Material jurisdiction for challenging CSM section decisions on career termination: exclusive appellate competence under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 25.11.2019 contestatorul A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Hotărârii nr. 912 din 6 noiembrie 2019 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori, prin care s-a dispus eliberarea din funcţie a contestatorului ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.

Contestatorul a invocat în drept dispoziţiile art. 29 şi art. 451 şi următoarele din Legea nr. 317/2004, solicitând anularea hotărârii atacate, retragerea propunerii de eliberare din funcţie remisă Preşedintelui României, menţinerea contestatorului în funcţia de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş şi obligarea pârâtului la achitarea drepturilor salariale de care a fost privat de la momentul emiterii hotărârii şi până la

2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care:

- a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor strict şi limitativ prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004;

- a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CSM cu privire la capătul de cerere având ca obiect achitarea drepturilor salariale;

- a solicitat respingerea, ca neîntemeiată a contestaţiei, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată este legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatorul A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Hotărârii nr. 912 din 6 noiembrie 2019 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori

Prin Hotărârea nr. 912 din 6 noiembrie 2019 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Procurori s-a dispus eliberarea din funcţie a contestatorului ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.

Sub aspectul competenţei materiale a Înaltei Curţi de a soluţiona în primă instanţă contestaţia formulată, urmează a se analiza dacă hotărârea respectivă se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 29. - (…)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen şi în secţii, se iau prin vot direct şi secret şi se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă că, potrivit art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie direct la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, se reţine că art. 9 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018, prevede că:

Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun.

In consecinţa, cum prezentele hotărâri nu sunt pronunţate în materie disciplinară, contestarea acestora se face conform dreptului comun, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

In raport de dispoziţiile legale precitate, legea contenciosului administrativ, modificată stabilind competenta exclusivă in favoarea instanţei de domiciliu, Inalta Curte nu poate primi solicitarea contestatorului privind trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti, in raport de sediul intimatului.

Temeiul de drept al soluţiei pronunţate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 şi 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de A. împotriva Hotărârii nr. 912 din 6 noiembrie 2019 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, în favoarea Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2020.