Recovery of unrecovered contractual advance in phased EU-funded infrastructure project and eligibility under European Commission phase-transition guidelines

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Fondurilor Europene, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

- anularea Deciziei nr. 7155/13.02.2017 prin care a fost respinsă contestaţia împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 101047/29.12.2016 emis pentru Contractul de servicii "CS-SC-02/14.11.2012, Supervizarea lucrărilor pentru Proiectul "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş-Severin" din cadrul proiectului "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caras-Severin" Cod SMIS 43331;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare anterior nominalizat şi exonerarea de la plata sumei de 233.073,87 RON;

- suspendarea executării Procesului-verbal contestat până la soluţionarea definitivă a cauzei;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 257 din 28.09.2017, a respins acţiunea reclamantei şi a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 11.653 RON, achitată cu recipisa de consemnare nr. x din 19.09.2017 la B., Sucursala Reşiţa.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este netemeinică şi nelegală.

În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* Prima instanţă nu a ţinut seama de prevederile art. 1270 C. civ., deşi Legea contenciosului administrativ se completează cu acest act normativ. De asemenea, a interpretat în mod eronat dispoziţiile H.G. nr. 759/2007 şi a nesocotit clauzele Contractului de finanţare nr. x/24.08.2012, Decizia Comisiei Europene din 23.03.2017, precum şi Ghidul Comisiei Europene înregistrat la autoritatea intimată sub nr. x/03.08.2016 privind proiectele fazate şi tratamentul avansurilor.

* Instanţa de fond a dat eficienţă unei Instrucţiuni emise de AM POS Mediu la data de 10.08.2015, în care se face menţiune într-un mod evaziv despre recuperarea avansului acordat. Or, Ghidul Comisiei Europene din 28.07.2016 stabileşte modul de recuperare al avansurilor acordate pentru proiectele fazate.

În speţa de faţă, nu au fost încălcate dispoziţiile pct. 8 din Contractul de servicii nr. x/14.11.2012 care reglementează valoarea avansului ce poate fi acordat, precum şi modalitatea de plată şi de recuperare a acestuia. În concret, contractul de finanţare şi contractul de servicii încheiate de părţi sunt încă în derulare, iar acestea au fost fazate şi finanţate în continuare cu acordul Comisiei Europene care, prin Ghidul său, a indicat în mod expres faptul că sumele acordate cu titlul de avans şi considerate neeligibile în faza I pot fi incluse într-o cerere de plată în faza a II-a. În aceste condiţii, contrar celor reţinute în actele administrative contestate, nu poate fi vorba despre existenţa unei neregularităţi care să antreneze obligaţia de plată a sumei de 233.073,87 RON.

Recurenta precizează faptul că avansul nerecuperat în faza I a fost inclus într-o cerere de plată în faza a II-a. În atare condiţii, obligarea sa la plata avansului în faza I pentru tot contractul şi în faza a II-a pentru diferenţa de contract neexecutată în faza I reprezintă o dublă impunere. Nelegalitatea măsurii adoptate de autoritatea intimată vizează tocmai declararea în mod nelegal a avansului neeligibil în prima fază ca fiind o neregularitate, deşi el se poate recupera fără nicio problemă şi în faza a II-a.

În opinia recurentei, autoritatea emitentă a procesului-verbal contestat nu a ţinut seama de prevederile legale şi contractuale incidente în cauză în condiţiile în care a stabilit obligaţia de restituire a avansului într-o singură modalitate, respectiv prin plată în faza I. Procedând astfel, intimata i-a încălcat dreptul de a obţine restituirea avansului acordat prin reţineri din următoarele cereri de rambursare. În concret, avansul va fi integral recuperat, deoarece factura nr. x/15.12.2016 - din care se deduce ca şi avans suma de 189.490,95 RON şi TVA în cuantum de 45.477,83 RON - a fost cuprinsă deja în categoria plăţilor din faza a II-a, după cum recomandă Ghidul Comisiei Europene. Prin urmare, nu poate fi vorba despre prejudicierea bugetului Uniunii Europene, deoarece Comisia Europeană a aprobat fazarea proiectului şi a prevăzut în Ghidul său din data de 28.07.2016 faptul că avansurile acordate iniţial şi nerecuperate până la finele fazei I pot fi recuperate din decontările fazei a II-a.

* Contrar celor reţinute de prima instanţă, sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ pentru a se dispune suspendarea efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 101047/29.12.2016. Existenţa cazului bine justificat rezultă din faptul că la emiterea sa s-a avut în vedere nerecuperarea integrală a avansului acordat conform Contractului de servicii nr. x/14.11.2012, deşi respectivul contract este în derulare, beneficiază de finanţare şi a fost aprobată fazarea acestuia de către Comisia Europeană. Punerea în executare a acestui titlu de creanţă poate conduce la intrarea în faliment a beneficiarilor şi a constructorilor, precum şi compromiterea totală a proiectului.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a precizat următoarele:

* Este inadmisibilă invocarea unor critici noi de nelegalitate cu privire la actele administrative contestate în cadrul memoriului de recurs. Or, recurenta invocă nesocotirea de către instanţa de fond a prevederilor art. 1270 C. civ., deşi aceasta nu a fost investită cu o astfel de analiză. Totodată, în faţa primei instanţe nu au fost aduse în discuţie prevederile din Ghidul Comisiei Europene din data de 28.07.2016 care stabilesc modul de recuperare al avansurilor acordate pentru proiectele fazate.

* Avansul de 10% din valoarea Contractului de servicii nr. x/14.11.2012 acordat antreprenorului C. nu a fost recuperat integral până la ultima factură solicitată la rambursare, rămânând de recuperat suma de 189.490,95 RON şi TVA în cuantum de 45.477,83 RON. În mod corect, prima instanţă a apreciat că nu poate fi acceptată susţinerea reclamantei potrivit căreia recuperarea avansului s-ar fi putut finaliza şi în faza a II-a a contractului, astfel că diferenţa de avans urma să fie recuperată din factura nr. x/15.12.2016 (care nu a mai fost solicitată la plată). În raport de dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 şi ale Instrucţiunii nr. 1200/10.08.2015, avansul acordat trebuia recuperat în totalitate până la sfârşitul fazei I, respectiv până la data de 31.12.2015.

Ghidul Comisiei Europene din 28.07.2016 nu este aplicabil în speţă în contextul în care este un act emis ulterior săvârşirii faptei calificate ca fiind neregulă, aspect, de altfel, avut în vedere şi de către reclamantă care nu a înţeles să îl invoce în cadrul contestaţiei administrative şi în acţiunea dedusă judecăţii.

Conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Contractul de finanţare nr. x/24.08.2012, sunt eligibile doar acele cheltuieli care sunt efectuate în conformitate cu H.G. nr. 759/2007 şi cu Ordinul nr. 1415/3399/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

La data emiterii titlului de creanţă, valoarea creanţei bugetare este de 233.073,87 RON şi se datorează prin includerea acestei sume în Cererea de rambursare nr. x/19.03.2013, menţionată la pct. 10 din Procesul-verbal nr. x/29.12.2016 şi inclusă în Declaraţia Lunară de Cheltuieli (DLC) nr. 24.

Sumele aferente cererilor de rambursare aflate în discuţii au fost plătite din bugetul Ministerului Fondurilor Europene căruia, ulterior transmiterii către Comisia Europeană a Declaraţiilor Lunare de Cheltuieli şi aprobării de către aceasta a cheltuielilor incluse în DLC, i se rambursează partea de cofinanţare a Uniunii Europene. Prin urmare, prin neregula săvârşită s-au adus prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

4.2. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului prin care a solicitat respingerea excepţiei de inadmisibilitate a criticilor formulate în cadrul memoriului de recurs, deoarece Ghidul Comisiei Europene din data de 28.07.2016 a fost depus la dosar, iar instanţa de fond l-a încuviinţat ca probă.

De asemenea, partea a combătut apărările formulate de intimată cu privire la existenţa nereguli reţinute prin procesul-verbal contestat prin argumentele prezentate la dosar.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Înalta Curte apreciază că recurenta nu a formulat critici noi de nelegalitate cu privire la actele administrative contestate în cadrul memoriului de recurs, după cum susţine intimatul. În concret, instanţa are în vedere faptul că exista la dosarul cauzei Ghidul Comisiei Europene din data de 28.07.2016 şi nu era necesar să fie indicat în mod expres în acţiunea introductivă de instanţă. În atare situaţie, nu se poate reţine faptul că recurenta nu a respectat dispoziţiile art. 478 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 494 C. proc. civ., care instituie interdicţia ca părţile să folosească în calea de atac alte motive decât cele invocate la prima instanţă.

5.2. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, a susţinerilor din cadrul răspunsului la întâmpinare, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de faţă, recurenta S.C. A. S.A. a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:

- Decizia nr. 7155/13.02.2017 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 101047/29.12.2016 emis pentru Contractul de servicii "CS-SC-02/14.11.2012, Supervizarea lucrărilor pentru Proiectul "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş-Severin" din cadrul proiectului "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caras-Severin", cod SMIS 43331;

- Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare anterior nominalizat şi exonerarea de la plata sumei de 233.073,87 RON. Recurenta a solicitat şi suspendarea executării Procesului-verbal contestat până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, soluţie care nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, pentru a răspunde la criticile de nelegalitate prezentate în memoriul de recurs, subsumate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine următoarele:

Recurenta este parte în Proiectul major "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş-Severin" care face parte din Programul Operaţional Sectorial "Mediu" pentru asistenţă structurală prin Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul de Coeziune sub obiectivul "convergenţă" în România. Pentru realizarea acestui Proiect, a fost semnat Contractul de finanţare nr. x/24.08.2012 între Ministerul Mediului şi Pădurilor (în calitate de Autoritate de Management pentru programul anterior arătat) şi S.C. A. S.A. (în calitate de Beneficiar). Conform art. 4 din Contract, valoarea acestuia este de 457.387.662 RON, fără TVA, reprezentând 99% din valoarea totală eligibilă a Proiectului . Ulterior, au fost încheiate patru acte adiţionale la acest contract de finanţare .

În baza acestui Contract de finanţare, a fost încheiat Contractul de servicii nr. x/14.11.2012 între S.C. A. S.A. (în calitate de Achizitor) şi Asocierea dintre C. şi D. S.R.L. (în calitate de Prestator), având ca obiect Asistenţa tehnică pentru Supervizarea lucrărilor în cadrul Proiectului "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş-Severin".

AM POS Mediu a rambursat Beneficiarului S.C. A. S.A. cheltuielile solicitate prin cererea de rambursare nr. x, respectiv suma de 1.539.733,20 RON, fără TVA, reprezentând avans de 10% din valoarea contractului acordat Antreprenorului reprezentat de C., în baza prevederilor art. 8 din Contractul de servicii nr. x/14.11.2012.

În temeiul Deciziei Comisiei Europene din data de 23.03.2017 de modificare a Deciziei Comisiei Europene C (2012) 5646 privind Proiectul major "Modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Caraş-Severin", care face parte din Programul Operaţional "Mediu" pentru asistenţă structurală prin Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul de Coeziune sub obiectivul "convergenţă" în România, calendarul Proiectului a fost reprogramat în două perioade de programare, respectiv 2007-2013 şi 2014-2020; Faza I - din 2012 şi până la sfârşitul anului 2015 - are un cost eligibil alocat de 23.629.881 euro (fără TVA), din care contribuţia UE este de 19.528.534 euro: Faza a II-a include perioada de la începutul anului 2016 şi până la data estimată de finalizare a cheltuielilor aferente investiţiilor din cadrul proiectului (06.2018) şi are un cost eligibil alocat de 84.367.859 euro (fără TVA), din care contribuţia UE este de 69.724.457 euro.

Conform art. 8 din Contractul de servicii nr. x/14.11.2012, recuperarea avansului se va face prin deducerea a 15% din fiecare plată până la recuperarea integrală a valorii avansului.

Pentru serviciile efectuate în baza contractului anterior nominalizat, s-au emis facturi şi s-a recuperat din avansul total în valoare de 1.539.733,20 RON, suma de 1.350.242,25 RON şi TVA de 324.058,14 RON, întregul avans putând fi recuperat din factura nr. x/15.12.2015 în valoare de 1.780.611,05 RON şi TVA de 427.346,65 RON, care nu a mai fost solicitată la plată de către recurentă, în raport de conţinutul adresei nr. x/14.09.2015 în care se menţiona faptul că, începând cu data de 15.09.2015, vor fi sistate rambursările cheltuielilor eligibile aferente proiectului aflat în discuţie pentru neîndeplinirea condiţionalităţii prevăzute la art. 5 alin. (3) din Contractul de finanţare, adică a obligaţiei de cofinanţare.

Neregula reţinută prin Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 101047/29.12.2016 este aceea că avansul nu a fost recuperat integral până la ultima factură solicitată la rambursare în CR 28, rămânând de recuperat suma de 189.490,95 RON şi TVA aferentă de 45.477,83 RON, care reprezintă o cheltuială neeligibilă.

Emitentul procesului-verbal contestat a apreciat că fapta anterior descrisă constituie neregulă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a)-d) din H.G. nr. 759/2007, situaţie în care se aplică art. 57 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 1083/2006, potrivit cu care:

"Sumele plătite în mod necuvenit se recuperează în conformitate cu articolele 98-102"; de asemenea, au fost avute în vedere prevederile art. 13 alin. (9)-(11) din Contractul de finanţare nr. x/24.08.2012.

Prin Decizia nr. 7155/13.02.2017, autoritatea intimată a respins contestaţia administrativă formulată împotriva Procesului-verbal mai sus arătat, pentru aceleaşi argumente expuse şi în cadrul acestuia.

Chestiunea litigioasă priveşte momentul până la care se realizează recuperarea integrală a avansului în condiţiile în care contractul a fost fazat.

Prima instanţă a achiesat la punctul de vedere al autorităţii intimate în sensul că recurenta" era obligată să solicite la plată toate facturile privind serviciile prestate în vederea recuperării integrale a avansului acordat, până la data de 31 decembrie 2015".

Instanţa şi-a fundamentat concluzia pe dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, conform cărora:

"(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare."

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi prevederile Instrucţiunii nr. 1200/10.08.2015 privind unele măsuri pentru eşalonarea (fazarea) proiectelor din finanţate din Programul Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013.

Înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentei referitoare la faptul că instanţa de fond nu trebuia să îşi fundamenteze raţionamentul juridic pe Instrucţiunea nr. 1200/10.08.2015, ci trebuia să aibă în vedere prevederile din Ghidul Comisiei Europene din data de 28.07.2016 privind tratamentul avansurilor, a sumelor reţinute şi a achiziţiilor de teren. Aşa cum se menţionează în preambulul acestuia, scopul Ghidului este ca implementarea proiectului să nu fie împiedicată, în special atunci când contractele de lucrări şi servicii acoperă atât etapele 1 şi 2; prin urmare, se impune clarificarea măsurilor care ar trebui luate de AM în analizarea fazării şi, în special, a tratării avansurile care au fost plătite contractanţilor în cadrul Programului 2007-2013.

În ceea ce priveşte eligibilitatea plăţii avansurilor contractuale şi a plăţilor intermediare în perioada 2007-2013 (în faza I), în Ghidul Comisiei Europene aflat în discuţie se precizează următoarele aspecte:

"Plăţile avansurilor contractuale şi plăţile intermediare legate de contractele care acoperă atât faza 1 cât şi faza 2 ale unui proiect pot constitui cheltuieli eligibile pentru faza 1 dacă sunt îndeplinite cele trei condiţii:

1) sunt îndeplinite condiţiile generale pentru plata avansurilor (plătite de beneficiari în perioada de eligibilitate, justificate prin facturi sau documente cu valoare probatorie similară şi în conformitate cu normele şi practicile naţionale);

2) valoarea totală a avansuri lor şi a plăţilor intermediare certificate în cereri de plată către Comisie în cadrul programului pentru perioada 2007 - 2013 ar trebui să fie acoperită de o valoare corespunzătoare a lucrărilor fizice implementate şi a serviciilor livrate în faza 1 până la închiderea programului 2007-2013 cel mai târziu. AM ar trebui sa aleagă o dată limită care să permită suficient timp pentru verificările şi auditul managementului. Se recomandă ca această dată limită să fie cel mai târziu până în toamna anului 2016.

3) în cadrul Proiectelor majore, lucrările şi serviciile certificate în faza 1 corespunde lucrărilor şi serviciilor descrise în decizia de proiect major din faza 1, aprobată în perioada de programare 2007-2013 (…).

În cazul în care avansurile şi plăţile intermediare nu sunt acoperite în întregime de lucrările realizate sau de serviciile livrate, conform metodei de mai sus, partea neacoperită este considerată neeligibilă în faza 1 (decertificată din declaraţia finală de cheltuieli din cadrul programului 2007-2013 (sau dacă nu au fost încă declarată nu poate fi inclusă în cererea de plată finală).

Cu toate acestea, suma poate fi inclusă într-o cerere de plată în faza 2 în condiţiile de mai jos:

1) Dacă avansurile au fost suportate şi plătite de beneficiar în perioada de eligibilitate 2014-2020, care începe la 1 ianuarie 2014 (în conformitate cu dispoziţiile comune), partea din avansurile care nu au putut fi declarate (sau ar trebui să fie decertificate) în faza 1 poate să fie certificată în faza 2 a programului 2014-2020 fără alte cerinţe sau

2) Dacă avansurile au fost suportate şi plătite de beneficiar înainte de 1 ianuarie 2014: partea neeligibilă avansurilor plătite în cadrul programului 2007-2013 pot fi declarate treptat în perioada de programare 2014-2020, ca urmare a aprobării avansurilor prin intermediul cererilor de plată intermediare prezentate de către contractor beneficiarului."

Instanţa de control judiciar apreciază că judecătorul fondului nu a lămurit în mod corespunzător situaţia de fapt şi de drept existentă în speţa dedusă judecăţii. Or, cercetarea fondului cauzei presupune existenţa tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului.

În concluzie, nemotivarea hotărârii sub aspectele de esenţă echivalează cu necercetarea fondului cauzei, situaţie în raport cu care, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie, se impune admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe care urmează să verifice dacă recurenta îndeplineşte condiţiile impuse în Ghidul Comisiei Europene anterior citat pentru a se putea stabili dacă recuperarea restului de avans se putea face şi în faza a doua a proiectului, după cum susţine recurenta, nefiind vorba despre o cheltuială neeligibilă. Astfel, instanţa de trimitere trebuie să dispună suplimentarea probatoriului şi să verifice dacă au fost realizate lucrări în baza Contractul de servicii nr. x/14.11.2012 şi în faza a II-a a Proiectului, dacă s-au reluat plăţile şi s-a procedat la recuperarea acestui rest de avans nominalizat în procesul-verbal contestat în cauză în faza a II-a.

5.3. Instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune să analizeze celelalte critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte soluţia pronunţată cu privire la cererea de suspendare a efectelor procesului-verbal contestat în cauză, acestea urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul prevederilor art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 257 din 28 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.