Recovery of EU funds for total non-achievement of project indicators and applicability of audit-time legislation to continuous contractual obligations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 3.03.2016, reclamanta Editura Sigma S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, anularea Deciziei nr. x/14.01.2016 emise de pârât, prin care a soluţionat plângerea prealabilă formulată de reclamantă, şi anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/6.10.2015 încheiat de pârât, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3264 din 22 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Editura Sigma S.R.L. invocând în drept disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat că sentinţa a fost dată cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României. Instanţa a concluzionat că data săvârşirii neregulii este, de fapt, o dată ulterioară finalizării proiectului, aplicând legea în vigoare la data constatării neregulii.

Reclamanta nu ar fi putut săvârşi presupusa neregulă în perioada 30 octombrie - 1 noiembrie 2013, când proiectul deja se finalizase, astfel încât să fie aplicabilă legea în vigoare la momentul vizitei realizate de intimată la sediul reclamantei. Presupusele nereguli ar fi putut fi realizate pe parcursul executării Contractului de finanţare, începând cu momentul încheierii lui (29.10.2010) şi până la realizarea obiectivelor, nu la un moment ulterior când proiectul a fost finalizat.

La data semnării contractului, activităţile de constatare şi de recuperare a sumelor plătite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană erau reglementate prin O.G. nr. 79/2003. Ulterior, la data de 30.06.2011, acest act normativ a fost abrogat şi înlocuit cu O.U.G. nr. 66/2011. Controlul s-a desfăşurat în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, care nu era în vigoare la data încheierii contractului de finanţare. Or, având în vedere faptul că presupusele nereguli se întind pe o perioadă lungă de timp (2010-2013), când au existat două reglementări legislative diferite, nu a fost respectat principiul "tempus regit actum" de către organele de control, care nu au aplicat raportului juridic reglementările legale în vigoare la data naşterii sale, şi anume de la momentul la care au fost săvârşite presupusele nereguli. Recurenta a invocat în acest sens Decizia nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale.

A mai susţinut că sentinţa a fost dată cu încălcarea disp. art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 privind principiul proporţionalităţii, respectiv art. 27 alin. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 5 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, obiectul contractului de finanţare a fost executat integral, aspect care a fost dovedit cu documente în faţa organelor de control şi prin probatoriul administrat în cauză.

Cu toate acestea, instanţa a apreciat în mod eronat că indicatorii stabiliţi prin contractul de finanţare nu au fost realizaţi în totalitate. O astfel de apreciere ar putea fi corectă în măsura în care reclamanta nu ar fi întreprins nicio activitate în vederea realizării obiectivelor stabilite. Acest aspect vine în contradicţie şi cu cele reţinute de organele de control în procesul-verbal contestat: (i) nerealizarea unor acţiuni concrete de consiliere/orientare a elevilor cu consecinţa invalidării grupului ţintă, dar şi (ii) lipsa documentelor din care să rezulte activităţi propriu-zise de formare/instruire pentru cele 625 de persoane care constituie grup ţintă. Aceste aspecte nu pot avea drept consecinţă declararea ca neeligibilă a sumei de 1.068.166,76 RON, cheltuieli rambursate potrivit CR 1 şi CR 2. Aceste activităţi sunt detaliate în Raportul vizitei de monitorizare realizate cu ocazia soluţionării CR 1, când organismul de control a constatat, pe baza verificărilor proprii, că societatea a îndeplinit activităţile incluse în CR 1 şi a aprobat rambursarea cheltuielilor solicitate. Totodată, a acordat rambursarea cheltuielilor acordate potrivit CR 2.

De asemenea, în cuprinsul Cererii de finanţare sunt incluse 44 de activităţi, acestea fiind efectuate de reclamantă conform rapoartelor tehnico - financiare întocmite şi depuse la dosarul cauzei (RTF 1, RTF 2, RTF 3). Efectuarea activităţilor este confirmată de Raportul misiunii de verificare la faţa locului în cuprinsul căruia se arată modalitatea în care au fost realizate. Chiar organul de control notează o serie de activităţi care sunt realizate conform analizei documentelor puse la dispoziţie de reclamantă, inclusiv funcţionarea sistemului informatic fiind verificată de organele de control prin preluarea unor capturi de ecran (Raportul misiunii de verificare la faţa locului, pag. 7). Activitatea de consiliere/orientare a elevilor a fost realizată prin intermediul sistemului informatic. În acest sens, în Cererea de finanţare este inclusă activitatea cu numărul 30 "Finalizarea site-ului, incluzând sistemul de feedback la distanţă".

Ca atare, în mod eronat, instanţa a apreciat că principiul proporţionalităţii nu a fost încălcat şi că indicatorii nu au fost realizaţi în totalitate, fără a lua în considerare activităţile realizate în cadrul proiectului, astfel cum au fost asumate prin Cererea de finanţare, sens în care a invocat şi disp. art. 5 din Norma metodologică de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

În cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011, a anexelor acesteia şi a Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011 nu se regăseşte o prevedere referitoare la cuantumul creanţei bugetare ce poate fi stabilită în cazul unei pretinse încălcări a contractului de finanţare. Se menţionează, însă, cu titlu de principiu, în cuprinsul art. 27 alin. (2), faptul că valoarea creanţei bugetare se determină prin aplicarea de corecţii financiare ale căror rate sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului; în concret, au fost stabilite prin H.G. nr. 519/2014.

Pentru acele abateri care nu sunt definite în anexă (cum este cea pretinsă de autoritate în cuprinsul procesului-verbal contestat), autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene aplică corecţii financiare în concordanţă cu principiul proporţionalităţii sau, acolo unde este posibil, prin analogie cu abaterile identificate în anexă. Or, pornind de la premisele reţinute de organele de control, aplicarea prin analogie a H.G. nr. 519/2014, în ceea ce priveşte implementarea contractului, va duce de asemenea la concluzia că organele de control au procedat în mod nelegal la stabilirea creanţei bugetare, întrucât cea mai apropiată sancţiune care ar fi putut fi aplicată ar fi fost de 25% din valoarea finală a contractului. Or, organele de control au stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 1.014.758,42 RON, care reprezintă aproape 55% din valoarea proiectului.

Se mai arată în cererea de recurs că sentinţa a fost dată cu încălcarea disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, când o instanţă de judecată va aprecia că au fost săvârşite anumite nereguli, este absolut necesar să specifice nu numai în fapt în ce constau acestea, dar şi în drept, indicând în concret dispoziţiile legale încălcate sau normele contractuale încălcate.

Or, din analiza hotărârii recurate, se observă că în considerente instanţa nu indică dispoziţiile legale sau contractuale încălcate, rezumându-se să constate doar că ceea ce au constatat organele de control ar fi întemeiat sau pertinent, însă fără să justifice prin raportare la norme legale sau norme contractuale motivul pentru care aceste constatări ar fi pertinente.

Instanţa tinde să considere că abaterile ar consta în încălcarea unor norme din contractul de finanţare, dar esenţa acestui proiect are în vedere partea informatizată şi nu partea scriptică ce constă în realizarea unor întâlniri de lucru sau de analiză. Scopul sau obiectivul acestui proiect nu era acela de a organiza întâlniri de lucru, conferinţe sau întâlniri de analiză.

Instanţa de fond, dar şi organele de control au eliminat cu totul aspectele privind partea informatizată a proiectului neluând în considerare niciuna dintre activităţile realizate şi au mutat accentul pe partea scriptică a proiectului care, de altfel, avea o pondere minimă în desfăşurarea acestuia. În acest fel, instanţa de fond, în realitate, a interpretat în mod greşit actele juridice deduse judecăţii, aspect ce conduce la aplicarea greşită a disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât nu a fost încălcată nicio obligaţie asumată prin contractul de finanţare.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că prin procesul-verbal contestat, organele de control au analizat şi sancţionat următoarele presupuse nereguli: (i) un potenţial conflict de interese/stare de incompatibilitate; (ii) o posibilă situaţie de dublă finanţare; (iii) nerealizarea grupului ţintă şi a indicatorilor corespondenţi. Pentru toate aceste presupuse nereguli a fost stabilită o creanţă bugetară în cuantum de 1.014.758,42 RON.

Prin sentinţă, instanţa, în ceea ce priveşte presupusele nereguli menţionate la pct. (i) şi (ii), a reţinut că:

"nu poate analiza aceste aspecte, întrucât din conţinutul procesului-verbal nu a rezultat că aceste aspecte au fost considerate nereguli efective, ci doar s-a reţinut un semn de întrebare asupra acestor aspecte."

Astfel, raportat la principiul proporţionalităţii şi la abaterile reţinute în procesul-verbal, considerentele instanţei sunt contradictorii. Pe de o parte, apreciază că nu a fost încălcat principiul proporţionalităţii de către organele de control care au stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 1.014.758,42 RON ce reprezintă aproape 55% din valoarea proiectului. Pe de altă parte, reţine că doar nerealizarea grupului ţintă şi a indicatorilor corespondenţi reprezintă o neregulă efectivă, chiar dacă reclamanta a fost sancţionată şi pentru celelalte nereguli.

În ceea ce priveşte nerespectarea principiului proporţionalităţii, instanţa nu a prezentat o motivare concretă pentru care acest principiu nu ar fi fost încălcat.

Recurenta apreciază că, urmare a rejudecării procesului, se impune admiterea acţiunii, întrucât prevederile contractului de finanţare au fost respectate integral şi proiectul a atins toţi parametrii indicaţi în cererea de finanţare:

1. Realizarea indicatorilor privind grupul ţintă reprezentat de elevi, valoare prognozată 30.000 - la toate vizitele de monitorizare şi verificare au fost verificate prin sondaj câteva zeci de persoane din grupul - ţintă elevi şi s-a făcut dovada că toate persoanele verificate au fost înregistrate cu acte doveditoare conforme. De asemenea, toate persoanele, peste 30.000 înregistrate în grupul ţintă, au documente specifice.

Referitor la nerealizarea indicatorului de orientare şi consiliere menţionează că s-a verificat existenţa feedback-ului pentru 25.000 de elevi din cei 30.000 elevi participanţi la testare şi s-a constatat, prin sondaj, că pentru toţi elevii verificaţi există feedback, ce conţine date relevante pentru realizarea consilierii în domeniul matematicii.

Din grupul ţintă, 27.000 de elevi au consultat feedback-ul primit şi au beneficiat de servicii de orientare şi consiliere prin oferirea de feedback personalizat, conform specificului cererii de finanţare.

Elevii au fost înregistraţi ţinând cont de nevoile grupului ţintă, au fost instruiţi asupra modalităţilor prin care pot accesa sistemul informatic de feedback, iar cei mai mulţi au accesat de mai multe ori sistemul informatic. Dovada instruirii elevilor s-a materializat prin sustenabilitatea acestuia: după finalizarea proiectului, sute de mii de elevi continuă să acceseze sistemul pentru a primi acest mod de instruire bazat pe feedback.

Toate aceste informaţii care au fost furnizate elevilor nu pot fi obţinute fără un software care să permită prelucrarea a milioane de date culese de pe foile de răspuns a zeci de mii de elevi (fiecare elev având de completat pe foaia de răspuns între 120 şi 200 de date). Softul permite prelucrarea acestor milioane de elemente, compararea rezultatelor obţinute şi transmiterea lor către cei interesaţi, care pot să le acceseze, să le interpreteze şi să le comunice.

Menţionează recurenta că fiecare elev poate accesa informaţii despre lucrarea sa şi alte informaţii la care are drept de acces pe baza unei parole, iar cadrele didactice au acces la toate lucrările elevilor lor, de asemenea, cu ajutorul unor parole.

A prezentat în cererea de recurs modalităţile de realizare a activităţilor de consiliere privind profilul cognitiv al elevilor din grupul ţintă şi a precizat că toate documentele (formulare grup-ţintă, dovada apartenenţei la grupul ţintă, fişa de răspuns, analiza personalizată) privind înregistrarea grupului ţintă solicitate au fost verificate şi acceptate ca valide.

În cadrul vizitelor de monitorizare anterioare, OIPOSDRU-MECS a considerat că grupul ţintă a fost îndeplinit, astfel cum rezultă din raportul de vizită nr. 1115/08.12.2015 aferent CR 1, în care se arată că a fost verificată condiţia realizării grupului ţintă pe un eşantion determinat, fiind confirmată îndeplinirea grupului ţintă.

De asemenea, prin scrisoarea standard de observaţii din data de 15.01.2013, aferentă CR 2, au fost solicitate documente doveditoare referitoare la îndeplinirea grupului ţintă, care au fost transmise prin adresa de înaintare nr. x/21.01.2013. Ulterior, CR 2 a fost validată şi sumele au fost achitate, deci, implicit, la acel moment, pârâtul a considerat că a fost îndeplinită condiţia referitoare la grupul ţintă. Prin minuta de clarificări din data de 11.09.2013, aferentă CR 3, au fost solicitate documente doveditoare referitoare la îndeplinirea grupului ţintă, care au fost transmise prin adresa de înaintare nr. x/18.09.2013.

A invocat recurenta disp. art. 9 pct. B alin. (3), (7) şi (8) din contractul de finanţare susţinând că OIPOSDRU-MECS, prin validarea cererilor de rambursare nr. x şi nr. 2, a confirmat îndeplinirea parţială a indicatorilor, urmând ca ulterior să considere că aceştia nu au fost îndepliniţi în nicio măsură. OIPOSDRU-MECS nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de finanţare, respectiv nu a sprijinit societatea în implementarea proiectului şi nu a monitorizat în mod corect implementarea proiectului din punct de vedere tehnic şi financiar.

Din răspunsul la obiectivul nr. 4 al expertizei rezultă că indicatorul legat de grupul ţintă a fost atins în totalitate.

Cu privire la răspunsul oferit la obiectivul nr. 2 susţine că expertul a analizat în mod inexplicabil dispoziţiile contractului de finanţare şi semnificaţia feedback-ului în accepţiunea acestui contract, deşi nu s-a solicitat, prin obiectivul formulat, ca expertul să se pronunţe cu privire la contractul de finanţare, ci s-a solicitat să constate şi să consemneze feedbackul oferit de aplicaţia informatică. Răspunsul expertului la acest obiectiv este cel puţin surprinzător, având în vedere că în contractul de finanţare nu se găsesc nici măcar minime criterii de natură tehnică ce permit expertului să formuleze o concluzie cu privire la feedback-ul aplicaţiei.

De asemenea, expertul arată că nu este posibilă utilizarea acestui feedback în îndeplinirea obiectivului proiectului, respectiv "dezvoltarea tehnicilor de învăţare şi motivarea acestora pentru învăţarea ulterioară în domeniile matematicii", deşi nu s-a cerut prin obiectivul fixat ca expertul să stabilească compatibilitatea feedbackului aplicaţiei cu cerinţele pedagogice generale de învăţare. Solicită instanţei să nu ţină seama de aceste aspecte incluse de expertul judiciar în răspunsul la obiectiv, întrucât reprezintă simple opinii, nu răspund la ceea ce s-a cerut şi depăşesc misiunea încredinţată de instanţă. Această analiză efectuată de expert excede obiectivului fixat, dar şi competenţelor expertului numit în raport cu disp. art. 330 din C. proc. civ. pentru a stabili împrejurări de fapt, pe baza expertizei sale în specialitatea informatică şi calculatoare, respectiv să determine modul în care funcţionează aplicaţia şi feedback-ul pe care îl oferă această aplicaţie elevilor participanţi la concurs.

Recurentul a făcut o serie de precizări cu privire la aplicaţia informatică creată, aplicaţie care, în opinia sa, are un grad suficient de personalizare a feedbackului, prin raportare la capacităţile unei aplicaţii informatice, astfel că indicatorul privind oferirea de feedback personalizat a fost întru-totul îndeplinit.

Referitor la realizarea activităţilor/acţiunilor de formare, instruire/perfecţionare şi certificare pentru grupurile ţintă formate din personal şcolar menţionează că instruirea grupurilor ţintă Consilieri şcolari, Directori ai unităţilor de învăţământ, Membri ai consiliilor de administraţie ale unităţilor de învăţământ, Personal cu funcţii de conducere, monitorizare evaluare şi control din inspectoratele şcolare, structuri centrale şi locale ale MECT sau aflate în coordonarea/subordinea acestuia, Personal din sistemul naţional de examinare, evaluare şi curriculum în învăţământul preuniversitar, Personal implicat în furnizarea de servicii alternative în educaţie s-a desfăşurat pe mai multe paliere. Fiecare categorie de grup ţintă a primit un material de instruire. În acest sens a prezentat activităţile specifice care s-au derulat cu fiecare categorie de grup ţintă.

Fişele realizate de membrii grupului ţintă sunt dovada implicării lor în programul de instruire pentru acordarea de feedback personalizat, conform specificului proiectului. Astfel, nu sunt întemeiate concluziile instanţei de fond în sensul că acest grup ţintă a fost implicat strict în activităţi de informare, motiv pentru care acest indicator nu ar fi fost atins, întrucât activităţile la care a făcut referire exced unor simple informări, reprezentând activităţi de instruire şi formare profesională, în conformitate cu contractul de finanţare.

S-a mai invocat inexistenţa unui prejudiciu adus bugetului UE prin pretinsele nereguli, menţionându-se că pentru a fi în prezenţa unei nereguli trebuie ca prin abatere să se fi creat un prejudiciu bugetului UE sau bugetelor naţionale prin fonduri plătite necuvenit. În speţă, pretinsa abatere constând în nerealizarea anumitor indicatori asumaţi prin contractul de finanţare a fost sancţionată prin neacordarea finanţării aferente, aşa cum a fost solicitată prin CR 3. În consecinţă, sumele achitate în prealabil de către societate, care au fost individualizate în cuprinsul CR 3, au rămas în sarcina societăţii.

4. Apărările intimatului pârât

Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând, referitor la încălcarea principiului neretroactivităţii, că nerealizarea grupului ţintă şi a indicatorilor corespondenţi, ca neregulă reţinută, nu avea cum să fie săvârşită la data încheierii contractului, existenţa acesteia fiind dependentă de modul de implementare a proiectului. Este imposibil să se stabilească de la începutul sau pe parcursul implementării proiectului dacă recurenta reclamantă şi-a îndeplinit sau nu indicatorii şi grupul ţintă, sens în care a făcut trimitere şi la Instrucţiunea nr. 71/2013.

La data la care a fost săvârşită neregula, era reglementată expres în disp. art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2011, care au corespondent în prezent în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, iar singura diferenţă dintre cele două texte de lege este reliefată de introducerea în O.U.G. nr. 66/2011 a noţiunii de potenţialitate a unui prejudiciu, faţă de O.G. nr. 79/2003 unde neregula avea caracter sigur.

A arătat că creanţa bugetară nu a fost stabilită ca urmare a nerespectării normelor privind achiziţiile publice, nefiind vorba de o corecţie financiară, măsură procentuală care prin O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 519/2014 se aplică unor abateri constatate în legătură cu contractele de achiziţie publică încheiate. Neregula are ca izvor încălcarea de către reclamantă în mod flagrant a prevederilor Cererii de finanţare, ce reprezintă documentul prin care recurenta reclamantă a solicitat sprijinul financiar nerambursabil, pentru acoperirea costurilor de funcţionare ale proiectului fiind astfel detaliat întreg proiectul, obiectivele acestuia dar şi necesitatea lui şi care este plus valoarea acestuia. Recurenta, în lumina art. 1270 din C. civ., avea obligativitatea respectării contractului legal încheiat, care are putere de lege între părţile semnatare, deci inclusiv cele ale Cererii de finanţare, care este parte integrantă a contractului.

A mai arătat că la vizita ad-hoc din data de 30 octombrie - 1 noiembrie 2013 nu s-au putut dovedi acţiunile concrete de consiliere/orientare a elevilor (eventuale fişe de consiliere) şi s-a stabilit că posibilitatea vizualizării lucrării de către elev-profesor-şcoală este doar una virtuală (nu se poate dovedi că a avut loc), rezultând fără putinţă de tăgadă faptul că atingerea grupului ţintă şi a indicatorului corespondent se consideră nerealizată.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a menţionat că în procesul-verbal şi în întâmpinare a menţionat expres, referitor la primele 2 nereguli, că acestea sunt posibile. Organul de control reţine, în ceea ce priveşte existenţa unui posibil conflict de interese, că nu a fost încălcată vreo normă de drept, iar, în ceea ce priveşte o eventuală dublă finanţare, că aceasta nu a putut fi dovedită, nerezultând sume încasate de reclamantă datorită plăţii vreunei taxe de concurs. Astfel, nu se poate susţine că aceste 2 nereguli nu au fost analizate sau că există vreo eventuală contradicţie în considerentele hotărârii.

Referitor la principiul proporţionalităţii a precizat că existenţa şi stabilirea în sarcina recurentei reclamante a ultimelor 2 nereguli, reprezentate de nerealizarea grupului ţintă şi nerealizarea indicatorilor de output şi rezultat, reprezintă două abateri esenţiale care duc în mod indubitabil la declararea neeligibilă a cheltuielilor proiectelor, cât timp acestea reprezentau şi obiectivele principale ale proiectului.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

La data de 29.10.2010, între reclamantă, în calitate de beneficiar, şi Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (OIPOSDRU-MECS) a fost încheiat contractul de finanţare x, înregistrat la OIPOSDRU- MECS cu nr. E 1842/C/26.11.2010, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea proiectului cu titlul "Creşterea calităţii învăţământului matematic şi ştiinţific preuniversitar prin informatizarea concursurilor de masă - A.".

Obiectivul general al Proiectului a fost creşterea calităţii învăţământului matematic şi ştiinţific prin realizarea unui sistem informatizat de feedback privind rezultatele învăţării, sistem menit să contribuie la o mai bună orientare şcolară şi profesională şi să asigure oportunităţi sporite de dezvoltare şi pentru alegerea unor cariere în domeniile matematicii şi ştiinţelor.

Obiectivele specifice ale Proiectului au fost următoarele:

- realizarea unui sistem informatic operaţional de prelucrare a bazelor de date obţinute urma desfăşurării Concursului European de Matematică Aplicată la clasele a I - a XII-a;

- realizarea unui set de instrumente de feedback personalizat privind rezultatele învăţării pentru a sprijini elevii în dezvoltarea tehnicilor de învăţare şi motivarea acestora pentru învăţarea ulterioară în domeniile matematicii, ştiinţelor naturii, informaticii;

- valorificarea sistemului informatic creat în orientarea şcolară şi profesională a elevilor, pentru a sprijini creşterea participării la educaţie şi îmbunătăţirea performanţelor şcolare, precum şi extinderea utilizării TIC în activităţile de evaluare, management şi planificare învăţământul preuniversitar;

- extinderea utilizării TIC în managementul calităţii pentru identificarea nevoilor de formare ale profesorilor şi o mai bună planificare şi evaluare a activităţilor didactice în şcoli.

Activităţile specifice proiectului au fost structurate pe două componente, astfel:

Componenta 1. Dezvoltarea şi implementarea sistemului de evaluare-feedback pentru matematică şi ştiinţe, care a inclus, între altele, realizarea instrumentelor conceptuale şi operaţionale pentru clasificarea problemelor şi obţinerea soluţiilor software pentru prelucrarea datelor, aplicarea instrumentelor, dezvoltarea, actualizarea şi managementul bazelor de date şi analiza şi îmbunătăţirea metodologiei şi a instrumentelor de evaluare şi feedback;

Componenta 2. Formarea de personal specializat pentru utilizarea şi dezvoltarea sistemului de evaluare-feedback care a inclus, între altele, pregătirea de personal pentru realizarea de instrumente de evaluare capabile sa genereze feedback, pregătirea de personal pentru valorificarea bazelor de date, activităţi interregionale şi transnaţionale, realizarea unei conferinţe internaţionale în România şi participarea la conferinţe internaţionale.

În vederea recuperării cheltuielilor efectuate în cadrul Proiectului, Editura Sigma a depus următoarele cereri de rambursare:

- Cererea de rambursare nr. x (CR 1), înregistrată la OIPOSDRU-MECS cu OI/3376AA/C/02.05.2011, validată pentru suma de 317.410,63 RON;

- Cererea de rambursare nr. x (CR 2), înregistrată la OIPOSDRU-MECS cu OI/2630AA/C/12.04.2012, validată pentru suma de 750.756,13 RON;

- Cererea de rambursare nr. x (CR 3), înregistrată la OIPOSDRU-MECS cu x/17.04.2013.

În perioada 30 octombrie - 1 noiembrie 2013, a avut loc la sediul beneficiarului Editura Sigma o vizită de monitorizare ad-hoc având ca scop verificarea realizării indicatorilor şi a grupului ţintă, pentru definitivarea verificării administrative a Cererii de rambursare nr. x finală.

Prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. OI/5722/SVPF din data de 29.07.2014, Editura Sigma a fost informată că OIPOSDRU-MECS a validat suma de 0,00 RON ca reprezentând cheltuieli eligibile pentru rambursare, având în vedere că în urma vizitei de monitorizare ad-hoc desfăşurate în perioada 30 octombrie - 1 noiembrie 2013, s-a constatat că la finalul perioadei de implementare a proiectului, indicatorii şi grupul ţintă asumaţi în cererea de finanţare nu au fost realizaţi.

La data de 13.10.2015, reclamanta a primit procesul-verbal de contestare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare contestat, în care s-au reţinut următoarele: existenţa unui posibil conflict de interese (ce urmează a fi analizat şi stabilit de instanţa de judecată), datorită deţinerii concomitente a funcţiei de director al Editurii Sigma şi, totodată, de reprezentant legal al partenerului Institutul pentru Dezvoltarea Evaluării în Educaţie, de domnul B., dar şi cea de preşedinte al Fundaţiei C.; existenţa unei duble finanţări în cadrul proiectului, ca urmare a perceperii unei taxe de 15 RON de către reclamantă; nerealizarea grupului ţintă şi a indicatorilor corespondenţi, aşa cum au fost asumaţi în cererea de finanţare aprobată.

Instanţa de fond a respins acţiunea reţinând, cu privire la aplicarea retroactivă a legii, că data săvârşirii neregulii nu poate fi data încheierii contractului de finanţare, deoarece nerealizarea grupului ţintă şi a indicatorilor corespondenţi, ca neregulă reţinută, nu avea cum să fie săvârşită la data încheierii contractului, ţinând de executarea acestuia. Prin urmare, în mod corect a fost aplicată legea în vigoare în perioada 30 octombrie - 1 noiembrie 2013, când a avut loc vizita de monitorizare ad-hoc în urma căreia s-a constatat neregula, respectiv O.U.G. nr. 66/2011.

În subsidiar, Curtea a reţinut că, şi dacă s-ar reţine că legea aplicabilă era O.U.G. nr. 79/2003, fapta era prevăzută ca neregulă şi de această ordonanţă, astfel încât nu se poate susţine că s-a produs o vătămare reclamantei.

În ceea ce priveşte fondul neregulii constatate, respectiv nerealizarea grupului ţintă şi a indicatorilor corespondenţi, aşa cum au fost asumaţi în cererea de finanţare aprobată, Curtea a reţinut că, deşi în procesul-verbal de constatare a neregulilor se reţin şi alte două aspecte, respectiv existenţa unui posibil conflict de interese (ce urmează a fi analizat şi stabilit de instanţa de judecată) şi existenţa unei duble finanţări în cadrul proiectului, apărări reluate în întâmpinare de către pârât, nu poate analiza aceste aspecte, întrucât din conţinutul procesului-verbal nu a rezultat că acestea au fost considerate nereguli efective, ci doar s-a reţinut un semn de întrebare asupra lor.

Neregula constatată are în vedere două aspecte şi anume:

- neatingerea indicatorului cu privire la Personalul din educaţie şi formare instruit/perfecţionat (490) şi a indicatorului Număr de personal care a beneficiat de sprijin pentru formare/perfecţionare, reţinându-se că grupul format din 625 persoane a fost implicat exclusiv în activităţi de tip informare, afişe informative pentru concursul D., scrisori de prezentare a proiectului şi newslettere, fapt ce nu poate conduce la realizarea indicatorilor menţionaţi, deoarece aceştia nu au fost implicaţi în activităţi propriu-zise de formare/instruire în urma cărora să fie certificaţi;

- al doilea aspect a privit grupul ţintă realizat de elevi, reţinându-se că faptul că elevii au posibilitatea vizualizării rezultatelor testelor la care au participat, facilitate pe care o are atât elevul, cât şi profesorul de specialitate nu poate reprezenta feed-back personalizat (consiliere, orientare) în interesul elevului şi al profesorului de specialitate, cu atât mai mult cu cât desfăşurarea concursului D. are loc independent de acest proiect, încă din anul 1993.

Curtea a reţinut, pe baza susţinerilor reclamantei, necontestate de pârâtă nici cu ocazia controlului şi confirmate de expertiza specialitatea informatică efectuată în cauză, că sistemul informatic oferă un feed-back personalizat, evident la nivel statistic, cu privire la caracterul corect sau greşit al răspunsurilor şi în cazul unui răspuns greşit oferă o indicaţie probabilă a cauzei alegerii unei variante greşite de răspuns. De asemenea, reclamanta a dovedit că această aplicaţie a fost folosită de circa 27.000 elevi, care au primit feedbackul informatic oferit de sistem.

Curtea a apreciat ca fiind corectă constatarea privind neatingerea indicatorului cu privire la Personalul din educaţie şi formare instruit/perfecţionat (490) şi a indicatorului Număr de personal care a beneficiat de sprijin pentru formare/perfecţionare, reţinând că grupul format din 625 persoane a fost implicat exclusiv în activităţi de tip informare, afişe informative pentru concursul D., scrisori de prezentare a proiectului şi newslettere. Or, acestea nu sunt suficiente în condiţiile în care reclamanta, prin contractul de finanţare, avea obligaţia de a forma personal specializat pentru utilizarea şi dezvoltarea sistemului de evaluare-feedback, prin pregătirea de personal pentru realizarea acestor evaluări, crearea unui grup de lucru pentru analiza itemilor, conceperea, acreditarea şi desfăşurarea de sesiuni de formare, pentru managerii şcolari, valorificarea datelor proiectului într-un management calitativ superior, pentru consilieri-tipuri de dificultăţi pe care le întâmpină elevii la învăţare, desfăşurarea de activităţi interregionale şi transnaţionale, schimburi de experienţă, realizarea unei conferinţe, diseminarea rezultatelor, toate acestea pentru atingerea obiectivului de creştere a calităţii învăţământului.

Reclamanta a susţinut în acţiune că a dovedit prin înscrisurile ataşate realizarea activităţilor de formare, instruire/perfecţionare şi certificare pentru grupurile ţintă formate din personalul şcolar, însă, aşa cum a reţinut organul de control, aceste înscrisuri reprezintă doar nişte afişe şi informări, fără a realiza o pregătire şi certificare a celor ce fac parte din personalul şcolar. Or, doar prin instruirea acestora corespunzătoare se putea atinge indicatorul menţionat şi, în final, obiectivele stabilite în contract.

În ceea ce priveşte grupul ţintă de elevi, referitor la nerealizarea indicatorului de orientare şi consiliere, Curtea a reţinut că nu este suficient a dovedi folosirea aplicaţiei informatice de către elevi, pentru a realiza indicatorul de orientare şi consiliere. Chiar în condiţiile în care programul de informatică oferă feedbackul menţionat mai sus, asupra caracterului corect sau incorect al răspunsului şi asupra posibilei cauze a erorii, precum şi alte date statistice, obiectivul de valorificare a sistemului informatic nu are cum să fie atins doar prin acest feedback dat de sistemul informatic.

Cât timp nu s-au realizat activităţile specifice de formare/certificare a personalului de instruire, nu s-au format grupuri de lucru pentru analiză statistică şi raportare individuală, nu s-au trimis analize personalizate către şcoli, nu s-au realizat schimburi de experienţă, nu s-au efectuat studii de caz şi nici studii privind rezultatele proiectului, toate aceste activităţi fiind menţionate în cererea de finanţare, în mod cert nu a avut loc nici atingerea obiectivului de orientare şi consiliere a elevilor.

Simpla punere în funcţiune a programului informatic, care conferă posibilitatea obţinerii unui feedback, evident în măsura în care un program de calculator o poate face, nu determină atingerea parametrilor indicaţi în cererea de finanţare, pentru orientarea şi consilierea grupului ţintă de elevi şi a activităţilor de formare şi instruire a personalului fiind asumate şi o serie de alte activităţi, care nu au fost realizate. Curtea a reţinut şi că organizarea taberelor menţionată de reclamantă nu este suficientă pentru a face dovada contrară, nefiind într-adevăr realizată o implicare a grupurilor ţintă corespunzătoare activităţilor din cererea de finanţare.

Prin reţinerea neregulii de nerealizare a grupului ţintă şi a indicatorilor corespondenţi, aşa cum au fost asumaţi în cererea de finanţare aprobată, se produce în mod evident o pagubă bugetului Uniunii Europene, cu consecinţe şi asupra sumelor deja achitate în cadrul cererilor de rambursare anterioare.

Rapoartele asupra acestor cereri nu împiedică pârâtul ca la analiza finală să constate neatingerea indicatorilor, cu consecinţa stabilirii unei creanţe bugetare rezultate din întreaga sumă.

Referitor la nerespectarea principiului proporţionalităţii, instanţa a reţinut că această critică este neîntemeiată, deoarece nerealizarea indicatorilor nu a fost una parţială, ci a fost una totală, care a afectat întreaga obligaţie asumată de reclamantă. Astfel, realizarea sistemului informatic nu a putut conduce la realizarea obiectivului propus, în lipsa instruirii personalului de formare/perfecţionare şi a realizării unei activităţi concrete de feedback către cei implicaţi în proiect, în afara feedbackului rezultat din accesarea aplicaţiei.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat.

Astfel, critica vizând încălcarea principiului neretroactivităţii legii nu poate fi reţinută, în mod corect prima instanţă apreciind că nerealizarea grupului ţintă şi a indicatorilor corespondenţi, ca neregulă reţinută, nu avea cum să fie săvârşită la data încheierii acestui contract, ţinând de executarea acestuia. Prin urmare, este aplicabilă legea în vigoare la data 30 octombrie - 1 noiembrie 2013, când a avut loc vizita de monitorizare ad-hoc în urma căreia s-a constatat neregula, respectiv O.U.G. nr. 66/2011.

Conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015, menţionate în cererea de recurs, au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011. Aşa cum rezultă din considerentele acestei decizii, urmare admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii, potrivit principiului tempus regit actum, aşadar fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

În cauza dedusă judecăţii, în privinţa procedurii urmate, dat fiind faptul că vizita de monitorizare ad-hoc a avut loc în perioada 30 octombrie - 1 noiembrie 2013, iar procesul-verbal de nereguli a fost încheiat la data de 6.10.2015, este indubitabil faptul că era aplicabilă O.U.G. nr. 66/2011 şi că în mod corect s-a aplicat procedura reglementată de acest act normativ.

Problema de drept ce se impune a fi dezlegată în cauză, în contextul de fapt prezentat, este dacă legea nouă poate fi aplicată şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003.

Se impune a sublinia în acest sens jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care, prin Hotărârea pronunţată în cauza C 89/14, A2A, în data de 3.09.2015, a statuat că:

"37. (...) potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, cu alte cuvinte, unei situaţii apărute înaintea intrării sale în vigoare, indiferent de efectele favorabile/nefavorabile pe care le-ar putea avea o astfel de practică asupra persoanelor interesate, acelaşi principiu impune ca orice situaţie de fapt să fie în mod normal apreciată în lipsa unei dispoziţii exprese contrare, în lumina normelor de drept în vigoare. Cu toate acestea, deşi legea nouă îşi produce efectele numai pentru viitor, aceasta se aplică, în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi (a se vedea în acest sens Hotărârea Bavaria, C-120/08, pct. 40 şi 41 şi jurisprudenţa citată).

38. Astfel cum reiese dintr-o jurisprudenţă constantă a Curţii, nici domeniul de aplicare al principiului încrederii legitime nu poate fi extins într-atât încât să împiedice, la modul general, o nouă reglementare să se aplice efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub incidenţa reglementării anterioare (Hotărârea Stadt Papenburg, C-266/08, pct. 46 şi jurisprudenţa citată)."

În speţă este vorba despre aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub incidenţa reglementării anterioare, astfel că nu se susţine critica privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii.

Mai mult, la capitolul 7 din procesul-verbal contestat intitulat " Temeiul de drept" sunt menţionate disp. art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, care definesc noţiunea de "neregularitate" ca fiind orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Înalta Curte constată că la data încheierii contractului de finanţare în discuţie, la data săvârşirii neregulii, dar şi în prezent, era şi este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care se aplică direct, fiind parte a legislaţiei naţionale, în temeiul acestuia fiind emisă şi O.U.G. nr. 66/2011 menţionată ca temei juridic al întocmirii procesului-verbal. Prin urmare, stabilirea neregulii în conformitate cu acest regulament şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime, fiind exclusă încălcarea principiului neretroactivităţii legii.

O altă critică adusă sentinţei vizează încălcarea disp. art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 privind principiul proporţionalităţii, respectiv art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 5 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, în cazul în care se constată nereguli determinate de abaterile prevăzute în anexă, în aplicarea de către beneficiari a prevederilor privind procedurile de achiziţie, în raport fie cu reglementările naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice, fie cu reglementările comunitare aferente programelor cărora le sunt aplicabile alte prevederi decât cele ale O.U.G. nr. 34/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, fie cu procedurile specifice/instrucţiunile de achiziţii aplicabile beneficiarilor privaţi, se emit note de constatare a neregulilor şi de aplicare a corecţiilor financiare cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21. Alin. 2 al aceluiaşi articol stabileşte că valoarea creanţei bugetare se determină prin aplicarea de corecţii financiare ale căror rate sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Înalta Curte constată că aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauză, din moment ce se referă la nereguli determinate de încălcarea legislaţiei în materia achiziţiilor publice, or, prin procesul-verbal contestat de reclamantă nu a fost aplicată o corecţie financiară pentru asemenea încălcări.

Prin urmare, sunt irelevante în soluţionarea litigiului prevederile H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexele la O.U.G. nr. 66/2011, în condiţiile în care acestea se aplică pentru abateri de la respectarea prevederilor legale în materie de achiziţii publice (anxea 1 a H.G. nr. 519/2014), respectiv în materie de achiziţii publice/achiziţii sectoriale/concesiuni, în acord cu Decizia CE C(2019) 3.452 din 14 mai 2019 (anxea 2 a H.G. nr. 519/2014).

Cât priveşte disp. art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, se reţine că în mod corect prima instanţă a apreciat că este justificată creanţa bugetară în cuantumul stabilit, deoarece nerealizarea indicatorilor nu a fost una parţială, ci a fost una totală, care a afectat întreaga obligaţie asumată de reclamantă.

În opinia recurentei, aprecierea că indicatorii stabiliţi prin contractul de finanţare nu au fost realizaţi în totalitate ar putea fi corectă în măsura în care reclamanta nu ar fi întreprins nicio activitate în vederea realizării obiectivelor stabilite.

Susţinerea nu îşi găseşte suport legal în prevederile contractului de finanţare care, la art. 9 alin. (1) - Obligaţiile părţilor - A. Obligaţiile beneficiarului, stabileşte că Beneficiarul trebuie să asigure managementul şi implementarea Proiectului în concordanţă cu prevederile acestui contract, ale legislaţiei comunitare şi naţionale şi cu instrucţiunile emise de AMPOSDRU şi comunicările transmise de OIPOSDRU delegat, cu maximum de profesionalism, eficienţă şi în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu.

Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 71/2013 pentru reglementarea modului de diminuare a finanţării nerambursabile în cazul nerealizării indicatorilor şi/sau a grupului ţintă prevede la pct. A că indicatorii tehnici prevăzuţi în Cererea de finanţare (cu eventualele modificări ulterioare prin acte adiţionale) anexă la Contractul de finanţare nerambursabilă, trebuie îndepliniţi/realizaţi în totalitate; de asemenea, grupul ţintă trebuie selectat în numărul şi structura prevăzute în cererea de finanţare (cu eventualele modificări ulterioare prin acte adiţionale) (...) iar în cazul neîndeplinirii prevederii mai sus menţionate, AMPOSDRU/OI responsabil va diminua corespunzător finanţarea acordată iniţial şi prevăzută în cadrul Art. 3 - Finanţarea proiectului, nerealizarea indicatorilor putând fi constatată la final sau în cazul rezilierii contractului.

Se poate vorbi despre neîndeplinirea în totalitate a acestor indicatori stabiliţi prin contractul de finanţare nu doar în cazul nerealizării niciuneia dintre activităţile propuse în vederea atingerii obiectivelor, ci şi în situaţia efectuării unora dintre respectivele activităţi menţionate în cererea de finanţare, dar care sunt insuficiente pentru atingerea obiectivelor proiectului.

În consecinţă, este nefondată susţinerea că instanţa de fond a nesocotit faptul că în cadrul proiectului au fost realizate o serie de activităţi pentru care s-a acordat finanţare în conformitate cu cererile de rambursare CR1 şi CR 2, fapt ce nu denotă o nerealizare totală a indicatorilor.

Prima instanţă a prezentat activităţile desfăşurate de reclamantă şi a argumentat de ce acestea nu sunt suficiente pentru a se considera că au fost atinse obiectivele proiectului.

Astfel, în privinţa grupului ţintă de elevi, se constată că nu este suficientă dovedirea folosirii aplicaţiei informatice de către elevi, pentru a realiza indicatorul de orientare şi consiliere, obiectivul de valorificare a sistemului informatic neputând fi atins doar prin feedback-ul dat de sistemul informatic asupra caracterului corect sau incorect al răspunsului şi asupra posibilei cauze a erorii, precum şi alte date statistice.

Referitor la personalul din educaţie şi formare instruit/perfecţionat, instanţa de fond a enumerat activităţile specifice de formare/certificare a personalului de instruire, menţionate în cererea de finanţare, care nu s-au realizat, astfel că nu a avut loc nici atingerea obiectivului de creştere a calităţii învăţământului.

Este adevărat că au fost întocmite mai multe documente: rapoarte tehnico-financiare, raportul misiunii de verificare la faţa locului, raportul vizitei de monitorizare realizate cu ocazia soluţionării CR 1, în care sunt menţionate activităţile desfăşurate, dar existenţa acestora nu constituie un impediment pentru constatarea de către autoritatea pârâtă, cu ocazia analizei finale, a neîndeplinirii indicatorilor asumaţi, cu consecinţa stabilirii unei creanţe bugetare.

Aşa cum s-a reţinut în mod constant şi în jurisprudenţa C.J.U.E., ţinând cont de tradiţiile constituţionale comune statelor membre, măsurile şi restricţiile impuse de autorităţile publice trebuie să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de comunitate şi să nu afecteze în mod disproporţionat drepturile şi interesele legitime ale destinatarului (de pildă, cauzele C-44/79, hotărârea din 13 decembrie 1979, L. Hauer c. Land Rheinland - Pfalz; C-181/84, The Queen, ex parte E.D.&F. M. (S.) Ltd c. Intervention Board for Agricultural Produce, hotărârea din 24 septembrie 1985).

Înalta Curte constată că nu se poate reţine un caracter disproporţionat al creanţei bugetare rezultate din nereguli, stabilite în sarcina reclamantei, din moment ce nerealizarea indicatorilor asumaţi a fost una totală, care a afectat întreaga obligaţie asumată de reclamantă.

Încălcarea principiului proporţionalităţii este invocată de recurentă şi prin prisma faptului că prima instanţă a menţinut creanţa bugetară reţinând că doar nerealizarea grupului ţintă şi a indicatorilor corespondenţi reprezintă o neregulă efectivă, chiar dacă reclamanta a fost sancţionată şi pentru celelalte nereguli, respectiv: (i) un potenţial conflict de interese/stare de incompatibilitate; (ii) o posibilă situaţie de dublă finanţare.

Această susţinere se bazează pe opinia eronată că prin procesul-verbal contestat s-a reţinut săvârşirea a trei nereguli, opinie care nu este susţinută de conţinutul acestui act administrativ în care se precizează în mod clar că nu s-a putut constata cu certitudine existenţa unui conflict de interese/stări de incompatibilitate, conform prevederilor legale de la momentul semnării contractului de finanţare, precum şi faptul că pe baza documentelor existente nu s-a putut stabili cu exactitate dacă şi în ce condiţii a fost percepută taxa de 16 RON de la elevii participanţi la concursul "D.", astfel încât nu s-a putut confirma existenţa unei situaţii de dublă finanţare/proiect generator de venituri.

Aceste aspecte sunt consemnate şi în capitolul 8 al procesului-verbal, denumit "Concluziile activităţii de evaluare", în care se arată, de asemenea, că Beneficiarul nu a pus la dispoziţie documente relevante din care să rezulte realizarea grupului ţintă şi a indicatorilor corespondenţi asumaţi prin Cererea de finanţare, precum şi realizarea unor activităţi/acţiuni din cadrul proiectului, astfel încât suma de 1.068.166,76 RON reprezentând cheltuielile rambursate la CR1 şi CR 2 este neeligibilă.

Rezultă în mod neîndoielnic că s-a reţinut de către autoritatea publică pârâtă doar această abatere, nu şi cele vizând existenţa unui conflict de interese/stări de incompatibilitate şi existenţa unei situaţii de dublă finanţare/proiect generator de venituri.

Recurenta invocă şi încălcarea disp. art. 5 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011, aprobate prin H.G. nr. 875/2011, care stabilesc că "În situaţia în care se constată că există indicatori nerealizaţi sau numai parţial realizaţi de rezultat/de output/obiective - în special cei care au fost utilizaţi în procesul de evaluare care a condus la aprobarea la finanţare a respectivelor proiecte şi pentru care beneficiarii şi-au angajat prin contractele/acordurile/ordinele/deciziile de finanţare răspunderea realizării acestora până la plata finală autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, pe baza procedurilor proprii, aplică principiul proporţionalităţii stabilit la art. 1 lit. g), respectiv nu autorizează integral sau, după caz, autorizează parţial la plată sumele prevăzute la alin. (1). În aceeaşi situaţie, dacă proiectul nu şi-a atins scopul propus prin contractele/acordurile/ordinele/deciziile de finanţare şi sumele prevăzute la alin. (1) sunt mai mici decât sumele de recuperat, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, prin structurile de control prevăzute la art. 20 din ordonanţă, întocmesc procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare."

Apreciază recurenta că proiectul şi-a atins scopul, motiv pentru care procesul-verbal contestat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale sus menţionate.

După cum s-a argumentat deja, proiectul în discuţie nu şi-a atins scopul, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor sus menţionate din H.G. nr. 875/2011.

Sentinţa a mai fost criticată şi din perspectiva încălcării disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că instanţa nu indică dispoziţiile legale sau contractuale încălcate de reclamantă.

Pe de o parte, Înalta Curte constatată că o asemenea critică este subsumată, mai degrabă, motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. privind o motivare insuficientă a hotărârii. Pe de altă parte, după cum tot recurenta arată, rezultă din considerentele sentinţei că este vorba despre încălcarea contractului de finanţare, întrucât nerealizarea grupului ţintă şi a indicatorilor corespondenţi, aşa cum au fost asumaţi în cererea de finanţare aprobată, constituie o nerespectare a acestui contract.

Este nereală susţinerea că instanţa de fond, dar şi organele de control au eliminat cu totul aspectele privind partea informatizată a proiectului neluând în considerare niciuna dintre activităţile realizate şi au mutat accentul pe partea scriptică a proiectului.

Din considerentele sentinţei rezultă că instanţa a avut în vedere partea informatizată a proiectului, făcând referire la sistemul informatic implementat de reclamantă şi precizând că simpla punere în funcţiune a programului informatic, care conferă posibilitatea obţinerii unui feedback, evident în măsura în care un program de calculator o poate face, nu determină atingerea parametrilor indicaţi în cererea de finanţare, pentru orientarea şi consilierea grupului ţintă de elevi şi a activităţilor de formare şi instruire a personalului fiind asumate şi o serie de alte activităţi, care nu au fost realizate.

Faptul că instanţa de fond a concluzionat în sensul neîndeplinirii tuturor activităţilor din cererea de finanţare, cu consecinţa neatingerii obiectivului proiectului, nu înseamnă că a exclus aspectele care vizează partea informatizată a proiectului.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., vizând situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte constată că şi acesta este nefondat.

Recurenta a invocat caracterul contradictoriu al considerentelor instanţei care, pe de o parte, apreciază că nu a fost încălcat principiul proporţionalităţii de către organele de control care au stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 1.014.758,42 RON ce reprezintă aproape 55% din valoarea proiectului, iar, pe de altă parte, reţine că doar nerealizarea grupului ţintă şi a indicatorilor corespondenţi reprezintă o neregulă efectivă, chiar dacă reclamanta a fost sancţionată şi pentru celelalte nereguli, respectiv (i) un potenţial conflict de interese/stare de incompatibilitate; (ii) o posibilă situaţie de dublă finanţare.

Nu poate fi reţinută o contradicţie între considerentele sentinţei câtă vreme, aşa cum s-a arătat, recurentei i-a fost stabilită creanţa bugetară pentru una şi nu pentru trei nereguli.

Recurenta mai arată că, în ceea ce priveşte nerespectarea principiului proporţionalităţii, instanţa nu a prezentat o motivare concretă pentru care acest principiu nu ar fi fost încălcat.

Instanţa de control judiciar constată că, deşi sub acest aspect motivarea este succintă, relevă aspectul esenţial în aprecierea modului în care se aplică respectivul principiu, acela că nerealizarea indicatorilor nu a fost una parţială, ci a fost una totală, care a afectat întreaga obligaţie asumată de reclamantă.

La pct. III din cererea de recurs, recurenta prezintă argumentele pentru care consideră că se impune admiterea acţiunii, urmare a rejudecării procesului.

Referitor la aceste argumente, instanţa de control judiciar reţine, pe de o parte, că cele mai multe dintre ele reprezintă o redare fidelă a susţinerilor din cererea de chemare în judecată, susţineri care au fost analizate de instanţa de fond.

Pe de altă parte, se remarcă faptul că recurenta critică răspunsul oferit de expertul desemnat în cauză la obiectivul nr. 2 al expertizei. În esenţă, critica are în vedere împrejurarea că expertul a analizat în mod inexplicabil dispoziţiile contractului de finanţare şi semnificaţia feedback-ului în accepţiunea acestui contract, deşi nu s-a solicitat, prin obiectivul formulat, ca expertul să se pronunţe cu privire la contractul de finanţare. Solicită instanţei să nu ţină seama de aspectele incluse de expertul judiciar în răspunsul la acest obiectiv, întrucât reprezintă simple opinii, nu răspund la ceea ce s-a cerut şi depăşesc misiunea încredinţată de instanţă. Această analiză efectuată de expert excede obiectivului fixat, dar şi competenţelor expertului numit în raport cu disp. art. 330 din C. proc. civ.

Cu privire la această critică, Înalta Curte reţine că a fost exprimată şi în faţa instanţei de fond care, la termenul de judecată din 28.04.2017, a respins cererea de refacere a expertizei apreciind că expertul nu şi-a depăşit competenţele prin modul în care a răspuns la obiectivul nr. 2 al expertizei.

Prin urmare, nemulţumirea faţă de soluţia instanţei care a considerat că nu poate fi vorba despre depăşirea de către expert a competenţei sale putea fi exprimată prin exercitarea recursului împotriva încheierii de şedinţă prin care instanţa s-a pronunţat în acest sens, în conformitate cu disp. art. 466 alin. (4) C. proc. civ. conform cărora "(4) Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel". Art. 494 C. proc. civ. prevede că "Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune".

În consecinţă, Înalta Curte nu poate proceda la examinarea criticilor care vizează modul în care expertul a formulat concluzii la obiectivul nr. 2 al expertizei.

Sub aspectul susţinerii privind inexistenţa unui prejudiciu adus bugetului UE prin pretinsele nereguli, se reţine că acest buget a fost prejudiciat în condiţiile achitării către reclamantă a unor sume în cadrul cererilor de rambursare anterioare, cereri care includeau cheltuieli neeligibile, afectate de neregulă.

Oricum, în privinţa susţinerilor de la pct. III din cererea de recurs, trebuie subliniat faptul că se poate proceda la rejudecarea cauzei numai în măsura în care instanţa de control judiciar dispune casarea hotărârii recurate, or, aşa cum s-a argumentat deja, Înalta Curte a considerat nefondate motivele de recurs invocate de reclamantă, astfel că în lipsa soluţiei de casare a hotărârii nu este posibilă rejudecarea litigiului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurentă, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. Editura Sigma S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3264 din 22 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.