Validity of 30-day statutory deadline for data protection authority's substantiated decision versus notice of initiation of detailed investigation under Law No. 677/2001

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat anularea deciziei, respectiv a răspunsului primit la data 25.08.2017, de prelungire nejustificată a termenului de soluţionare a plângerii, înregistrată sub nr. x/26.07.2011, cu termen de soluţionare efectivă la data de 26.08.2017, aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, pentru ca funcţionarul vinovat să răspundă în solidar; obligarea pârâtei, în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) coroborat cu alin. (5) şi art. 19 din Legea nr. 554/2004, la plata unor daune de 100 RON pentru fiecare zi întârziere, începând cu data la care plângerea trebuia soluţionată, până la data la care ANSPDCP, va soluţiona efectiv plângerea; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 738 din data de 21.02.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

A respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel, excepţia nulităţii cererii, excepţia netimbrării cererii, excepţia prematurităţii cererii, excepţia lipsei de interes a cererii şi excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate.

A respins excepţiile de nelegalitate ca fiind inadmisibile.

A admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere şi, în consecinţă, a respins capătul de cerere referitor la anularea deciziei ca fiind inadmisibil.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

A obligat pârâta să soluţioneze plângerea reclamantului, înregistrată sub nr. x/26.07.2017, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

A respins cererea privind aplicarea penalităţilor prevăzute de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi a amenzii prevăzute de art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 738 din data de 21.02.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă arată că în mod greşit, fără o motivare temeinică, instanţa de fond a respins toate excepţiile formulate de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere.

Totodată, raportat la fondul cauzei, în mod eronat şi netemeinic instanţa de fond, a apreciat că intimatei-reclamante ar fi trebuit să i se emită o decizie în termenul prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001 susţinând că "plângerea trebuie soluţionată în termen de 30 de zile de la primirea plângerii" independent de soluţia de admitere sau respingere adoptată".

În motivarea susţinerilor sale în mod greşit prima instanţă a interpretat restrictiv prevederile art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001 apreciind că "decizia" autorităţii nu se poate limita la a comunica persoanei faptul că plângerea a fost înregistrată şi că vor fi efectuate verificări (fără precizarea duratei acestora), ci trebuie să cuprindă o soluţie pe fond a acesteia.

Cu alte cuvinte, instanţa de fond în mod greşit a interpretat un simplu răspuns de informare ca fiind o "decizie" de nesoluţionare.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001, acesta se interpretează numai coroborat cu dispoziţiile art. 25 alin. (5), legiuitorul prevăzând următoarele:

"(5) Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin, (3) lit. d). Interdicţia temporară a prelucrării poate fi instituiri numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri. (6) Decizia trebuie motivată şi se comunică părţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii."

Totodată, pentru soluţionarea unei plângeri, în măsura în care este întemeiată şi căreia i s-au ataşat dovezile necesare, se impune efectuarea de demersuri diferite pe o perioadă de timp care nu se poate prestabili, astfel că legiuitorul nu a prevăzut un termen de soluţionare.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001, rezultă că Autoritatea de supraveghere este abilitată să emită o decizie în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii numai în cazul în care consideră că este necesară aplicarea unei măsuri dintre cele prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeaşi lege menţionată anterior (suspendarea provizorie, încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială sau integrală a datelor). Or, în cazul de faţă, nu se poate vorbi de luarea unei măsuri dintre cele enumerate de art. 21 alin. (3) lit. d), astfel că dispoziţiile art. 25 privind termenul de 30 de zile nu se aplică în cazul în speţă.

Potrivit art. 9 din O.G. nr. 27/2002 "(...) termenul poate fi depăşit, (...), doar în situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită", aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

Or, în speţă, soluţionarea unei petiţii admisibile nu putea fi realizată decât după efectuarea unei investigaţii la operatorii reclamaţi, care impune efectuarea unor anume demersuri legale desfăşurate într-un timp care prelungeşte, potrivit art. 9 din O.G. nr. 27/2002, termenul de soluţionare a plângerii.

De altfel, având în vedere durata demersurilor efectuate pentru soluţionarea unei petiţii, ţinând cont de faptul că Autoritatea de supraveghere este organizată numai la nivel central şi gestionează petiţiile de pe întreg teritoriul ţării, raportat şi la complexitatea unor petiţii, soluţionarea în mod final a unei plângeri nu se poate efectua în 30 de zile de la data depunerii acesteia.

Cu privire la situaţia semnalată de intimata-reclamantă A., potrivit atribuţiilor de investigare stabilite de art. 27 din Legea nr. 677/2001, s-a hotărât demararea unei investigaţii fată de operatorul reclamat.

Ulterior finalizării investigaţiilor, intimata-reclamantă A. a fost înştiinţată cu privire la rezultatele acestora, după cum urmează:

În ceea ce priveşte prelucrarea datelor de către Biroul de Credit, reclamanta a fost informată prin adresa Autorităţii naţionale de supraveghere nr. 8852/16.03.2018- anexa 1) astfel:

". . . . . . . . . . .în ceea ce priveşte petiţia/petiţiile dvs., transmisă/transmise Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu privire la prelucrarea de către Biroul de Credit S.A. a scorului FICO, vă informăm că, în urma investigaţiilor realizate, s-a aplicat o sancţiune pentru "Prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal", prevăzută de art. 32 din Legea nr. 677/2001.

De asemenea, s-a mai dispus suspendarea prelucrării numărului de interogări în cadrul scorului Fico până Ia data la care Biroul de Credit va prezenta garanţii privind respectarea regulilor generale de prelucrare a datelor cu caracter personal şi a drepturilor persoanei vizate."

În ceea ce priveşte prelucrarea datelor de către B.. reclamanta a fost informată prin adresa Autorităţii naţionale de supraveghere nr. 6332/27.02.2018 anexa 2) astfel:

"Referitor la petiţia dumneavoastră, înregistrată la registratura generală a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sub nr. x din 26.07.2017, prin care reclamaţi prelucrarea nelegală a datelor sale de către B. S.A., vă informăm că, în urma investigaţiei efectuate, banca a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 677/2001 (Prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal) raportat la art. 4 alin. (1) lit. a) şi la art. 13 din aceeaşi lege şi la art. 8 alin. (1) din Decizia ANSPDCP nr. 105/2007."

Faţă de cele de mai sus nu pot fi primite nici susţinerile instanţei de fond, care induc ideea că o procedură legală de desfăşurare a investigaţiei, urmată în cazul intimatei-reclamante A., pentru soluţionarea plângerii sale ar încalcă vreun termen impus de lege pentru soluţionarea plângerii, cu atât mai mult cu cât doamna A. a fost informată în datele de 27.02.2018 şi 16.03.2018 asupra finalizării investigaţiilor.

Având în vedere că investigaţiile au fost finalizate, consideră că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 06 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea deciziei, respectiv a răspunsului primit la data 25.08.2017, de prelungire nejustificată a termenului de soluţionare a plângerii, înregistrată sub nr. x/26.07.2011, cu termen de soluţionare efectivă la data de 26.08.2017, aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, pentru ca funcţionarul vinovat să răspundă în solidar; obligarea pârâtei, în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) coroborat cu alin. (5) şi art. 19 din Legea nr. 554/2004, la plata unor daune de 100 RON pentru fiecare zi întârziere, începând cu data la care plângerea trebuia soluţionată, până la data la care ANSPDCP, va soluţiona efectiv plângerea.

Prima instanţă a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel, excepţia nulităţii cererii, excepţia netimbrării cererii, excepţia prematurităţii cererii, excepţia lipsei de interes a cererii şi excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate. A admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere şi, în consecinţă, a respins capătul de cerere referitor la anularea deciziei ca fiind inadmisibil.

Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a admis, în parte, acţiunea dedusă judecăţii, a obligat pârâta să soluţioneze plângerea reclamantei, înregistrată sub nr. x/26.07.2017, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi a respins cererea privind aplicarea penalităţilor prevăzute de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi a amenzii prevăzute de art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, ca neîntemeiată.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că Autoritatea Naţională de Supraveghere nu a rămas în pasivitate cu privire la petiţia înregistrată la recurenta-pârâtă sub nr. x/26.07.2017, ci a emis un prim răspuns (adresa nr. x/25.08.2017 - dosar fond) prin care a comunicat intimatei-reclamante că plângerea a fost înregistrată şi că aspectele semnalate vor face obiectul unei investigaţii în limitele competenţelor legale.

În raport de aceste aspecte se constată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că "decizia" autorităţii nu se poate limita la a comunica persoanei faptul că plângerea a fost înregistrată şi că vor fi efectuate verificări (fără precizarea duratei acestora), ci trebuie să cuprindă o soluţie pe fond a acesteia.

În acord cu susţinerile recurentei-pârâte Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001:

"(5) Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin, (3) lit, d). Interdicţia temporară a prelucrării poate fi instituiri numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri. (6) Decizia trebuie motivată şi se comunică părţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii."

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001, rezultă că Autoritatea de supraveghere este abilitată să emită o decizie în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii numai în cazul în care consideră că este necesară aplicarea unei măsuri dintre cele prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeaşi lege menţionată anterior (suspendarea provizorie, încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială sau integrală a datelor).

Per a contrario, în cazul în care pentru verificarea aspectelor semnalate Autoritatea Naţională de Supraveghere apreciază că sunt necesare investigaţii amănunţite, termenul de 30 de zile nu se aplică, cum este şi în cazul în speţă.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că ulterior finalizării investigaţiilor, intimata-reclamantă A. a fost înştiinţată cu privire la rezultatele acestora, după cum urmează:

În ceea ce priveşte prelucrarea datelor de către Biroul de Credit, reclamanta a fost informată prin adresa Autorităţii naţionale de supraveghere nr. 8852/16.03.2018 s-a răspuns că:

". . . . . . . . . . .în ceea ce priveşte petiţia/petiţiile dvs., transmisă/transmise Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu privire la prelucrarea de către Biroul de Credit S.A. a scorului FICO, vă informăm că, în urma investigaţiilor realizate, s-a aplicat o sancţiune pentru "Prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal", prevăzută de art. 32 din Legea nr. 677/2001 şi s-a dispus suspendarea prelucrării numărului de interogări în cadrul scorului Fico până la data la care Biroul de Credit va prezenta garanţii privind respectarea regulilor generale de prelucrare a datelor cu caracter personal şi a drepturilor persoanei vizate."

În ceea ce priveşte prelucrarea datelor de către B.. reclamanta a fost informată prin adresa Autorităţii naţionale de supraveghere nr. 6332/27.02.2018, s-a răspuns că:

"Referitor la petiţia dumneavoastră, înregistrată la registratura generală a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sub nr. x din 26.07.2017, prin care reclamaţi prelucrarea nelegală a datelor sale de către B. S.A., vă informăm că, în urma investigaţiei efectuate, banca a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 677/2001 (Prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal) raportat la art. 4 alin. (1) lit. a) şi la art. 13 din aceeaşi lege şi la art. 8 alin. (1) din Decizia ANSPDCP nr. 105/2007".

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu poate fi vorba de lipsa unui răspuns la o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, deoarece cererea intimatei-reclamante a fost soluţionată.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamantei şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unei decizii referitoare la petiţia înregistrată sub nr. x/26.07.2017, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a acestui capăt de cerere.

Verificând legalitatea soluţiei pronunţate de prima instanţă cu privire la excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel, excepţia nulităţii cererii, excepţia netimbrării cererii, excepţia prematurităţii cererii, excepţia lipsei de interes a cererii şi excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâtă, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este invocat pur formal, deoarece pe de o parte aceste excepţii au primit o dezlegare corectă din partea instanţei de fond, iar pe de altă parte, recurenta-pârâtă îşi exprimă nemulţumirea cu privire la soluţionarea acestor excepţii fără a aduce critici concrete.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte admite recursul, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând: va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei să soluţioneze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/26.07.2017, ca rămas fără obiect. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, împotriva sentinţei nr. 738 din 21 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei să soluţioneze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/26.07.2017, ca rămas fără obiect.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.