Nullity of cassation appeal for lack of original signature and insufficient stamp duty in administrative dispute over veteran merit recognition norms
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ordered the annulment of the appellant's appeal, thereby upholding the lower court’s judgment which had dismissed the substantive claim and recognized the lack of passive procedural capacity of one defendant. The dispute involved a constitutional review challenge to specific provisions of methodological norms for recognizing the merits of those who fought against the communist regime, brought against a state secretariat and the Romanian Government. The appeal was declared null on two decisive procedural grounds: first, the failure to comply with formal requirements by not submitting an original signed copy of the appeal despite prior notice, in violation of Civil Procedure Code provisions on document signatures; and second, insufficient payment of the judicial stamp duty, where the appellant paid only a fraction of the required tax for invoking the applicable grounds of cassation, leading to automatic nullity under the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ, art. 148 C. proc. civ, art. 196 alin. (1) C. proc. civ, art. 196 din C. proc. civ, art. 197 C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for lack of original signature and insufficient stamp duty in administrative dispute over veteran merit recognition norms: Analizând cu prioritate regularitatea cererii de recurs, în baza art. 248 C. proc. civ., din perspectiva timbrării acesteia şi a depunerii cererii de recurs în original, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererile conexe înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 şi nr. y/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 şi Guvernul României, anularea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 99/2015.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 3355 din 28 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.S.P.R., invocată din oficiu; a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca nefondată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 3355 din 28 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
4. Apărările formulate
4.1. Intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
4.2. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii recurate.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând cu prioritate regularitatea cererii de recurs, în baza art. 248 C. proc. civ., din perspectiva timbrării acesteia şi a depunerii cererii de recurs în original, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nul.
2.1. În ceea ce priveşte nedepunerea unui exemplar din cerere de recurs cu originalul semnăturii, Înalta Curte reţine că potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.:
"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."
Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:
"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (…) semnătura."
În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că:
"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a depus cererea de recurs prin poştă la data de 22.11.2017, conform ştampilei aplicate pe plicul de la dosar recurs, recursul nepurtând semnătura în original a recurentului.
Prin citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 18.06.2020, comunicată recurentului-reclamant la data de 26.05.2020, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso dosar, i-a fost adusă la cunoştinţă recurentului-reclamant obligaţia depunerii unui exemplar din cererea de recurs care să conţină semnătura olografă.
Cu toate acestea, până la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul-reclamant nu a complinit această lipsă a cererii de recurs, respectiv nu a comunicat instanţei un exemplar original al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 şi art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părţii, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată.
2.2. În ceea ce priveşte excepţia privind insuficienta timbrare a cererii de recurs, pe care Înalta Curte o analizează în temeiul art. 248 C. proc. civ., constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 197 C. proc. civ.:
"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.
În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:
"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., pentru care se impunea achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, din care recurentul-reclamant a făcut dovada achitării sumei de 25 RON.
Prin citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 18.06.2020, comunicată recurentului-reclamant la data de 26.05.2020, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso dosar, s-a adus la cunoştinţa acestuia obligaţia completării taxei judiciare de timbru cu suma de 175 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinţei nr. 3355 din 28 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 18 iunie 2020, recurentul nu a făcut dovada completării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanţă.
Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Consecinţa neachitării sau achitării insuficiente a taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiaşi text de lege, sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat ori insuficient timbrat.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul de faţă.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., raportat la art. 196 alin. (1) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 3355 din 28 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 3355 din 28 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2020.