Exclusive territorial jurisdiction for public authority claimants in administrative litigation under amended Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice established that the Bucharest Tribunal, Second Administrative and Fiscal Section, had exclusive territorial jurisdiction to hear the case, resolving a negative conflict of competence between the Bucharest and Cluj Tribunals. The dispute arose from an administrative action filed by a county public authority against a national ministry to annul a decision and a non-conformity note related to the reduction of reimbursement funds for a European Operational Program project. The central legal issue was the determination of competent court under Article 10(3) of Law No. 554/2004, as amended by Law No. 212/2018, which the Court interpreted to mandate that when the claimant is a public authority, the suit must be brought exclusively at the seat of the defendant, regardless of whether the defendant is also a public entity or private party. The Court rejected the counter-argument that the claimant's status as a "damaged person" in the substantive relationship altered the procedural jurisdictional rule, affirming that the amended statute creates a mandatory exclusive competence based solely on the claimant's status as a public authority, thereby confirming the Bucharest Tribunal's jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ; Exclusive territorial jurisdiction for public authority claimants in administrative litigation under amended Law 554/2004: De asemenea, a reţinut, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. e) şi lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, că în raportul de drept administrativ dedus judecăţii, nu Judeţul Cluj are calitatea de autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Capital este organul de stat care acţionează în regim de putere publică, Judeţul Cluj având, în speţă, calitatea de persoană vătămată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Judeţul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat: anularea Deciziei nr. 81/18.07.2018 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional; anularea Notei de neconformitate nr. x/25.04.2018 a Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional din cadrul M.D.R.A.P. şi înlăturarea reducerilor procentuale aplicate la sumele solicitate la plată de către reclamant, respectiv 100% din valoarea Contractului de proiectare nr. x/17.02.2017 (contractul subsecvent de lucrări nr. x/26.09.2014), cu consecinţa admiterii cererii de rambursare a sumei de 246.977,75 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 318/26.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 17.07.2019.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 5435/2019 din data de 05 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Judeţul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Tribunalului Cluj.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:
"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
De asemenea, a reţinut, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. e) şi lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, că în raportul de drept administrativ dedus judecăţii, nu Judeţul Cluj are calitatea de autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Capital este organul de stat care acţionează în regim de putere publică, Judeţul Cluj având, în speţă, calitatea de persoană vătămată.
Astfel, a apreciat că autoritatea publică are calitatea de pârât, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, respectiv este competentă instanţa de la sediul reclamantului, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar poate fi atât o persoană de drept public, cât şi o persoană de drept privat.
2.2. Hotărârea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale
Prin sentinta civilă nr. 2723/2019 din data de 20 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Judeţul Cluj şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum fost modificată prin Legea nr. 212/2018, apreciind că în cauza de faţă competenţa teritorială se stabileşte exclusiv în raport cu calitatea reclamantului, ţinând cont de data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 - 02.08.2018, ce a modificat alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, sens în care a apreciat că această competenţă revine Tribunalului Bucureşti, secţia a-II-a contencios administrativ si fiscal.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.
Reclamantul Judeţul Cluj a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice: anularea Deciziei nr. 81/18.07.2018 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional; anularea Notei de neconformitate nr. x/25.04.2018 a Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional din cadrul M.D.R.A.P. şi înlăturarea reducerilor procentuale aplicate la sumele solicitate la plată de către reclamant, respectiv 100% din valoarea Contractului de proiectare nr. x/17.02.2017 (contractul subsecvent de lucrări nr. x/26.09.2014), cu consecinţa admiterii cererii de rambursare a sumei de 246.977,75 RON.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 17.01.2019:
"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 17.01.2019.
Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului Bucureşti.
Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.
În consecinţă, interpretarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.
Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Judeţul Cluj şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2020.