Missing joinder of administrative act issuer violates mandatory procedural rules in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, au solicitat anularea Hotărârii nr. 90/15.08.2016 pronunţate de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, a Hotărârii nr. 424204/09.05.2016 pronunţate de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, precum şi a Deciziilor de imputare nr. 422268/01.03.2016, 422271/01.03.2016, 422267/01.03.2016 şi nr. 422270/01.03.2016.

Prin sentinţa nr. 322/E./2017 din 23.02.2017 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat cauza spre competentă soluţionare în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 185/2017 din 20 septembrie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 185/2017 din 20 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A., B., C. şi D., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.

În motivarea recursului arată că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, având în vedere că: Nota de raport nr. x/25.06.2015 a fost întocmită de Serviciul Resurse Umane la data de 25.06.2015; prin Dispoziţia nr. 797/29.06.2015 a şefului I.P.J. Brăila s-a constituit comisia de cercetare administrativă; la data de 01.07.2015, comisia a solicitat conducerii IPJ Brăila ca din aceasta sa facă parte un lucrător de la Serviciul Resurse Umane şi unul de la Compartimentul Financiar; prin Dispoziţia nr. 800/02.07.2015, şeful I.P.J. Brăila a modificat structura comisiei; la 24.08.2015 s-a constatat că, din motive obiective, comisia nu poate finaliza cercetarea în termenul de 60 de zile prevăzut de O.G. nr. 121/1998, astfel că prin Nota de raport nr. x/24.08.2015 s-a solicitat prelungirea termenului de soluţionare a cercetării administrative, cerere ce a fost respinsă prin adresa nr. x/03.09.2015, ca tardivă.

Arată că ulterior, prin adresa nr. x/09.09.2015, inspectorul şef al IPJ Brăila a solicitat repunerea în termen a cercetării administrative, iar prin Hotărârea nr. 140/09.10.2015, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a respins cererea de repunere în termen şi a emis Dispoziţia IGPR nr. 219/10.11.2015 pentru a efectua cercetarea administrativa, emiţând Decizile de imputare.

Consideră că în mod greşit IGPR a respins, ca tardivă, cererea de prelungire a termenului de soluţionare a cercetării administrative şi că membrii comisiei de cercetare administrativă nu au avut la dispoziţie 60 de zile pentru soluţionarea cauzei supuse cercetării, sens în care invocă dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 121/1998, în raport cu care susţin că în speţă nu se poate imputa vreo pagubă membrilor comisiei, cu atât mai mult cu cât comisia a devenit funcţională abia la data de 2.07.2015.

Mai arată că prin Hotărârea nr. 424204/09.05.2016 nu s-au analizat motivele invocate, Comisia de soluţionare a contestatiilor reluând susţinerile din Deciziile de imputare. Această hotărâre a fost atacată cu plângere la Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, care a respins-o prin Hotărârea nr. 90/15.08.2016, în care, de asemenea, nu au fost analizat apărările recurenţilor.

Susţin că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 23 din O.G. nr. 121/1998, art. 57 din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013, art. 180 şi art. 183 C. proc. civ., precum şi a Dispoziţiei IGPR nr. 585.491 din 22.07.2014.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., menţionează că hotărârea recurată nu cuprinde motivele ce au stat la baza respingerii apărărilor recurenţilor privind neîndeplinirea condiţiilor de emitere a deciziilor de imputare contestate, respectiv imposibilitatea audierii celor trei poliţişti şi lipsa vinovăţiei membrilor comisiei din această cauză.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, apreciind că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate, apreciind în esenţă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinic argumentată, motivele de casare invocate de către recurenţii-reclamanţi nefiind incidente.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurenţii-reclamanţi au invocat critici ce pot fi circumscrise motivelor de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la acest din urmă motiv de casare, recurenţii-reclamanţi au arătat textele de lege pe care le apreciază a fi fost aplicate greşit de către instanţa de fond, precum şi argumentele lor în sprijinul acestui punct de vedere.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii A., B., C. şi D. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, anularea Hotărârii nr. 90/15.08.2016 pronunţate de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, a Hotărârii nr. 424204/09.05.2016 pronunţate de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, precum şi a Deciziilor de imputare nr. 422268/01.03.2016, 422271/01.03.2016, 422267/01.03.2016 şi nr. 422270/01.03.2016.

Cu titlu preliminar, se constată că instanţa de recurs a invocat, din oficiu, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere faptul că în cauză nu a fost citat Ministerul Afacerilor Interne, ca emitent al Hotărârii nr. 90 din 15.08.2016, emise de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, recursul urmând a fi analizat din perspectiva acestui motiv de casare.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea poate fi casată atunci:

"5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Înalta Curte observă că Hotărârea nr. 90 din 15.08.2016, atacată în prezenta cauză, a fost emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum reiese din copia acestui act, depusă la dosarul Tribunalului Brăila.

Este adevărat că reclamanţii au stabilit prin cererea de chemare în judecată cadrul procesual, înţelegând să cheme în judecată doar Inspectoratul General al Poliţiei Române, dar, cu toate acestea, instanţa era ţinută ca, în baza rolului activ reglementat prin art. 22 din C. proc. civ., să pună în discuţia părţilor citarea în cauză şi a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de emitent, prin Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul acestuia, al Hotărârii nr. 90 din 15.08.2016, pe care reclamanţii au înţeles să o conteste.

Aceasta pentru că materia contenciosului administrativ presupune o procedură specială faţă de dreptul comun, instituind obligativitatea citării în cauză a emitentului actului administrativ a cărui anulare se solicită, în vederea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil, cum ar fi dreptul la apărare, contradictorialitatea, precum şi dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond s-a limitat la a păstra cadrul procesual stabilit de către reclamanţi.

Astfel, se constată că pe parcursul soluţionării cauzei de către instanţa de fond, Ministerul Afacerilor Interne nu a fost citat în cauză,

Potrivit art. 153 C. proc. civ.:

"(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."

Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza fără citarea Ministerului Afacerilor Interne, emitent al unuia dintre actele a căror anulare face obiectul cauzei de faţă, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condiţiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă, instanţa de recurs apreciază că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu respectarea cadrului procesual ce se impune a fi stabilit în cauză, respectiv cu citarea, în calitate de pârât şi a Ministerului Afacerilor Interne.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A., C., D. şi B. împotriva sentinţei nr. 185/2017 din 20 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Admite recursul declarat de A., C., D. şi B. împotriva sentinţei nr. 185/2017 din 20 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2020.