Clerks' salary claims upheld; appeal rejected, lower court salary orders with interest affirmed.

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Ca urmare a declinării succesive de competenţă, de către Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1382/19.04.2017, respectiv de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 6298/22.09.2017, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 la data de 31.10.2017, cererea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice, cu citarea Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării.

Reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de salariu calculate pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzute de lege pentru funcţiile de demnitate publică şi a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi de lege, corectate prin adaos în raport de evoluţia preţurilor de consum, în condiţiile stabilite de lege pentru determinarea şi corecţia valorii de referinţă sectorială astfel:

- pentru perioada 2013-2015 inclusiv, pentru calitatea de personal auxiliar de specialitate (grefieri) din cadrul Tribunalului Bucureşti (A. - la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în perioada 01.01.2013-31.12.2015; B. - la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în perioada 01.01.2013-30.09.2015 şi C. - la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în perioada 01.01.2013 - 31.12.2015), la valoarea de referinţă sectorială conform O.U.G. nr. 20/2016 completată cu O.U.G. nr. 57/2016 în raport de valoarea de referinţă sectorială pentru care au fost calculate salariile, cu plata dobânzii legale aferente.

Au mai solicitat reclamanţii efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la alocarea sumelor necesare plăţilor.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1663 din data de 04.04.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Bucureşti, ca neîntemeiată.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a respins, pe cale de consecinţă, acţiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi a respins, pe cale de consecinţă, acţiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi a respins, pe cale de consecinţă, cererea reclamanţilor de a solicita obligarea pârâţilor Curtea de Apel Bucureşti şi/sau Tribunalul Bucureşti la emiterea unei adeverinţe, conform prevederilor art. 5 din H.G. nr. 500/2011 şi art. 34 din Codul muncii, ca fiind lipsită de interes.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, astfel cum a fost precizată.

A obligat pârâta Curtea de Apel Bucureşti la emiterea în favoarea reclamanţilor A. şi C. a unor dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 şi a unei valori de referinţă sectoriale de 445,5 RON, pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2015.

A obligat pârâta Curtea de Apel Bucureşti la emiterea în favoarea reclamantei B. a unor dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.09.2015.

A obligat pârâţii Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti la plata diferenţelor de salarii cuvenite reclamanţilor conform dispoziţiilor prezentei hotărâri şi salariile efectiv achitate, creanţă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală, de la scadenţă până la plata efectivă.

A respins, în rest, acţiunea astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1663 din data de 04.04.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Tribunalul Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, potrivit art. 37 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, grefierii şi grefierii informaticieni sunt numiţi prin decizie de către preşedinţii curţilor de apel sau, după caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea, în a căror circumscripţie teritorială urmează să îşi desfăşoare activitatea.

În mod evident, curţile de apel, prin preşedinţii acestora, în calitate de ordonatori secundari de credite, au atribuţii în emiterea deciziilor privind încadrarea personalului auxiliar, respectiv stabilirea drepturilor salariale ale acestora, decizii în baza cărora se procedează la achitarea veniturilor salariale de către ordonatorii terţiari, respectiv tribunale.

În speţă, nu s-a putut reţine vreo culpă a Tribunalului Bucureşti, având în vedere că acesta, conform organizării actuale a sistemului judiciar, are atribuţii legale numai în privinţa achitării drepturilor salariale cuvenite personalului auxiliar de specialitate şi conex, drepturi salariale care sunt stabilite, în mod exclusiv, de Curtea de Apel Bucureşti prin acte administrative.

Obligaţia instituită în sarcina Tribunalului Bucureşti este subsecventă faţă de cea stabilită în sarcina Curţii de Apel Bucureşti, astfel încât există posibilitatea ca Tribunalul Bucureşti să fie pus în situaţia de a nu putea să procedeze la îndeplinirea acestei obligaţii, ca urmare a întârzierii în deschiderea creditelor bugetare, fapt care este dispus de ordonatorul superior de credite - Curtea de Apel Bucureşti.

Delimitarea celor două obligaţii instituite în sarcina pârâţilor din această cauză este justificată, ca urmare a cumulării de către Curtea de Apel Bucureşti atât a atribuţiilor de ordonator superior de credite, cât şi a celor de emitere a deciziilor de salarizare, cumulare care determină pentru Tribunalul Bucureşti o imposibilitate reală şi efectivă de a pune singur în executare hotărârea judecătorească recurată.

Prin Decizia nr. 34/09.01.2018 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, s-a stabilit acordarea personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi al instanţelor arondate acesteia a indemnizaţiilor de încadrare prin raportare la o valoarea de referinţă sectorială de 405 RON în perioada 09.04.2015-30.11.2015 şi prin raportare la o valoarea de referinţă sectorială de 445,5 RON în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, astfel cum a fost majorată cu 10% conform Legii nr. 293/2015.

În acelaşi act administrativ, se precizează, din nou, faptul că plata drepturilor salariate rezultate din aplicarea actelor administrative emise se efectuează după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Curţii de Apel Bucureşti, cu respectarea legislaţiei privind finanţele publice şi responsabilitatea bugetară.

De altfel, prin adresa nr. x/04.04.2018, Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, a comunicat faptul că, în bugetul acestei instituţii pe anul 2018, nu există fonduri pentru plata diferenţelor salariale rezultate din aplicarea Deciziei nr. 34/09.01.2018, respectiv ca urmare a acordării indemnizaţiilor de încadrare prin raportare la o valoarea de referinţă sectorială de 405 RON în perioada 09.04.2015-30.11.2015 şi prin raportare la o valoarea de referinţă sectorială de 445,5 RON în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, astfel cum a fost majorată cu 10% conform Legii nr. 293/2015.

În data de 20.06.2018, a fost emisă Decizia nr. 417 de către Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, în care se menţionează faptul că personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi al instanţelor din raza de competenţă a acesteia, va fi salarizat prin raportare la o valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv prin raportare la o valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 -31.12.2017.

La fel ca şi în celelalte acte administrative emise, şi în Decizia nr. 417/20.06.2018, se stipulează faptul că pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018, plata drepturilor salariale prin raportare la noile valori de valoare sectorială se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei, respectiv bugetul Curţii de Apel Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 4, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, iar, angajarea cheltuielilor peste creditele de angajament şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii.

Aşadar, raportat la cele menţionate şl la textele legale enunţate, precum şi faţă de prevederile art. 131 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, apreciază că instanţa de fond, în mod greşit, a stabilit obligaţia de plată a sumelor solicitate de reclamante în sarcina Tribunalului Bucureşti, în condiţiile în care această instituţie nu are atribuţii legate de emiterea actului administrativ de recalculare/stabilire a drepturilor salariale, iar, în bugetul Tribunalului Bucureşti nu sunt prevăzute fonduri cu această destinaţie, finanţarea acestei instituţii fiind asigurată exclusiv din resurse bugetare, resurse bugetare care sunt repartizate de ordonatorii de credite ierarhic superiori, respectiv Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Justiţiei.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 06 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care au solicitat în esenţă, ca stabilirea indemnizaţiilor de încadrare să se facă prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv de 445,5 RON începând cu data de 01.12.2015.

Prima instanţă a admis, în parte, acţiunea dedusă judecăţii, a obligat pârâta Curtea de Apel Bucureşti la emiterea în favoarea reclamanţilor A. şi C. a unor dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 şi a unei valori de referinţă sectoriale de 445,5 RON, pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2015 şi în favoarea reclamantei B. a unor dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.09.2015. A obligat pârâţii Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti la plata diferenţelor de salarii cuvenite reclamanţilor conform dispoziţiilor prezentei hotărâri şi salariile efectiv achitate, creanţă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală, de la scadenţă până la plata efectivă şi a respins în rest acţiunea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că, în raport de dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014:

"(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. (2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii". Conform art. 1 alin. (5) din acelaşi act normativ, "prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), în anul 2015 personalul din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială beneficiază de drepturile salariale stabilite conform prevederilor O.U.G. nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015".

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a introdus alin. (5)1 la art. 1, care prevede că:

"prin excepţie de la alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, s-a creat posibilitatea legală ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice, care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la acest nivel maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, eliminându-se astfel diferenţele salariale rezultate, în anumite cazuri, în urma aplicării Legii nr. 284/2010.

Relevante sunt şi dispoziţiile Deciziei nr. 23/26.09.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice."

De asemenea, în mod corect a reţinut prima instanţă că actele contestate sunt nelegale sub aspectul neincluderii în calculul indemnizaţiei de încadrare brute, deoarece începând cu data de 09.04.2015 trebuia reţinută o valoare de referinţă sectorială de 405, având în vedere că hotărârile judecătoreşti prin care a fost recunoscut această valoare sunt anterioare datei de 9.04.2015, precum şi relevanţa Deciziei nr. 794/2016 din 15.12.2016 emisă de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31alin. (1^1) - (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare publicată.

Totodată, Înalta Curte constată că valoarea de referinţă sectorială stabilită în favoarea intimaţilor-reclamanţi a fost recunoscută de către intimata-pârâtă Curtea de Apel Bucureşti prin emiterea Deciziei nr. 34/09.01.2018 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a stabilit acordarea personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi al instanţelor arondate acesteia a indemnizaţiilor de încadrare prin raportare la o valoarea de referinţă sectorială de 405 RON în perioada 09.04.2015-30.11.2015 şi prin raportare la o valoarea de referinţă sectorială de 445,5 RON în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, astfel cum a fost majorată cu 10% conform Legii nr. 293/2015, precum şi prin Decizia nr. 417 din data de 20.06.2018, emisă de către Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, în care se menţionează faptul că personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi al instanţelor din raza de competenţă a acesteia, va fi salarizat prin raportare la o valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv prin raportare la o valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 -31.12.2017.

Faptul că prin adresa nr. x/04.04.2018, Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, a comunicat că nu există fonduri pentru plata diferenţelor salariale rezultate din aplicarea Deciziei nr. 34/09.01.2018 nu înseamnă că aceste drepturi salariale ar fi fost acordate în mod nejustificat de către prima instanţă, ci în mod corect s-a dispus obligarea pârâţilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti la plata diferenţelor de salarii cuvenite intimaţilor-reclamanţi şi salariile efectiv achitate, creanţă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, de la scadenţă până la plata efectivă.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Tribunalul Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 1663 din 04 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.