Appeal against maintenance of procedural suspension declared inadmissible
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendant emergency services inspectorate as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision to maintain the suspension of the main administrative proceedings. The dispute concerned a procedural challenge to an interlocutory order that preserved the stay of judgment in a case involving the reclassification of demobilized sub-officers following institutional reorganization; the appellant argued that the underlying condition for the suspension had been resolved by a final judgment in a related, disjoined case. The court ruled that the appealed order was issued during an administrative verification procedure regarding the persistence of the suspension grounds, rather than upon a specific motion to resume proceedings or a direct rejection thereof, and therefore did not fall within the categories of decisions susceptible to separate appeal under Article 414(2) of the Code of Civil Procedure, rendering the appeal procedurally invalid pursuant to Articles 457(1) and 496 of the same code.
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ, art. 414 C. proc. civ, art. 414 alin. (2) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Appeal against maintenance of procedural suspension declared inadmissible: The dispute concerned a procedural challenge to an interlocutory order that preserved the stay of judgment in a case involving the reclassification of demobilized sub-officers following institutional reorganization; the appellant argued that the underlying condition for the suspension had been resolved by a final judgment in a related, disjoined case. The court ruled that the appealed order was issued during an administrative verification procedure regarding the persistence of the suspension grounds, rather than upon a specific motion to resume proceedings or a direct rejection thereof, and therefore did not fall within the categories of decisions susceptible to separate appeal under Article 414(2) of the Code of Civil Procedure, rendering the appeal procedurally invalid pursuant to Articles 457(1) and 496 of the same code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible.
Procedural rule establishing that the specific interlocutory order was not subject to separate appeal.
Procedural rule limiting parties to only those legal remedies explicitly provided by law.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2014, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei, având ca obiect recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2347/27.03.2014 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" al Municipiului Bucureşti, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus repunerea cauzei pe rol pentru verificarea subzistenţei motivelor ce au determinat suspendarea judecăţii.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 03 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a menţinut măsura suspendării dispuse prin încheierea de şedinţă din data de 27.11.2014, privind judecarea cererii de recurs formulate de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2347/27.03.2014 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" al Municipiului Bucureşti, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut că nu există dovada soluţionării definitive a dosarului nr. x/2016, format ca urmare a disjungerii acţiunii privind-o pe reclamantă din dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
3. Cererea de recurs
Împotriva încheierii din 03 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" al Municipiului Bucureşti, solicitând admiterea recursului şi repunerea pe rol a cauzei.
În motivarea recursului arată că Decizia de imputare atacată a fost emisă ca urmare a reîncadrării unui număr de 26 subofiţeri disponibilizaţi în anul 2011 cu ocazia reorganizării instituţionale a Ministerului Afacerilor Interne.
De asemenea, arată că dosarul nr. x/2016 privind pe reclamantul B. a fost soluţionat la data de 25 iunie 2018, prin sentinţa civilă nr. 4397, motiv pentru care solicită repunerea cauzei pe rol.
4. Apărările intimatei
Deşi a fost legal citată, intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Potrivit art. 414 C. proc. civ.:
"Hotărârea de suspendare. (1) Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.
(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."
Prin urmare, pot fi atacate separat cu recurs doar încheierea prin care s-a dispus suspendarea, precum şi încheierea prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.
În speţă, hotărârea recurată este reprezentată de încheierea din data de 03 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a menţinut măsura suspendării dispuse prin încheierea de şedinţă din data de 27.11.2014.
Înalta Curte observă că încheierea ce face obiectul prezentului recurs nu face parte din categoria încheierilor menţionate la art. 414 alin. (2) C. proc. civ., pentru a putea fi atacată în condiţiile acestui text de lege, ci încheierea recurată a fost pronunţată în urma unei acţiuni administrative de verificare a subzistenţei condiţiilor în considerarea cărora s-a dispus suspendarea, conform procesului-verbal de la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, verificare ce a operat în lipsa vreunei cereri din partea părţilor de repunere pe rol a cauzei.
De asemenea, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale rezultă că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii de menţinere a suspendării, pronunţate în procedura administrativă de verificare, întrucât încheierea respectivă nu figurează printre cele prevăzute la art. 414 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind susceptibilă de a fi recurată.
În aceste condiţii, întrucât părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 414 alin. (2) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" al Municipiului Bucureşti, împotriva încheierii din 03 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" al Municipiului Bucureşti, împotriva încheierii din 03 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2020.