Ineligibility of viticultural restructuring costs due to misclassification between Measures and misuse of BCE exchange rates instead of BNR rates

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 decembrie 2015, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, Direcţia de Măsuri de Piaţă - Compartiment Autorizare Măsuri de Piaţă - Intervenţie, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea:

- Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.04.2015 privind cererea de sprijin nr. x/14.09.2011 pentru Planul individual nr. 1989/9.06.2011, cu consecinţa înlăturării menţiunilor de la punctele 6, 8, 10 şi 13 din cuprinsul acestui proces-verbal referitoare la obligaţia acesteia de a plăti autorităţii publice pârâte suma de 234.740,84 RON, cu titlul de sumă plătită necuvenit beneficiarului;

- Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 1/03.06.2015 formulată împotriva procesului-verbal anterior indicat.

2. Soluţia de declinare

Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 943 din 09.05.2016, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

3. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 44 din 02.02.2017, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care a solicitat casarea acesteia şi:

- în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru ca aceasta să reanalizeze şi să se pronunţe printr-o încheiere expresă asupra probelor cu expertize în specialitatea contabilitate şi agricultură, astfel încât să realizeze cercetarea procesului în mod real şi eficient;

- în subsidiar, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a prezentat istoricul litigiului şi a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

4.1. Contrar celor reţinute de prima instanţă prin încheierea de şedinţă din data de 19.01.2017, era necesară administrarea probelor cu expertiză contabilă şi expertiză în specialitate agricultură, pentru a se putea stabili dacă lucrarea "Instalare tutori", menţionată în Anexa nr. 21, ce a format obiectul facturii nr. x/12.06.2012, emisă în baza Contractului nr. x/30.04.2012, este o lucrare care, raportat la specificul înfiinţării şi susţinerii unei plantaţii viticole, putea fi executată şi, respectiv, facturată doar prin intermediul Măsurii 2 sau şi în cadrul Măsurii 1 din cadrul Proiectului cu finanţare europeană pe care îl derulează. De asemenea, prin expertiza contabilă trebuia să se menţioneze, pe de o parte, dacă aceeaşi factură a fost corect întocmită şi înregistrată în formularul Anexa nr. 21, Măsura 1, iar, pe de altă parte, dacă algoritmul care a condus organul de control la stabilirea în sarcina S.C. A. S.R.L. a două datorii - prima în sumă de 18.562,77 RON, iar a doua în sumă de 234.740,84 RON - este corect aplicat.

4.2. Recurenta precizează faptul că a procedat la înscrierea valorii facturilor nr. x/07.05.2012 şi nr. y/09.05.2012 în cuprinsul Anexei nr. 21 şi, respectiv în contabilitatea sa, la cursuri de schimb diferite cu acordul autorităţii intimate, care a validat conţinutul Anexei în discuţie.

4.3. Recurenta arată că a înscris factura nr. x/12.06.2012, în valoare de 80.000 euro, în Anexa nr. 21 pentru Măsura 1, iar nu în aceeaşi Anexă pentru Măsura 2, pentru următoarele motive:

- nu există nicio dispoziţie legală sau contractuală care să stabilească cronologia exactă a operaţiunilor aferente Proiectului asumat;

- nu există niciun motiv pentru care o operaţiune derulată de partenerul S.C. B.., în cadrul Măsurii 1, să fie facturată în cadrul Măsurii 1 pentru că a fost derulată în cadrul acestei Măsuri şi, până la urmă, să fie decontată în cadrul Măsurii 1.

În opinia recurentei, organul de control a reţinut în mod eronat faptul că factura nr. x/09.05.2012 a fost emisă în baza art. 9 din Contractul nr. x/30.06.2012, în forma unui acont pentru Măsura 2, deşi nu exista niciun reper obiectiv în acest sens. În realitate, din conţinutul facturii analizate rezultă faptul că aceasta evidenţiază existenţa unei a doua rate (al unui al doilea avans) dintr-o sumă totală mai mare pe care o datora partenerului S.C. B.. şi pe care a plătit-o acestuia.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia tardivităţii recursului. De asemenea, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Referitor la excepţia tardivităţii recursului invocată de intimată

Excepţia tardivităţii recursului este nefondată, întrucât recurenta a formulat prezenta calea de atac în interiorul termenului de 15 zile, prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În concret, sentinţa atacată a fost comunicată recurentei la data de 22.09.2017, iar aceasta a declarat recurs la data de 09.10.2017.

6.2. Consideraţii generale

Aşa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de faţă, recurenta a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:

- Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.04.2015 privind cererea de sprijin nr. x/14.09.2011 pentru Planul individual nr. 1989/9.06.2011, cu consecinţa înlăturării menţiunilor de la punctele 6, 8, 10 şi 13 din cuprinsul acestui proces-verbal referitoare la obligaţia beneficiarului de a restitui autorităţii publice pârâte suma de 234.740,84 RON, sumă plătită necuvenit;

- Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 1/3.06.2015 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de recurentă împotriva procesului-verbal anterior indicat.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

Dezlegarea primei instanţe, inclusiv argumentaţia pe care se întemeiază este la adăpost de orice critică, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a faptelor şi normelor incidente cauzei, după cum se va detalia în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine:

Recurenta a depus cererea de sprijin nr. x/14.09.2011 în cadrul Programul de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, potrivit prevederilor Ordinului MADR nr. 247/2008, pentru Măsura 1 "Proiectare, pregătire teren plantare şi instalare tutori", pentru suprafaţa totală de 20,5 ha, în valoare de 816.304,13 RON, autorizată la plată şi plătită prin ordinul de plată nr. x/13.11.2013. De asemenea, partea a depus şi cererea de sprijin nr. x/14.09.2011 în cadrul aceluiaşi Program, pentru Măsura 2 "Instalare sistem de susţinere pentru conducere şi palisaj", în valoare de 427.276,27 RON, autorizată la plată şi plătită.

Autoritatea intimată a procedat la efectuarea unui control documentar cu privire la cazul de suspiciune de nereguli ce a avut ca scop verificarea aspectelor menţionate Nota de fundamentare nr. x/25.03.2015 emisă de Direcţia Măsuri de Piaţă.

În urma realizării acestui control, intimata a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/02.04.2015 privind cererea de sprijin nr. x/14.09.2011 pentru Planul individual nr. 1989/9.06.2011, prin care a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de plată a sumei de 234.740,84 RON, sumă considerată ca fiind plătită necuvenit acesteia.

Intimata a reţinut prin procesul-verbal anterior nominalizat faptul că recurenta a săvârşit două abateri, respectiv:

1) Pentru facturile de achiziţie externă nr. 403/07.05.2012 şi nr. 491/09.05.2012, cuprinse în Centralizatorul costurilor efectuate - Anexa nr. 21, a fost înscrisă valoarea în RON calculată ca produs al valorii în euro a facturilor, înmulţită cu cursul de 4,58 RON, reprezentând cursul de referinţă utilizat de APIA, Centru Judeţean Timiş, din Anexa Nota de calcul pentru cererile cu plată la termen - şi nu sumele reflectate în contabilitatea beneficiarului. Reţinând neeligibilitatea cheltuielilor rezultate din diferenţa de curs valutar de 18.562,77 RON, intimata a avut în vedere încălcarea prevederilor Instrucţiunii tehnice de inspecţii şi supracontrol varianta 2.0, potrivit cărora cursul euro utilizat în cazul alocaţiilor financiare pentru restructurarea şi reconversia plantaţiilor viticole este cursul de schimb stabilit de BCE în conformitate cu art. 4 coroborat cu art. 11 din Regulamentul CE nr. 1913/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

2) factura nr. x/12.06.2012 emisă de S.C. B.., în valoare de 80.000 euro, evaluată la 366.400 RON, înscrisă, de asemenea, în Anexa 21 - cheltuielile fiind considerate neeligibile pe motiv că se referă la materiale aferente Măsurii 2 şi nu trebuiau solicitate în cadrul Măsurii 1.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, pentru a răspunde la criticile de nelegalitate prezentate în memoriul de recurs, ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine următoarele:

6.3. Motivul de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: ("când, prin hotărârea dată, instanţa încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

Recurenta invocă faptul că prima instanţă i-a încălcat dreptul la apărare, deoarece a refuzat să îi încuviinţeze administrarea probelor cu expertize în specialitatea contabilitate, precum şi în specialitatea agricultură.

Înalta Curte apreciază că motivul de recurs este nefondat.

Prima instanţă s-a pronunţat asupra probatoriului solicitat de recurentă prin încheierea de şedinţă din data de 19.01.2017, în sensul respingerii probelor cu expertize de specialitate, apreciind că nu sunt utile soluţionării cauzei, în raport de aspectele contestate de părţi şi de înscrisurile existente la dosar.

În cadrul memoriului de recurs, partea nu atacat şi această încheiere de şedinţă, deşi trebuia să o facă dacă era nemulţumită de probatoriul încuviinţat de instanţa de fond, în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale art. 248 alin. (5) C. proc. civ.

În mod indiscutabil, sintagma "odată cu fondul" nu poate fi interpretată în sensul că unde recurs îndreptat exclusiv asupra sentinţei prin care instanţa s-a pronunţat asupra fondului ar putea fi considerat ca fiind îndreptat implicit şi împotriva unei încheieri interlocutorii.

6.4. Motivul de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

6.4.1. Critica de nelegalitate prezentată la pct. 4.2. din decizie este nefondată.

Recurenta recunoaşte faptul că a procedat la înscrierea valorii facturilor nr. x/07.05.2012 şi nr. y/09.05.2012 în cuprinsul Anexei nr. 21 şi, respectiv, în contabilitatea sa, la cursuri de schimb diferite, însă precizează că a avut acordul autorităţii intimate, care a validat conţinutul Anexei în discuţie.

Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia instanţei de primă jurisdicţie în sensul că susţinerea recurentei nu poate fi primită ca motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, în condiţiile în care sprijinul financiar i-a fost acordat sub rezerva verificărilor ulterioare efectuate de autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare şi a cofinanţării aferente, iar creanţele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al CE sau la bugetele naţionale.

În plus de aceasta, modul de calcul al sumei de 18.562,77 RON, rezultând din diferenţele de curs valutar, a fost prezentat în mod judicios la fila x din Procesul-verbal aflat în discuţie, iar recurenta nu l-a contestat.

În concret, din analiza Anexei nr. 21 rezultă faptul că facturile de achiziţie externă nr. 403/07.05.2012 şi nr. 491/09.05.2012, exprimate în euro, au fost eronat evaluate şi scrise la cursul de schimb de 4,58 iar nu la valoarea reflectată în contabilitatea beneficiarului.

Într-adevăr, după cum a precizat autoritatea emitentă a actul administrativ contestat, potrivit prevederilor Instrucţiunii tehnice de inspecţii şi supracontrol, varianta 2.0., cursul euro utilizat în cazul alocaţiilor financiare pentru restructurarea şi reconversia plantaţiilor viticole este cursul de schimb stabilit de BCE, în baza art. 4 coroborat cu art. 11 din Regulamentul CE nr. 1913/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Acest curs nu poate fi utilizat în evaluarea în RON a facturilor de achiziţie externă, deoarece valoarea astfel calculată nu reflectă în fapt costul real efectuat de beneficiar şi, pe cale de consecinţă, nu poate fi înscris şi acceptat în Anexa nr. 21.

Cele două facturi de achiziţie externă aflate în discuţie trebuiau înregistrate la cursurile BNR din data de 06.05.2012 (de 4.4044 RON/euro) şi din data de 08.05.2012 (de 4.4032 RON/euro).

6.4.2. Critica de nelegalitate prezentată la pct. 4.3. din decizie este nefondată.

Factura nr. 464/12.06.2012 semnată de S.C. B. SPA, în valoare de 80.000 euro a fost emisă pentru stâlpi de oţel, dispozitiv de îmbinare sârmă, sârmă, şnur, set de ancoraj (conform susţinerilor recurentei din răspunsul adresat intimatei, aflat la dosar tribunal), materiale care sunt necesare realizării Măsurii 2 "Instalare sistem de susţinere pentru conducere şi palisaj", iar nu Măsurii "Proiectare, pregătire teren plantare şi instalare tutori". În atare situaţie, aceasta nu putea fi înscrisă în Anexa nr. 21 pentru Măsura 1 şi solicitată la plată pentru Măsura 1. Or, din înscrisul aflat la dosar fond, rezultă că recurenta a înscris factura în discuţie la pct. 9 "Instalare tutori" din Anexa nr. 21 pentru Măsura 1 care, într-adevăr, era obiectivul Măsurii 1, însă vizează echipamente necesare pentru implementarea Măsurii 2 şi, în consecinţă, trebuia solicitată la decont în cadrul Măsurii 2. Cu alte cuvinte, tutorii nu se pot realiza cu materialele pentru care a fost emisă această factură.

Prin urmare, factura analizată nu putea fi înscrisă în cadrul Măsurii 1, deoarece a vizat achiziţionarea unor materiale necesare pentru realizarea Măsurii 2, iar recurenta trebuia să ţină seama de faptul că fiecare măsură are un anumit obiectiv şi are alocat un buget propriu. Aspectele invocate de recurentă în ceea ce priveşte cronologia operaţiunilor derulate în cadrul proiectului nu prezintă nicio relevanţă juridică din perspectiva neregulii analizate.

În consecinţă, Înalta Curte constată că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6.5. Instanţa de control judiciar reţine faptul că recurenta nu a prezentat critici de nelegalitate cu privire la sentinţa contestată care ar fi putut fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii recursului, precum şi recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului.

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 44 din 2 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.