Police officer’s higher education supplement claim: appeal declared inadmissible as filed against final and non-appealable judgments

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, Constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată la data de 31.01.2019 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Judeţean de Politie Iaşi, a solicitat obligarea la plata sporului de studii superioare, spor acordat unor colegi care au câştigat in instanţa.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 804/CA/28.05.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de instanţă din oficiu şi a respins pe această excepţie acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Politie Judeţean Iaşi.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 804/CA/28.05.2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

4. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi.

Prin decizia nr. 1376 din data de 09 octombrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiat, recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 804/CA/2019 a Tribunalului Iaşi.

5. Cererea de recurs înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva sentinţei nr. 804/CA/28.05.2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi a deciziei nr. 1376 din data de 09 octombrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin cele două hotărâri emise de Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi s-au aplicat greşit normele de drept material cu privire la autoritatea de lucru judecat.

6. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

7. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând hotărârile atacate pe această cale, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în cuprinsul întâmpinării de către intimatul-pârât, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Înalta Curte constată că, hotărârile judecătoreşti ce formează obiectul prezentului recurs nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Din actele dosarului rezultă că împotriva sentinţei nr. 804 din 28 mai 2019, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul a exercitat calea de atac a recursului, iar Curtea de Apel Iaşi a pronunţat decizia nr. 1376 din 09 octombrie 2019. În acest context sentinţa pronunţată de prima instanţă nu mai poate fi supusă reformării, dat fiind faptul că reclamantul a uzat deja de calea de atac prevăzută de lege,

Cu privire la decizia nr. 1376 din 09 octombrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, Înalta Curte constată că are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nici aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

8. Soluţia instanţei de recurs.

Constatând că recursul promovat de recurentul-reclamant este inadmisibil, fiind promovat împotriva unor hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacate cu recurs şi, având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva deciziei nr. 1376 din 09 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a sentinţei nr. 804 din 28 mai 2019, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.