Judicial review of competition authority's refusal to investigate dominant position abuse in regulated electricity market

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.08.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei şi B. S.A., a solicitat anularea Deciziei nr. 27/10.07.2015 şi obligarea primului pârât să emită un ordin de declanşare a investigaţiei cu privire la cel e-al doilea pârât.

Prin Decizia nr. 27/10.07.2015 Consiliul Concurenţei a concluzionat că plângerea A. nu prezintă suficient temei de fapt şi de drept pentru a justifica declanşarea unei investigaţii vizând comportamentul presupus anticoncurenţial al B., în temeiul prevederilor art. 19 alin. (1) şi alin. (2) din Legea concurenţei şi ale art. 6-7 din Regulamentul privind analiza şi soluţionarea plângerilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 5, 6 şi 9 din Legea concurenţei şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, respingând plângerea reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. 791 din 7 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.R.L, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Concurenţei şi S.C. B. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 1.2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 26 mai 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Aspectele de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă au fost încadrate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor normelor de drept material, respectiv dispoziţiile incidente din Legea nr. 21/1996 de către prima instanţă în ceea ce priveşte hotărârea recurată.

Prin sentinţa atacată s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei având ca obiect decizia Consiliului Concurenţei nr. 27/10.07.2015 prin care s-a respins cererea reclamantei privind declanşarea unei investigaţii pentru verificarea existenţa unei posibile înţelegeri anticoncurenţiale.

Recurenta-reclamantă invocă faptul că prima instanţă nu a realizat o verificare pe fond a legalităţii deciziei contestate fiind încălcate dispoziţiile art. 6 lit. a) şi f) din Legea nr. 21/1996.

Se invocă faptul că autoritatea intimată competentă a verifica abuzul de poziţie dominantă reclamat nu a verificat aspectele sesizate privind comportamentul B. S.A.

Şi care constă în modalitatea nelegală de identificare a clienţilor beneficiari, modalitatea de facturare a certificatelor verzi şi evoluţia tarifelor în perioada 2011-2015.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul anulării deciziei contestate şi obligarea autorităţii la emiterea unui ordin de declasare a unei investigaţii.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat.

În cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Sentinţa recurată prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta-recurentă împotriva Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 27/10.07.2015 este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 19 alin. 1 şi (2) din Legea Concurenţei şi de 6 -7 din Regulamentul privind analiza şi soluţionarea plângerilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 5, 6 şi 9 din Legea nr. 21/1996.

Prin această decizie autoritatea pârâtă a verificat în limita competenţelor sale plângerea formulată de reclamantă în care se reclama un comportament anticoncurenţial al B. S.A. şi se solicita declanşarea unei investigaţii cu privire la aspectele reclamate.

Curtea constată că prima instanţă, contrar celor expuse în recurs a analizat în concret legalitatea şi temeinicia deciziei contestate, prin care se reclamase un abuz de poziţie dominantă sub următoarele aspecte modalitatea de identificare de către societatea B. a clienţilor beneficiari ai serviciului universal modalitatea de facturare a certificatelor verzi şi evoluţia tarifelor în perioada 2011-2015.

Curtea constată că prima instanţă a constatat corect legalitatea deciziei nr. 27/2015 în condiţiile în care autoritatea pârâtă nu este competentă material a analiza determinarea categoriilor de clienţi beneficiari ai serviciului universal primul aspect reclamat.

Faţă de celelalte două aspecte intimatul arată că nu au rezultat indicii privind un comportament al B., contrar art. 5 şi 6 din Legea nr. 21/1996 aceste aspecte vizând modalitatea în care B., în calitate de furnizor de energie electrică pe piaţa reglementată, îşi îndeplineşte obligaţiile specifice în relaţia sa cu clienţi, iar un element care să genereze o eventuală îndoială cu privire la potenţialul comportamentului B. de a modifica structura pieţei nu există.

Curtea apreciază ca fiind legală hotărârea primei instanţe în sensul că nu există temeiuri de fapt şi de drept pentru a se dispune obligarea autorităţii-intimate la declanşarea unei investigaţii cu privire la furnizorul reclamant în ceea ce priveşte pretinsul abuz de poziţie dominantă din partea B., fiind legală decizia contestată.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-407 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat., menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar D. IPURL împotriva sentinţei nr. 791 din 7 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2020.