Accrual of statutory interest during suspension of judicial execution of administrative financial correction

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Sibiu a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 1/05.01.2017 şi a Procesului-verbal de Stabilire a Creanţelor Bugetare Rezultate din aplicarea Dobânzii Datorate nr. 105458/14.11.2016 ca fiind netemeinice şi nelegale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2695 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios admininistrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, succesor în drepturile şi obligaţiile fostului Minister al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, potrivit art. 12 din O.U.G. nr. 1/2017.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2695 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Sibiu, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aşa cum a arătat şi la acţiunea de fond, contestă modul de calcul al dobânzilor şi susţine faptul că ele au fost calculate eronat, luându-se în considerare întreaga perioadă fără a se ţine seama de faptul că titlul executoriu mai sus menţionat a fost suspendat prin încheierea de şedinţă din data de 17 iulie 2014.

Esenţial în speţa de faţă este de a se stabili dacă suspendarea executării unei obligaţii bugetare dispuse de instanţa judecătorească atrage sau nu suspendarea calculării dobânzilor pe aceeaşi perioadă.

Este îndeobşte cunoscut faptul că în situaţia în care debitorul unei obligaţii execută necorespunzător sau cu întârziere, creditorul are dreptul să ceară despăgubiri (daune-interese), condiţionat însă de îndeplinirea unor cerinţe, şi anume obligaţia să fie scadentă, iar întârzierea executării să se datoreze culpei debitorului.

Se instituie astfel o prezumţie de vinovăţie în sarcina debitorului, prezumţie care poate fi însă răsturnată atunci când el dovedeşte că întârzierea în executare se datorează unei cauze străine, în speţa de faţă suspendarea titlului executoriu până la soluţionarea în fond a contestaţiei la executare. În momentul de faţă dosarul nr. x/2014 este suspendat, în temeiul dispoziţiilor art. 413 noul C. proc. civ. până la soluţionarea acţiunilor din contencios administrativ:

- CA-60705/26.07.2013 -Dosar x/2014 respins recursul promovat de UAT Judeţul Sibiu

-CA-60708/26.07.2013-Dosar x/2014 - respins recursul promovat de UAT Judeţul Sibiu

- CA-89425/05.11.2013-Dosar x/2014-admis recursul MDRAPFE în data de 26.01.2018

Având în vedere cele arătate, urmează să facă cerere de repunere pe rol a dosarului nr. x/2014

În jurisprudenţă se arată în mod expres că dacă acea cauză străină va determina suspendarea temporară a executării obligaţiei, aceasta "va face ca debitorul să execute cu întârziere, dar fără a plăti despăgubiri pentru aceasta".

În speţa de faţă, neexecutarea obligaţiei s-a datorat faptului că instanţa judecătorească a suspendat executarea titlului executoriu.

Chiar şi legislaţia specială în domeniu dă posibilitatea susţinerii tezei menţionate de legislaţia care reglementează în general obligaţiile, cum că este nelegală măsura de a se calcula dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru perioada de suspendare a executării.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca dobânzile să se calculeze în absolut orice situaţie, ar fi precizat acest lucru sau măcar ar fi menţionat că dobânzile se calculează nu numai pe perioada de amânare sau eşalonare, ci şi în perioadele de suspendare a executării.

Ca o concluzie la cele expuse, se poate reţine că, atâta vreme cât legislaţia specială prevede doar două excepţii şi anume în cazul executării cu întârziere a unei obligaţii bugetare, se calculează dobânzi şi pentru perioada de amânare sau eşalonare a plăţii, nemenţionându-se printre aceste excepţii şi perioada de suspendare a executării, rezultă că această ultimă perioadă se înscrie în regula generală, adică nu se calculează daune-interese

În sprijinul tuturor acestor informaţii invocă prevederile art. 1530 C. civ. potrivit căruia se poate pune în discuţie dreptul la daune interese pentru repararea unui prejudiciu (în speţa de faţă dobânzile) doar în situaţia în care prejudiciul este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau după caz culpabilă a obligaţiei. Este evident că soluţia instanţei de judecată de suspendare a executării până la soluţionarea contestaţiei la executare elimină orice dubiu cu privire la o posibilă neexecutare fără justificare sau după caz culpabilă a obligaţiei din partea UAT Judeţul Sibiu.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

5. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.07.2013 în sarcina reclamantei s-a stabilit un debit rezultat din aplicarea unei corecţii financiare de 5% pentru contractul de achiziţie nr. x/14.02.2011.

Nota a fost comunicată reclamantului în data de 5 august 2013.

În contestaţia la executare înregistrată de reclamant pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. x/2014, instanţa a dispus, prin încheierea din data de 17 iulie 2014, suspendarea executării silite începută în temeiul titlului executoriu nr. x/23.04.2014 până la soluţionarea în fond a contestaţiei la executare ce formează obiectul aceluiaşi dosar.

În acelaşi dosar, prin încheierea din data de 25 septembrie 2014, în temeiul art. 413 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei la executare până la soluţionarea acţiunilor în contencios administrativ (fără distinctie), acţiunea în contencios administrativ în care s-a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.07.2013, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 1876/12.06.2014, definitivă prin respingerea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului reclamantei ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2346/29.09.2016.

Prin Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/14.11.2016 s-a calculat în sarcina reclamantei dobânda datorată pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.07.2013 (titlul de creanţă).

Plângerea prealabilă împotriva acestui proces-verbal de calcul a dobânzii a fost respinsă prin Decizia nr. 1/05.01.2017.

Potrivit disp. art. 42 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora:

"(1) Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt scadente la expirarea termenului de plată stabilit în titlul de creanţă, respectiv în 30 de zile de la data comunicării titlului de creanţă.

(2) Debitorul datorează, pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă, o dobândă care se calculează prin aplicarea ratei dobânzii datorate la soldul rămas de plată din contravaloarea în RON a creanţei bugetare, din prima zi de după expirarea termenului de plată stabilit în conformitate cu prevederile alin. (1), până la data stingerii acesteia, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd altfel.

(3) În vederea încasării de la debitor a dobânzii prevăzute la alin. (2), autorităţile competente care au emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, în aplicarea prevederilor art. 21, au obligaţia de a calcula cuantumul acesteia şi de a emite un proces-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, care constituie titlu de creanţă şi care se comunică debitorului. Modelul procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(4) Rata dobânzii datorate este rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate.

(5) Sumele reprezentând dobânzi datorate pentru neachitarea la termen a obligaţiilor prevăzute în titlul de creanţă se fac venit la acelaşi buget în care se virează şi creanţa bugetară rezultată din nereguli.

(6) Creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate li se aplică toate prevederile aplicabile creanţelor bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2), precum şi a celor prevăzute la art. 21 alin. (14) şi (15)".

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

A fost invocată de către recurentă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greşită a legii respectiv a dispoziţiilor art. 1530 C. civ., din O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce priveşte primul motiv de nelegalitate invocat de reclamantă în faţa instanţei de fond, vizând eroarea privind numele debitorului, reiterat succinct în recurs, Înalta Curte reţine că aceasta a fost rectificată prin Nota nr. x/14.12.2016, aspect consemnat inclusiv în cadrul Deciziei nr. 1/05.01.2017, o atare eroare neputând conduce la concluzia nerespectării cerinţelor de formă din Anexa nr. 8 la H.G. nr. 875/2011.

In ceea ce priveşte modul de calcul a dobânzii datorate, în raport de prevederile art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt scadente la expirarea termenului de plată stabilit în titlul de creanţă, respectiv în 30 de zile de la data comunicării titlului de creanţă", Nota de constatare nr. x/26.07.2013 a fost primită în data de 05.08.2013, cu confirmare de primire.

Judicios a reţinut instanţa de fond că textul art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu face nicio distincţie în ceea ce priveşte curgerea dobânzilor după cum executarea silită a debitului principal a fost suspendată sau nu, efectul suspendării executării titlului executoriu în cadrul contestaţiei la executare, iar nu a titlului de creanţă, în temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 nefiind altul decât amânarea la plată a debitului, nicidecum şi suspendarea definitivă a curgerii dobânzilor.

Textul legii este foarte clar atunci când condiţionează curgerea dobânzilor exclusiv de exigibilitatea titlului de creanţă, fiind fără nicio relevanţă suspendarea titlului executoriu.

Sesizează corect intimatul că recurenta face o confuzie între procedura executării silite, prevăzută de art. 719 C. proc. civ. şi procedura suspendării executării actului administrativ, reglementată de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în vreme ce suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voinţă a autorităţii publice, menită să asigure protecţia juridică a persoanei potenţial vătămate până la evaluarea legalităţii deciziei administrative de către instanţa de contencios administrativ, suspendarea executării silite având la bază prevederile art. 719 C. proc. civ. are ca efect oprirea cursului urmăririi silite pe perioada în care aceasta operează iar nu în desfiinţarea executării, pe perioada suspendării executării, fiind interzisă efectuarea oricărui act de executare.

În cazul de faţă, având în vedere că la data de 31.10.2016 a fost recuperată suma de 134.278,95 RON (prin plată voluntară), prin actul administrativ contestat s-a reţinut în mod corect că recurenta-reclamantă datorează dobânzi de întârziere pentru perioada cuprinsă între 04.09.2013 (data împlinirii termenului de 30 de zile de plată) şi 31.10.2016 (data plăţii efective).

În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamantei cu privire la dosarul nr. x/2014, acesta a avut ca obiect contestaţia la executarea silită demarată de AJFP Sibiu, prin Somaţia nr. 131580/23.04.2014 şi a titlului executoriu nr. x/23.04.2014, ce au avut la bază Notele de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/26.07.2013, nr. x/26.07.2013 şi nr. x/05.11.2013, emise de MDRAP.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17.07.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Sibiu a dispus suspendarea executării silite demarate de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, în temeiul titlului executoriu nr. x/23.02.2014.

Ulterior, prin încheierea din data 25.09.2014, instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea acţiunilor în contencios adminstrativ susmenţionate.

În ceea ce priveşte Nota de constatare nr. x/26.07.2014, recurenta-reclamantă a formulat acţiune în anularea acestui act administrativ care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, acţiune ce a fost respinsă prin sentinţa nr. 1876/12.06.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 2346/29.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Sibiu împotriva sentinţei nr. 2695 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Sibiu împotriva sentinţei nr. 2695 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2020.