriului nr. 21/P/2019) a invocat în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 52 din C. proc. pen.. excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 26/19.02.2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

C. proc. pen. oferă oricărei persoane faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată dreptul procesual de a fi verificată legalitatea actelor de urmărire penală, iar în situaţia în care este procurorul nu a dobândit legal dreptul de a efectua urmărire penală într-o anumită cauză, este incidenţa sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 281 alin. (1) lit. b) şi d) C. proc. pen.

Astfel, nelegalitatea ocupării funcţiei de procuror în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie atrage necompetenţa materială a organului de urmărire penală, iar potrivit Deciziei nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale (M.Of. 566/17.07.2017) s-a stabilit că este incidentă sancţiunea nulităţii absolute în cazul încălcării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, Curtea constatând că reglementarea competenţelor organelor judiciare este un element esenţial ce decurge din principiul legalităţii, principiu ce se constituie într-o componentă a statului de drept.

Pe cale de consecinţă, era îndrituit în faza de cameră preliminară să invoce nelegalitatea actului administrativ, iar cum legiuitorul a prevăzut posibilitatea anulării unui act administrativ şi prin intermediul excepţiei de nelegalitate, a invocat nulitatea actului administrativ pe cale incidentală, având în vedere legătura indisolubilă între soluţionarea fazei de cameră preliminară şi nulitatea Hotărârii nr. 26/19.02.2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Cât timp a fost invocată excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 26/19.02.2019, nu poate fi formulată şi o acţiune în anulare a aceluiaşi act administrativ, acest lucru rezultând în primul rând din principiul general de procedură civilă electa una via non datur recursus ad alteram, dar şi pentru a se evita irosirea resurselor justiţiei şi, mai ales, pentru a se evita pronunţarea de hotărârii judecătoreşti contradictorii.

La termenul de judecată din data de 27.11.2019 din dosarul x/2019, instanţa penală a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate, fără a o analiza pe fond, iar în termenul legal de 15 zile (stabilit atât de 186 C. proc. pen.., cât şi de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317 din 2004) a formulat prezenta acţiune, ce reprezintă atât contestaţie, cât şi cerere de repunere în termen.

Prin urmare, a solicitat repunerea în termen, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ.

Cu privire la nelegalitatea Hotărârii nr. 26/19.02.2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost numiţi în funcţie de execuţie la secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie procurorii B., C. şi D., contestatorul a susţinut următoarele:

Contestatorul are calitatea de persoană interesată, întrucât a fost trimis în judecată fără a comite vreo faptă prevăzută de legea penală, de persoane care ocupă în mod nelegal funcţia de procuror de execuţie în cadrul secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, iar nelegalitatea ocupării funcţiei de procuror în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie atrage necompetenţa materială a organului de urmărire penală şi nulitatea rechizitoriului prin care a fost trimis în judecată pentru pretinse fapte penale pe care nu le-a săvârşit.

Astfel, Hotărârea nr. 26 din 19.02.2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de numire în funcţiile de execuţie a procurorilor B. şi C. (care au efectuat acte de urmărire penală şi au întocmit rechizitoriul), respectiv D. (care a verificat rechizitoriul sub aspectul legalităţii şi temeiniciei) are la bază o procedura viciată şi nelegală, reprezentând astfel un act administrativ nelegal.

A susţinut contestatorul că, având în vedere dispoziţiile art. 883 din Legea nr. 304/2004 modificată, întrucât secţia pentru procurori nu a desemnat un membru în comisia de concurs a candidaţilor pentru funcţia de procuror, comisia este nelegal constituită, iar actele/activităţile acesteia precum şi actele subsecvente sunt lovite de nulitate.

Nulitatea este absolută, deoarece normele în materia organizării judiciare sunt de ordine publică, ocrotesc un interes public.

Potrivit legii, comisia de concurs poate funcţiona/îşi poate desfăşura activitatea în prezenţa a trei dintre membri, însă funcţionarea nu se confundă cu constituirea comisiei care trebuie sa ia fiinţă în urma desemnării a trei membri de către secţia pentru judecători şi un membru de către secţia pentru procurori, ceea ce nu s-a întâmplat, iar comisia, practic, nu a fost înfiinţată/constituită în mod legal.

Prin Hotărârea nr. 911 din 19 septembrie 2018, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat Regulamentul privind numirea, continuarea activităţii şi revocarea procurorilor cu funcţii de execuţie din cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.

Urmare intrării în vigoare, la 10 octombrie 2018, a Ordonanţei de Urgenţă nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaţionalizarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a modificat şi completat regulamentul menţionat prin Hotărârea nr. 1044 din 13 noiembrie 2018.

Astfel, conform dispoziţiilor ordonanţei, art. 71 introdus prin Hotărârea nr. 1044 din 13 noiembrie 2018 în Regulamentul privind numirea, continuarea activităţii şi revocarea procurorilor cu funcţii de execuţie din cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie impune modul de constituire a comisiei de concurs din:

a) 3 membri judecători, care fac parte din secţia pentru judecători şi au funcţionat la o instanţă de grad de cel puţin curte de apel, desemnaţi de secţia pentru judecători;

b) un membru procuror, care face parte din secţia pentru procurori si a funcţionat la un parchet de grad de cel puţin parchet de pe lângă curtea de apel, desemnat de secţia pentru procurori;

c) procurorul-şef secţie.

Conform art. 2 din Hotărârea nr. 26 din 19 februarie 2019, numirea procurorilor menţionaţi s-a făcut "conform propunerii comisiei de concurs", însă această comisie nu a fost niciodată legal constituită, întrucât secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nu a desemnat "un membru procuror, care face parte din secţia pentru procurori şi a funcţionat la un parchet de grad de cel puţin parchet de pe lângă curtea de apel".

Astfel, prin Hotărârea nr. 233 din 31 ianuarie 2019, secţia pentru judecători a desemnat cei trei membri ai comisiei, dar secţia pentru procurori nu a desemnat niciodată un membru în această comisie aşa cum rezultă din Ordinea de zi a acestei secţii din 20 decembrie 2018, publicată pe website-ul Consiliului Superior al Magistraturii.

Concluzia este că nu a fost legal constituită comisia de concurs şi, astfel, Hotărârea nr. 26/19.02.2019 reprezintă un act administrativ nelegal emis de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întrucât valorifică cele stabilite de o comisie constituită în mod nelegal şi care nu există astfel din punct de vedere al legii, în acest sens fiind tocmai prevederile din actul administrativ contestat, unde se arată că numirile se efectuează în baza propunerilor comisiei de concurs care nu a fost legal constituită.

De altfel, aşa cum reiese din informaţiile prezentate pe site-ul oficial al pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, nici în prezent secţia pentru procurori nu a desemnat un membru în respectiva comisie.

2. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei

Prin Hotărârea nr. 26 din 19 februarie 2019 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât următoarele:

"Art. 1 - Validarea rezultatelor concursului pentru numirea procurorilor cu funcţii de execuţie din cadrul secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, desfăşurat în perioada 22.11.2018 - 15.02.2019.

Art. 2 - Numirea în funcţii de execuţie în cadrul secţiei de investigare a infracţiunilor din justiţie a candidaţilor declaraţi admişi, conform propunerii comisiei de concurs, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 01.03.2019, după cum urmează: .

- doamna B., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- doamna E., procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie;

- domnul F., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- doamna C., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa;

- domnul D., procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie".

După cum s-a consemnat în cuprinsul hotărârii, în şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 19 februarie 2019 au fost puse în discuţie propunerile înaintate de către comisia de concurs constituită în temeiul art. 883 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de validare a rezultatelor concursului pentru numirea procurorilor cu funcţii de execuţie din cadrul secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, desfăşurat în perioada 22.11.2018 - 15.02.2019 şi de numire în aceste funcţii a candidaţilor declaraţi admişi.

Plenul a reţinut că în perioada 22.11.2018 - 15.02.2019, s-a desfăşurat, la Bucureşti, concursul pentru numirea procurorilor cu funcţii de execuţie din cadrul secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, organizarea concursului fiind aprobată prin Hotărârea Plenului nr. 1047/21.11.2018. Conform prevederilor art. 882 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie funcţionează cu un număr de 15 posturi de procuror.

Organizarea concursului s-a efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 885 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Regulamentului privind numirea, continuarea activităţii şi revocarea procurorilor cu funcţii de execuţie din cadrul secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 911/19.09.2018, modificat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1044/19.11.2018 (în continuare Regulament).

3. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepţia tardivităţii contestaţiei, excepţia lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei formulate de A. ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei, intimatul a solicitat respingerea cererii de repunere în termen, întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unor motive justificate, deci a unei împrejurări care exclude culpa părţii, care să fi determinat întârzierea formulării contestaţiei în termenul prevăzut imperativ de legea specială.

În principal, intimatul a apreciat că termenul de 15 zile curge de la data publicării actului pe site-ul instituţiei, actele administrative cu caracter individual neputând fi atacate oricând, cum sunt cele cu caracter normativ. Astfel, cererile privind anularea actelor administrative cu caracter individual nu pot fi formulate oricând, în funcţie de apariţia interesului oricărei persoane, fără a se încălca principiul securităţii şi stabilităţii juridice.

Dacă s-ar aprecia că în speţă contestatorul era obligat să formuleze contestaţie în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ atacat, raportat la momentul declanşării "interesului" de a promova cererea, intimatul a arătat că, faţă de susţinerea contestatorului în sensul că interesul său s-a declanşat la data luării la cunoştinţă a rechizitoriului nr. x din data de 12.07.2019 întocmit de procurorii SIIJ, reiese că termenul de formulare a contestaţiei ar fi fost de 15 zile de la data comunicării rechizitoriului, adică în luna iulie 2019. Or, contestatorul a precizat că a formulat contestaţia în termen de 15 zile de la data respingerii excepţiei de nelegalitate invocată în procesul penal (27.11.2019), solicitând repunerea în termen pe motiv că nu ar fi putut formula şi acţiune în anulare. Or, această situaţie nu poate fi asimilată unei împrejurări care să excludă culpa părţii.

A apreciat că şi în acest caz termenul imperativ prevăzut de lege a fost depăşit, contestatorul nefăcând dovada unor motive temeinice apărute în cuprinsul termenului de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a rechizitoriului şi care să fi determinat întârzierea în formularea contestaţiei, potrivit dispoziţiilor imperative ale legii speciale.

În concluzie, a solicitat respingerea cererii de repunere în termen şi, pe cale de consecinţă, respingerea contestaţiei ca tardivă.

Cu privire la excepţia lipsei de interes în formularea prezentei contestaţii, intimatul a susţinut că validarea rezultatelor unui concurs nu poate afecta decât persoanele participante la concursul respectiv.

Împrejurarea că este anchetat de către secţia de investigare a infracţiunilor de justiţie nu este în măsură să confere reclamantului un interes legitim şi personal prin care să solicite anularea unui act administrativ de validare a rezultatelor unui concurs. Reclamantul are posibilitatea să conteste actele emise de procuror în cadrul anchetei penale care îl vizează, conform regulilor impuse de C. proc. pen.

Prin urmare, neexistând un act administrativ individual care să-i fi produs o vătămare prin încălcarea vreunui drept prevăzut de lege sau a vreunui interes legitim, în condiţiile în care nu a participat la concursul respectiv, reclamantul nu dovedeşte că are interes acestei contestaţii.

Pe fondul cererii, intimatul a susţinut că organizarea concursului s-a efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 881-885 ale Legii nr. 304/2004, cu modificările ulterioare şi ale Regulamentului privind numirea, continuarea activităţii şi revocarea procurorilor cu funcţii de execuţie din cadrul SIIJ, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 911/2018, cu modificările ulterioare, fiind urmată procedura stabilită de lege pentru constituirea comisiei de selecţie, secţiile corespunzătoare ale Consiliului fiind sesizate pentru desemnarea reprezentanţilor în această comisie.

Împrejurarea că secţia pentru procurori nu a desemnat un membru în comisia de concurs, celelalte dispoziţii legale fiind respectate, nu poate constitui un element de nelegalitate câtă vreme comisia a funcţionat legal cu cel puţin 3 membri.

Contestatorul A. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea excepţiilor procesuale invocate de intimat şi, pe fondul cauzei, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea actului administrativ contestat ca nelegal.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Analizând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., excepţia tardivităţii şi respectiv, în mod conex, cererea de repunere în termenul de contestare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit disp. art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. republicată, cu modificările ulterioare, lege specială în domeniu:

"hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de Ia comunicare sau publicare".

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 26/2019 a fost publicată pe site-ul instituţiei la data de 27.02.2019, contestatorul fiind un terţ faţă de această hotărâre.

Potrivit prevederilor art. 186 din C. proc. civ. partea care a pierdut un termen procedural poate fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Pentru a fi dispusă repunerea în termen, trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele cerinţe:

a) partea care nu şi-a exercitat dreptul procedural în termenul peremptoriu să facă dovada existenţei unor motive temeinic justificate, deci a unei împrejurări care exclude culpa părţii;

b) împrejurarea care a împiedicat partea să acţioneze să se fi produs înlăuntrul termenului legal sau judecătoresc peremptoriu în care trebuia exercitat dreptul procedural, iar nu să se fi ivit după expirarea termenului respectiv;

c) dacă s-a pierdut termenul de exercitare a unei căi de atac, repunerea în termen se va solicita în termenul de exercitare a căii de atac respective.

Termenul de 15 zile curge de la data publicării actului pe site-ul instituţiei.

Contestatorul precizează că interesul său s-a declanşat la data luării la cunoştinţă a Rechizitoriului nr. x din data de 12.07.2019 întocmit de procurorii SIIJ.

Prin urmare, reiese că termenul de formulare a contestaţiei ar fi fost în 15 zile de la data comunicării rechizitoriului, adică în luna iulie 2019. Contestatorul a precizat că a formulat contestaţia în termen de 15 zile de la data respingerii excepţiei de nelegalitate invocată în procesul penal (27.11.2019), solicitând repunerea în termen pe motiv că nu ar fi putut formula şi acţiune în anulare.

Înalta Curte constată că nu poate fi o împrejurare care să nu îi fie culpabilă contestatorului faptul că a ales să soluţioneze cu prioritate excepţia de nelegalitate a Hotărârii Plenului CSM nr. 26/2019 în cadrul procesului penal unde a luat cunoştinţă de existenţa acestei hotărâri (dosar nr. x/2019 - ÎCCJ), în luna iulie 2019. Pentru a fi diligent, contestatorul avea la îndemână acţiunea în anulare a acestei hotărâri a Plenului CSM.

Nu poate fi invocat ca un motiv temeinic faptul că acesta a ales o altă strategie de apărare a drepturilor sale considerate vătămate. Faţă de aceste considerente, se apreciază că nu este fondată cererea de repunere în termen, contestatorul din culpa sa a atacat cu contestaţie hotărârea CSM după respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate a aceleiaşi hotărâri, ceea ce evident este tardiv.

În consecinţă, nefiind întemeiată cererea de repunere în termen, se va respinge cu consecinţa admiterii excepţiei tardivităţii şi respingerii contestaţiei ca tardiv formulată în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de exercitare a contestaţiei.

Admite excepţia tardivităţii formulării contestaţiei.

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 26/19.02.2019, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2020.