Validity of medical-military disability diagnosis based on cumulative expert assessments and institutional procedural constraints

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 04.07.2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. unic x/2014, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a Ministerului Afacerilor Interne şi Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne, a formulat contestaţie împotriva deciziei medicale nr. 114/04.06.2014 emisă de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Deciziei medicale nr. 114/04.06.2014 emisă de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Prin sentinţa civilă nr. 1187/18.02.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29.04.2015, sub acelaşi număr unic de dosar.

Prin încheierea de şedinţă din 23.09.2015, instanţa, a procedat la stabilirea cadrului procesual, constatând că de fapt reclamanta nu a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Interne, părţi în prezenta cauză fiind Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne şi Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a Ministerului Afacerilor Interne, apreciindu-se că nu se mai impune astfel soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către MAI.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1660 din data de 08.05.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a Ministerului Afacerilor Interne şi Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că toţi cei 11 medici primari din cadrul INML Mina Minovici care au fost investiţi în cele două dosare ale reclamantei (CA Bacău şi CAB) au confirmat în mod unanim corectitudinea diagnosticului psihiatric de care suferă reclamanta, aşa cum s-a stabilit anterior de membrii Comisiei centrale de expertiză medico-legală a MAI - diagnostic ce a stat la baza emiterii celor două decizii contestate de către reclamantă în proceduri judiciare, acestea nefiind contrazise de niciun act medical, opinie sau evaluare prezentată de reclamantă, iar materialul probator administrat cu privire la aspecte care caracterizează profilul uman şi raporturile de serviciu din perioada anterioară diagnosticării nu pot avea prevalenţă, sub aspect probatoriu, probelor ştiinţifice.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1660 din data de 08.05.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecarea

În dezvoltarea motivelor de casare invocate s-a reiterat starea de fapt şi au fost formulate următoarele critici:

Prin contestaţia formulată împotriva deciziei medicale nr. 114/04.06.2014 emisa de către Comisia Centrala de Expertiza Medico-Militara din cadrul Misterului Afacerilor Interne s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună anularea actului administrativ atacat.

Prin expertiza medico-legală încuviinţată urma să se stabilească dacă diagnosticul fixat in luna iunie a anului 2014 este unul corect si daca procedurile medicale anterioare emiterii acestui diagnostic au fost respectate cu stricteţe. Obiecţiunile formulate faţă de raportul de expertiză întocmit au fost însoţite de opinia domnului dr. B..

În cadrul dosarului nr. x/2014, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău s-a contestat decizia medicala nr. 10/2014) care surprindea un alt diagnostic medical-unul mai putin grav ca cel analizat in prezenta cauza. In cadrul acelui dosar, instanţa a încuviinţat proba cu expertiza medico-legala psihiatrica care urma sa fie efectuata de către IML Iaşi şi să răspundă la următoarele obiective:

- sa se stabilească daca au fost respectate toate procedurile medicale legale si necesare emiterii deciziei nr. 10/15.01.2014.

- sa se stabilească daca testările de ordin medical si chestionarele la care am fost supusa corespund practicii necesare si legale in materia diagnosticării clinice si funcţionale a tulburării mixte de personalitate;

- sa se aprecieze daca diagnosticul reţinut in cuprinsul deciziei medicale nr. 10/15.01.2014 este corect stabilit.

Prin Raportul de expertiza medico legală psihiatrică, emis de IML Iaşi, se stabileşte că:

- numita A. prezintă diagnosticul Tulburare mixta de personalitate cu elemente interpretative;

- concluziile Deciziei medicale nr. 10/2014 au fost întocmite după examinare în condiţii de internare in secţia de psihiatrie a Spitalului de Urgenta "Prof. Dr. D. Gerota", moment in care reclamanta a fost expertizata psihiatric si psihologic prin aplicarea unor teste si chestionare;

- nu este de competenta expertului medico legal de a aprecia modul in care au fost respectate procedurile medicale, in vederea emiterii Deciziei nr. 10/15.01.2014.

Prin Raportul de Noua expertiza este întocmit in Comisie de noua expertiza tot de către IML Iaşi se stabileşte ca:

- numita A. prezintă diagnosticul Tulburare mixta de personalitate cu elemente interpretative;

- toate scalele psihometrice utilizate au fost si sunt in conformitate cu legislaţia in vigoare si aplicate conform regulilor de buna practica si codurilor de deontologie profesionala;

- nu este de competenta expertului medico legal de a aprecia modul in care au fost respectate procedurile medicale, in vederea emiterii Deciziei nr. 10/15.01.2014 privind evaluarea capacităţii de munca a sus-numitei de către Comisia centrala de Expertiza medico militară a MAI.

Curtea de Apel Bacău admite obiecţiunile la raportul de noua expertiza sens in care este sesizata Comisia Superioara din cadrul INML Bucureşti, care urma să verifice si sa avizeze cele doua lucrări medicale întocmite de către IML Iaşi. Prin Adresa nr. El/8915/01.10.2016 Comisia Superioara Medico Legala considera că este necesar a se efectua o noua expertiza medico-legala psihiatrica, direct la INML Bucureşti, motiv pentru care nu se validează opiniile emise anterior de către IML Iaşi. Raportul este înaintat Curţii de Apel Bacău la termenul de judecata din data de 22.02.2018.

Prin Raportul de Noua expertiza medico-legala psihiatrica INML "Mina Minovici" se stabileşte că:

- au fost respectate toate procedurile medicale legale necesare emiterii deciziei nr. 10 din 15.01.2014;

- toate examinările/evaluările/testările medicale "si chestionarele folosite" corespund practicii necesare si legale in materia diagnosticării clinice si funcţionale a tulburării mixte de personalitate;

- numita A. prezintă diagnosticul Tulburare mixta de personalitate.

În prezentul litigiu, la termenul de judecata din data de 21.06.2017, când ar fi trebuit sa se pună in discuţie obiecţiunile formulate, instanţa de judecata, apreciază ca este necesar a se solicita relaţii de la INML - Comisia Superioara de Expertiza Medico-Legala in legătură cu expertiza medico-legala dispusa in dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bacău.

După ce este ataşat acest punct de vedere orientativ, la termenul de judecata din data de 21.11.2018 Curtea de Apel Bucureşti, admite obiecţiunile formulate cu privire la Raportul de expertiza medico-legala psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici la nivelul Municipiului Bucureşti si al judeţului Ilfov.

Verificarea legalităţii actului administrativ contestat (decizia nr. 114/04.06.2014) prin prisma diagnosticului medical stabilit, presupune ca expertiza medico-legala să se pronunţe cu privire la starea de sănătate a reclamantei la momentul emiterii actului contestat. Constatarea unei afecţiuni la momentul pendinte nu este in măsura sa acopere legitimitatea diagnosticului enunţat in luna iunie a anului 2014.

În mod nejustificat a considerat prima instanţă că documentele medicale întocmite in cadrul dosarului de la Bacău sunt suficiente pentru a se putea pronunţa o hotărâre temeinica si legală, nesocotind principiile de baza ale desfăşurării procesului civil în consonanta cu prevederile art. 6 din CEDO, a pronunţat o hotărâre afectata de nelegalitate raportat la dispoziţiile art. 174 alin. (2) C. proc. civ. prin încălcarea dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil, situaţie ce se circumscrie cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

In acest sens arată că este contrară practicii judecătoreşti constante soluţionarea unei cauza fără a încuviinţa şi administra probatoriul necesar stabilirii situaţiei de fapt reale si aflării adevărului, sens în care invocă decizia civila nr. 1635 din 16 iunie 2015 prin care ICCJ a admis recursul, a casat decizia recurată si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă reţinând că:

"soluţia de respingere a cererii de probatorii nu a fost motivată si nu au fost analizate toate motivele de apel formulate (...).

In plus, critică si faptul că pentru stabilirea realităţii diagnosticului reclamantei instanţa de fond a inţeles să reţină exclusiv concluziile raportului de noua expertiză medico legala psihiatrica depus in cadrul dosarului Curţii de Apel Bacău, afirmând că raportul de noua expertiza întocmit de INML Bucureşti sub nr. x/23.01.2018 pentru dosarul de la Curtea de Apel Bacău a fost avizat de Comisia de Avizare si Control din cadrul INML si de Comisia Medico Legală a INML iar pe de altă parte, la elaborarea concluziilor sale s-a avut in vedere inclusiv raportul de expertiza primar realizat in cauza de fata sub nr. Al/10.600/2015 (împotriva căruia a formulat obiectiuni ce au fost admise iniţial si fata de care ulterior s-a revenit).

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta suferă, în prezent, de tulburare de personalitate de tip mixt, diagnostic care este in măsura sa confirme tulburarea mixta de personalitate decompensată delirant pe care Decizia 114 o retine.

Apreciază recurenta că prima instanţă nu putea ţine cont de Raportul de expertiza întocmit de către Comisia Superioara Medico Legala in cadrul dosarului înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău întrucât:

- Cele doua acţiuni civile promovate pe rolul instanţelor de judecata au ca obiect contestarea unor diagnostice medicale diferite dispuse la momente diferite (ianuarie 2014, iunie 2014);

- Obiectivele celor doua expertize au fost diferite;

- Experizele întocmite in dosarul de la Bacău (inclusive cele emise de către INML) nu au analizat starea de sănătate a reclamantei la momentul emiterii actului administrativ contestat, ci la starea de sănătate actuală, aspect invocat in mod repetat, fără a fi luat în considerare;

- Nu exista nicio expertiză care să confirme diagnosticele medicale dispuse prin cele doua decizii administrative atacate. În situaţia de faţă nu a fost verificat diagnosticul la momentul emiterii deciziei contestate, respectiv data de 04.06.2014 (această critică majoră a fost învederată in cuprinsul obiecţiunilor pe care Curtea de Apel Bucureşti le-a admis).

Recurenta mai evidenţiază, faţă de revenirea asupra obiecţiunilor încuviinţate, că cei 3 membri ai comisiei de noua expertiza sunt aleşi in mod aleatoriu, aşa încât nu se putea primi concluzia potrivit căreia nu s-ar putea efectua o noua expertiza întrucât 11 medici primari din cadrul INML au stabilit in mod unanim corectitudinea diagnosticului. Mai mult, diagnosticele sunt diferite, INML niciodată nu a verificat starea de sănătate la momentul anului 2014. În consecinţă, argumentul instanţei de fond potrivit căruia "fata de aspectele organizatorice si de fond indicate de către INML Bucureşti nu se pot efectua alte proceduri de examinare sau avizare psihiatrica in prezenta cauză" nu este in măsura să-i asigure dreptul de acces la o instanţă independentă si imparţială.

Recurenta consideră că în mod nejustificat a fost pusă pe un plan secundar şi opinia expertului parte, fiind încălcat astfel art. 27 din Norma procedurală privind efectuarea expertizelor, a constatărilor si a altor lucrări medico-legale care stabilesc că "(3) Pot face parte din comisia de expertiza, la solicitarea acesteia, medici si alţi specialişti din diferite domenii biomedicale." Or, in cazul nostru, dl. Dr. B. deţine calitatea de medic legist, legea nefăcând diferenţe in funcţie de anumite specializări.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (6) C. proc. civ. invocă jurisprudenţa Curţii Europeane a Drepturilor Omului, în care se subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului si arata că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba sau cel puţin de a le aprecia.

In acest context consideră ca nu se pot acorda valenţe probatorii raportului de noua expertiză întocmit de INML Bucureşti sub nr. x/23.01.2018 deoarece, în primul rând, încălcarea modalităţii de desfăşurare a procedurilor medicale conduce automat la vicierea concluziilor expertizei, pe când infirmarea diagnosticului conduce automat la lipsirea de efecte a deciziei medicale, iar în al doilea rând, pentru că argumentaţia efectivă oferită obiectivelor stabilite de instanţă este insuficienta.

Totodată, in toate cele 3 rapoarte de expertiză care au făcut obiectul probaţiunii din dosarul nr. x/2014) diagnosticul este de fiecare data altul, neexistând coerenţă in argumentele oferite de medicii specialişti. Situaţia este similara si in cauza pendinte.

Prin raportul de noua expertiza intocmit de INML Bucureşti sub nr. x/23.01.2018, se răspunde in mod insuficient si ambiguu, iar in ceea ce priveşte ultimul obiectiv privind stabilirea diagnosticului medical nu se răspunde.

Opinia reclamantei este întărită de aprecierea expertului parte dr. legist B. care face precizarea că:

"in cazul expertizelor medico-legale psihiatrice există o metodologie unitară si general acceptata de efectuare a acestora, urmarea unor norme legale si/sau directive elaborate de către Consiliul Superior de Medicina Legala".

În cadrul Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 se prevede faptul că avizul Comisiei Superioare Medico-Legala poate fi solicitat exclusiv de organele judiciare militate (Politie, Parchet, instanţe de judecata), avizarea putând fi luată in discuţie numai dacă organele in drept care solicită avizul comisiei superioare medico-legale pun la dispoziţia Comisiei Superioare Medico-Legale toate documentele medicale si medico-egale existente in dosarul cauzei, sau dosarul cauzei, însoţite de o adresa de înaintare ce cuprinde un scurt istoric al faptei precum si obiectivele clare si fără ambiguităţi la care trebuie sa răspundă avizul.

Nu in ultimul rând, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 49 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor si a altor lucrări medico-legale nr. 1.134/C/25 05.2000 al Ministerului Justiţiei si nr. 255/04.04.2000 al Ministerului Sănătăţii si Familiei, care retine in mod foarte clar că:

"Noua expertiza medico-legala constă in reluarea sau/si refacerea investigaţiilor medico-legale in cazul in care se constată deficiente, omisiuni sau/si aspecte contradictorii la expertizele precedente." Concluziile unei noi expertize se redactează pe baza constatărilor sau expertizelor medico-legale anterioare, a aspectelor specifice spetei, a probelor noi, incluse in dosarul cauzei, precum si a obiecţiilor formulate de organele judiciare.

Însă, comisia de noua expertiza se rezumă la copierea conţinutul raportului de expertiza iniţial, iar răspunsul la obiectivele stabilite de instanţa de judecata, se rezumă a le argumenta succint, chiar insuficient. Mai mult, concluziile expertizei nu sunt întărite de probe sau de argumente medicale. De altfel, nu se explica din punct de vedere medical de ce concluziile ar fi corecte in raport de înscrisurile analizate in cuprinsul lucrării. In realitate, raportul este structurat in trei părţi: prima parte prezintă o descriere a înscrisurilor medicale (constatări) emise anterior însă fără să se analizeze din punct de vedere medical concluziile reţinute in acestea, cea de-a doua parte prezintă scurtele concluziile nesusţinute ştiinţific, iar cea de-a treia conţine un număr de 15 anexe, reprezentând diferite acte/înscrisuri folosite in cauza.

In al doilea rând, se observă că în concluziile raportului de expertiza medico-legală psihiatrică sunt înşirate un număr de teste si chestionare la care reclamanta a fost supusă in perioada internării in cadrul secţiei de psihiatrie a Spitalului de Urgenta "Prof. Dr. D. Gerota", iar pe de altă parte, sunt menţionate o parte din testele si chestionarele agreate in practica de expertiza medico-legală.

Se apreciază ca au fost respectate normele legale si că toate scalele psihometrice utilizate au fost si sunt in conformitate cu legislaţia in vigoare si aplicate conform regulilor de buna practică si codurilor de deontologie profesională. Însă, nu se precizează dacă verificările au fost complete. In plus, argumentul comisiei nu este susţinut normativ. De asemenea, se constată absenţa recomandărilor benefice (tratament biologic cu psihotrope, psihoterapie cognitiva-comportamentala/de suport, schimbarea locului de munca, reorientare profesională). Trebuie observat că nu există date că expertizele psihiatrice efectuate cu respectarea drepturilor individuale ale omului, ca toate internările din cadrul spitalelor M.A.I. nu menţionează ce teste au fost selectate si aplicate persoanei examinate si nici nu se menţionează când au fost calibrate, precum si care au fost rezultatele interpretării acestora.

Totodată, diagnosticul de "Tulburare de personalitate" trebuia pus doar in prezenta trăsăturilor respective de-a lungul unei perioade îndelungate din existenta individului si nicidecum in cazul unor perioade limitate.

În cazul de faţă expertiza nu a stabilit daca reclamanta prezintă o patologie psihiatrică sau prezintă doar trăsături mai accentuate de personalitate sau tulburări de personalitate nespecifice, precum si dacă aceste modificări sunt definitive sau doar pasagere, nu este motivat diagnosticul reţinut, in raport nu sunt analizate concluziile actelor medicale care au stat la baza emiterii" deciziei contestate si metodologia urmată, deşi se retine că i s-ar fi administrat doua teste in cadrul examenului psihologic, acestea nu sunt anexate raportului. În atare condiţii este imposibilă verificarea rezultatului acestora in raport de conţinut, de către expertul parte.

Or, această problemă a nemotivării care produce consecinţe in planul credibilităţii răspunsului trebuie analizată plecând de la înseşi concluziile examenului psihic si ale traseului EEG, bareme care evidenţiază o stare de normalitate.

Lipsite de relevanţă probatorie sunt si concluziile raportului de expertiza întocmit in prezenta cauza sub nr. Al/10.600/2015. Prima categorie de argumente face trimitere la lipsa efectuării si parcurgerii unor proceduri (investigaţii medicale) obligatorii in procesul de evaluare psihologica si psihiatrica. Pe cale de consecinţă, nici diagnosticul medical stabilit prin intermediul deciziei nr. 114 nu comportă efect de legalitate. Aceste lipsuri au fost surprinse si in opinia medicului legist parte B..

Mai mult, prin Raportul de expertiza medico legală psihiatrică emis de I.N.M.L. se stabileşte că numita A. prezintă diagnosticul Tulburare de personalitate de tip mixt, fără a se răspunde la obiectivul trasat, şi anume verificarea diagnosticului la momentul emiterii deciziei contestate, respectiv data de 04.06.2014.

In plus, având în vedere că în cuprinsul Deciziei nr. 114/04.06.2014 este menţionată si Evaluarea globală a funcţionalităţii sociale, reprezentată prin scorul GAFS. Acest parametru este unul deosebit in sensul stabilirii diagnosticului din cuprinsul deciziei atacate. Or, din analiza raportul emis in cauza de către INML se observă faptul că prin internarea din perioada 30-31.08.2016 nu s-a folosit investigaţia privind Evaluarea globală a funcţionalităţii sociale (GAFS) precum si corelaţia acesteia cu deficienta funcţională, incapacitatea adaptativă si capacitatea de muncă, deşi o asemenea maniera de efectuare a investigaţiilor era obligatorie pentru comisia medicală. De altfel, si Hotărârea de Guvern nr. 155 din 23.02.2011 publicata in M.Of. nr. 224/31.03.2011 stabileşte că:

"in scopul creşterii obiectivităţii diagnosticului funcţional, se recomandă utilizarea GAFS (Global Assessment of Functioning Scale), iar această scală GAFS este validată internaţional."

In plus, există diferenţe mari, nejustificate probatoriu si inexplicabile din punct de vedere medical intre diagnosticul stabilit la examinarea de la I.N.M.L. si cel de la Spitalul Clinic de psihiatrie "Prof.dr. Al. Obregia" (Tulburare de personalitate de tip mixt) respectiv, cel de la Institutul naţional de expertiza Medicala si Recuperare a Capacităţii de Munca Bucureşti (Tulburare mixta de personalitate decompensată delirant). La I.N.M.L. Bucureşti după o evaluare psihiatrica corectă trebuia sa se stabilească o cauza a apariţiei tulburării de personalitate însă, s-a omis acest aspect.

Comisia de expertiza medico-legala era obligată să diferenţieze aceste tulburări de personalitate de trăsăturile înnăscute ale individului, de trăirile psihice cauzate de starea de pensionare, de stare de subiect-examinat în expertizele medico-legale psihiatrice si testări psihologice precum si de lipsa unor progrese in demersurile din justiţie, de dovezile privind stările tensionale cauzate de condiţiile de lucru si care puteau determina modificări de comportament ale reclamantei.

Diferite examinări si/sau avize psihologice care au stat la baza Deciziei 114/2014, nu menţionează ce teste au fost selectate si aplicate, nu se menţionează când au fost ele calibrate precum si care au fost rezultatele interpretării acestora. Comisia de expertiza de la INML Bucureşti trebuia sa menţioneze că toate testele psihologice cât si internările, in secţiile de psihiatrie din unităţile sanitare din cadrul M.A.I., care au stat la baza Deciziei 114/2014 au fost efectuate nevoluntar, ca urmare a ordinelor de internare emise de către superiorii sus-numitei, astfel încât asimilarea si acceptarea acestora, de către Comisia de Ia INML Bucureşti, contravine legislaţiei privind respectarea drepturilor bolnavului psihic.

Comisia de la INML Bucureşti nu a solicitat efectuarea unei anchete sociale de către primăria oraşului de reşedinţă, pentru a se constata care este integrarea acesteia in societate si familie şi nu a dorit cu soţul reclamantei, care a insotit-o mereu la examinările de la INML.

În plus, diagnosticul de dată recentă, stabilit prin intermediul raportului de expertiză întocmit in prezenta cauza sub nr. Al/10.600/2015 nu este justificat si nici motivat.

Chiar si in condiţiile arătate, este important de observat că starea psihică, evaluată actual de către comisia de expertiza medico-legală psihiatrica, care stabileşte diagnosticul de "Tulburare personalitate de tip mixt", reprezintă o ameliorare evidentă a stării psihice iniţiale de la momentul iunie 2014. Or, in condiţiile in care in data de 04.06.2014 Comisia Centrala de Expertiza Medico-Militara a M.A.I. emite Decizia medicala nr. 114. prin care se constata faptul ca diagnosticul subsemnatei este tulburare mixta de personalitate decompensată delirant (aşadar, mult mai grav decât primul diagnostic) se impune să se stabilească daca un asemenea diagnostic ar putea din punct de vedere medical, chiar si in lipsa factorului stresant de la locul de munca, sa evolueze in sens pozitiv.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) şi alin. (2) din O M.A.I. nr. 516/2003 privind acordarea asistenţei medicale în reţeaua sanitară a Ministerului de Interne, ale art. 7 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) lit. b), coroborate cu art. 5 alin. (1) lit. o) din Ordinul comun al ministrului apărării naţionale, ministrului administraţiei şi internelor şi al directorului Serviciului Român de Informaţii nr. M124/267/6478/2012 privind, organizarea funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiza medico-militară, comisia de unitate întrunită la nivelul D.E.A.P.D. Neamt, conform procesului-verbal de unitate nr. x/06.11.2013 a hotărât prezentarea doamnei agent de poliţie A. în faţa comisiilor de expertiză medico-militară pentru stabilirea aptitudinii faţă de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, persoana în cauză fiind cunoscută cu probleme medicale din anul 2003 şi probleme de natura psihologică din anul 2012.

Evaluarea stării de sănătate s-a efectuat de către Spitalul Militar Iaşi, fiind emisă în acest sens Decizia Medicală nr. x din 28.11.2013 prin care s-a stabilit ca şi diagnostic "Personalitate cu trăsături hipertimice-ciclotimia", recomandări de "restricţionarea accesului la armament şi muniţie, monitorizare psihologică, evaluare prin cabinetul de medicina muncii, reinternare peste 2 luni pentru reexpertizare medico-militară" cu aptitudinea "Apt pentru îndeplinirea serviciului în poliţie" şi revizuire între 01-15.02.2014. Aptitudinea de "Apt" se acordă doar pentru pacienţii clinic sănătoşi, nu presupune niciun fel de restricţii şi nici revizuire periodică, sens în care Decizia x emisă de Spitalul Militar Iaşi a fost incorect întocmită ca formă şi conţinut.

Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul M.A.I. a analizat decizia medicală teritorială şi dosarul medical complet al persoanei în cauză, hotărând, conform procesului-verbal de şedinţă ordinară a C. civ..E.M.M. a M.A.I. nr. 49/18.12.2013 şi cu respectarea prevederilor art. 13 alin. (1) lit. c) din O m.a.i nr. 267/2012, neavizarea Deciziei Medicale nr. A/2826/2 din 28.11.2013 emisă de Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Militar Iaşi, si pe cale de consecinţă reexpertizarea doamnei A. (conform art. 13 alin. (2) al O.m.a.i. nr. 267/2012).

Reclamanta s-a prezentat pentru reevaluarea stării de sănătate, a fost internată în secţia de Psihiatrie a Spitalului Clinic de Urgenţă Prof. "Dr D. Gerota" Bucureşti şi evaluată psihologic de către Centrul de Psihosociologie al M.A.I.

În şedinţa ordinară din data de 15.01.2014, în urma analizării concluziilor rezultate ca urmare a reevaluării complexe psihiatrice-psihologice, respectiv - Foaie de observaţie clinică nr. 3010 din 06.01.2014 şi Raportul de Evaluare Psihologică nr. x din 14.01.2014, coroborate cu evaluările psihologice anterioare, respectiv avizul psihologic nr. x/05.12.2012 al Centrului de Psihosociologie al M.A.I. şi Raportul de Psihodiagnostic şi Evaluare Clinică nr. 30 din 31.01.2013, Nota de Cunoaştere nr. x din 15.11.2013 a D.E.A.P.B.D. Neamţ, Comisia Centrală de Expertiza Medico-Militară a constatat existenţa unei disfuncţionalităţi evidente pentru persoana în cauză (exprimată prin GAFS= 61), hotărându-se în acest sens, potrivit diagnosticului de "Tulburare mixtă de personalitate. GAFS =61", clasarea doamnei ag. pr. A. "Apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliţie", cu revizuire la 3 luni - aprilie 2014 la Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a M.A.I. şi recomandări specifice conform Deciziei Medicale nr. 10 din 15.01.2014.

În luna mai 2014 doamna A. s-a prezentat la Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a M.A.I. în vederea reevaluării stării de sănătate pentru revizuirea clasării sale medicale. A fost internată în secţia de specialitate a Spitalului de Urgenţă al M.A.I. "Prof. dr. D. Gerota" Bucuresti, reevaluată atât psihiatric cât şi psihologic de către specialiştii acestei instituţii (F.O. nr. 3303/20.05.2014, Raport de psihodiagnostic şi evaluare clinică nr. 61/03.06.2014) solicitându-se totodată Centrului de Psihosociologie al M.A.I. şi Raportul de monitorizare psihologică efectuat, conform recomandărilor C. civ..E.M.M. a M.A.I.

Coroborarea rezultatelor obţinute în urma reevaluării complexe a stării de sănătate a reclamantei din luna mai 2014 a evidenţiat, fără echivoc, o înrăutăţire a stării sale de sănătate, sens în care Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a M.A.I., în şedinţă ordinară din 04.06.2014 a hotărât clasarea persoanei în cauză "inapt pentru îndeplinirea serviciului în poliţie cu scoatere din evidenţă şi încadrarea în gradul III(trei) de invaliditate cu revizuire la 1 an, pentru diagnosticul: "tulburare mixtă de personalitate decompensată delirant - GAFS=55", conform Deciziei Medicale nr. 114/04.06.2014.

Decizia Medicală nr. 114/04.06.2014 este o decizie corectă, având în vedere diagnosticul clinic şi funcţional al doamnei A., scala GAFS de disfuncţionalitate confirmată de internări şi teste psihologice repetate, diagnostic ce nu permite o altă clasare pentru orice cadru din sistemul O.P.S.N.A.J. prin raportare la prevederile H.G. nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic, diagnostic functional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldatii si gradatii voluntari, politiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administratiei, capitolul 17 - publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 117 bis/15.02.2012.

Instanţa de fond în mod corect şi legal a reţinut faptul că absolut toate expertizele efectuate în cauză şi avizele din partea Comisiei de Avizare şi a Comisiei Superioare Medico Legale a I.N.M.L. confirmă corectitudinea medicală a diagnosticului psihiatric stabilit prin decizia medicală atacată şi nu au fost identificate probleme legate de modul în care s-a efectuat evaluarea medicală, astfel că nu există motive pentru a se dispune anularea deciziei medicale.

Având în vedere cele menţionate, din care rezultă fără echivoc faptul că stabilirea aptitudinii s-a realizat cu respectarea întocmai a prevederilor legale în vigoare, doamna A. prezentând un istoric cu probleme psihice din anul 2012, evaluările psihologice şi psihiatrice efectuate repetat şi în dinamică precum şi notele de relaţii şi caracterizările şefilor direcţi demonstrând inaptitudinea evidentă a acesteia pentru a-şi desfaşura activitatea în cadrul M.AI., solicită instanţei de recurs să menţină hotărârea recurată ca fiind legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 09 ianuarie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2020.

6. Aspecte de fapt;i de drept relevante

Reclamanta A., angajată în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ decizia medicală nr. 114/04.06.2014, emisă de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Deciziei medicale nr. 114/04.06.2014 emisă de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Decizia contestată s-a emis după internarea reclamantei în secţia psihiatrie a Spitalului de Urgenţă Prof. Dr. D Gerota, stabilind diagnosticul clinic de tulburare mixtă de personalitate decompensată delirant, GAFS= 55, precum şi faptul că reclamanta este inaptă pentru îndeplinirea serviciului în Poliţie, cu scoaterea din evidenţă, deficienţa funcţională medie şi incapacitatea adaptativă- 60%.

Prin Dispoziţia nr. 388/12.06. 2014, emisă de către Directorul Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, s-a constatat că începând cu data de 4.06.2014 reclamantei i-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a pierderii capacităţii de muncă fiind clasată, în baza Deciziei medicale nr. 114/4.06.2014 ca "inaptă pentru îndeplinirea serviciului în poliţie cu scoatere din evidenţă" şi încadrată în gradul III de invaliditate .

Verificând legalitatea Deciziei Medicale nr. 114/04.06.2014, din perspectiva criticilor şi apărărilor reclamantei referitoare la "modalitatea zilnică în care reclamanta interacţionează în societate şi caracterizările anexate", prima instanţă a reţinut că acestea nu privesc aspecte de nelegalitate ale actului contestat, iar în ceea ce priveşte corectitudinea diagnosticului stabilit, evaluarea acestuia se poate face în temeiul unor probe ştiinţifice având la bază constatări de specialitate medicală.

Prima instanţă a apreciat că aspectele în circumstanţiere rezultate din caracterizările depuse de reclamantă şi de cele care rezultă din depoziţia martorului audiat în privinţa profilului uman şi în raporturile de serviciu ale reclamantei anterioare perioadei la care medicii specialişti au procedat la diagnosticarea reclamantei cu tulburarea de personalitate nu pot avea prevalenţă faţă de valoarea ştiinţifică a numeroaselor rapoarte de expertiză medicală care au vizat-o pe reclamantă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prima instanţă a constatat că alegaţiile reclamantei cu privire la caracterul nefondat al concluziilor şi diagnosticului stabilit prin decizia medicală 114/4.06.2014 nu pot fi primite, toate expertizele efectuate în cauză şi avizele din partea Comisiei de Avizare şi a Comisiei Superioare Medico Legale a INML confirmă corectitudinea medicală a diagnosticului psihiatric stabilit prin decizia medicală atacată şi nu s-au identificat probleme legate de modul în care s-a efectuat evaluarea medicală, astfel că nu există motive pentru a se dispune anularea deciziei atacate.

Pe fondul diagnosticului şi concluziilor cuprinse în Decizia nr. 114/4.06.2014 prima instanţă a reţinut faptul că această decizie a fost emisă de către Comisia centrală de expertiză medico-militară a M.A.I după internarea reclamantei în secţia psihiatrie a Spitalului de Urgenţă Prof. Dr. D Gerota, după examinarea reclamantei şi a întregii documentaţii psihologice şi psihiatrice anterioare, diagnosticul clinic stabilit fiind acela de tulburare mixtă de personalitate decompensată delirant, GAFS= 55. S-a stabilit că reclamanta este inaptă pentru îndeplinirea serviciului în Poliţie, cu scoaterea din evidenţă, deficienţa funcţională medie şi incapacitatea adaptativă- 60%. Gradul de invaliditate stabilit în cauză este 3 potrivit H.G. nr. 56/2012.

Comisia de primă expertiză medico legală psihiatrică a fost formată din trei medici primari psihiatri din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici (dr. C., dr. D., dr E.), alături de care a fost prezent şi expertul parte dr. B. medic primar legist. S-a procedat la analiza documentaţiei anterioare privind istoricul psihologic şi psihiatric al reclamantei, şi la o nouă examinare psihologice şi psihiatrice directe efectuate prin examinări succesive ale reclamantei prin internare la Spitalul Clinic de Psihiatrie prof. dr. Alexandru Obregia (perioada 31.05 - 3.06.2016 şi la Naţional de Expertiză Medicală şi recuperare a capacităţii de Muncă în perioada 30.08.2016 - 31.08.2016 .

Concluzia acestei comisii de experţi a fost acela că reclamanta suferă de tulburare de personalitate de tip mixt F6.

Concluziile medicilor psihiatri care au elaborat actele medico legale în cuprinsul dosarului Curţii de Apel Bacău, inclusiv a membrilor Comisiei de Avizare şi Control de pe lângă INML Bucureşti în baza raportului de nouă expertiză medico legală psihiatrică nr A6/11509/16/23.01.2018 efectuat la INML Bucureşti sunt tot în sensul tulburării mixte de personalitate cu elemente interpretative.

Prin adresa x/2019 emisă de către Comisia Superioară Medico Legală a INML a informat instanţa de avizarea Raportului de expertiză medico legală psihiatrică nr A6/11509/16 din data de 23.01.2018 avizat de către Comisia de avizare şi control a actelor medico legale din cadrul INML Bucureşti prin avizul x din 19.02. 2018 .

Cu privire la criticile reclamantei vis a vis de concluziile Comisiei de primă expertiză medico legală psihiatrică (dezvoltate în baza opiniei expertale elaborate de către expertul parte dr. B.), prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine că observaţiile expertului parte sunt de natură a contrazice validitatea ştiinţifică şi factuală a diagnosticului stabilit de Comisia de primă expertiză medico legală psihiatrică care a fost unanimă în sensul unei tulburări de personalitate de tip mixt F61 în urma unor evaluări directe şi multiple a reclamantei, ca urmare a internării acesteia, subliniind concordanţa existentă sub aspectul esenţial al diagnosticului între concluziile din raportul A1/10.600/2015 şi cele din raportul de nouă expertiză medico legală psihiatrică nr. A6/11509/16/23.01.2018 efectuat la INML Bucureşti, precum şi avizele date atât de Comisia de avizare şi control şi de către Comisia Superioară Medico Legală.

În ceea ce priveşte modul de elaborarea actelor medicale în cauză, prima instanţă a reţinut că au fost respectate etapele de diagnostic şi investigaţiile medicale prevăzute prin Ordinul Nr. 124/267/6478/16.10.2012 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară şi H.G. nr 56/2012.

Cu privire la respectarea drepturilor reclamantei, prima instanţă a aminit că potrivit art. 17 din Ordinul nr. 124/2012, prezentarea persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) pentru expertiza medico-militară este obligatorie, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 86 alin. (3) şi art. 95 alin. (2) şi (4) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011. Neprezentarea nemotivată pentru precizarea situaţiei medico-militare atrage măsuri disciplinare proprii fiecărei instituţii.

Prima instanţă a înlăturat susţinerile expertului parte cu privire la faptul că pe de o parte, comisia emitentă a Deciziei nr. 114/2014 s-a raportat la criteriile GAFS, iar pe de altă parte, acestea nu au fost analizate cadrul Comisiei de primă expertiză medico legală psihiatrică din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici.

În acest sens a evidenţiat că cele două expertize (medico legală psihiatrice, respectiv expertiza medicală a capacităţii de muncă) au specificităţi distincte, regim juridic, metodologii diferite, demersurile specifice ale expertizei medicale a capacităţii de muncă fiind centrate pe profilaxia invalidităţii şi pe recuperarea capacităţii de muncă, cu finalitate în reinserţia socio-profesională a asiguraţilor afectaţi prin boli sau accidente. Elementul comun îl reprezintă, desigur, stabilirea diagnosticului clinic. Pe baza acestuia, ulterior, în cadrul expertizei medicale a capacităţii de muncă se stabilesc atât deficienţa funcţională şi incapacitatea adaptativă, iar în baza criteriilor specifice reglementate prin H.G. nr. 155/23.02.2011 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă, respectiv prin Ordinul nr. M.124/267/6478 din 16 octombrie 2012 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară, se stabileşte, acolo unde este cazul, gradul de invaliditate. Relaţia "deficienţă funcţională - incapacitate adaptativă - grad de invaliditate" este reprezentată pe o scală negativă, care exprimă pierderea funcţională cu repercusiuni asupra îndeplinirii rolului adecvat conform vârstei, gradului de instruire şi factorilor socio-culturali existenţi.

Faptul că în cuprinsul H.G. nr. 155/2011 se recomandă utilizarea între criteriile de diagnostic funcţional a GAFS (Global Assessment of Functioning Scale), validată internaţional, în scopul creşterii obiectivităţii diagnosticului funcţional (astfel cum s-a procedat în cadrul Comisiei centrală de expertiză medico-militară a M.A.I emitentă a actului contestat) nu este de natură invalida abordarea psihiatrică a medicilor legişti psihiatri din cadrul INML care, în aplicarea metodologiei psihiatrice proprii, au ajuns la aceeaşi concluzie precum Comisia de expertiză a MAI cu privire la tulburarea de personalitate mixtă de care suferă reclamanta.

Sub aspectul diferenţelor de scală GAFS dintre cele două decizii medicale pe care reclamanta încearcă să le interpreteze în sensul "invalidării" acestora, prima instanţă a subliniat faptul că procentele din ambele acte medicale se încadrează, cu o marjă rezonabilă şi acceptabilă în domeniul medical, în categoria unei deficienţe medie (incapacitatea adaptativă între 50 - 69%) - care potrivit standardului stabilit prin H.G. H.G. nr. 56/2012 limitează capacitatea adaptativă la mediul profesional în privinţa programului sau a locului de muncă; capacitatea de muncă este redusă cu cel puţin jumătate faţă de standard.

Faţă de cele reţinute, prima instanţă a constatat că niciun element probator din dosar, cu valoare şi relevanţă ştiinţifică similară actelor medicale şi rapoartelor de expertiză psihiatrică în cauză, nu susţine teza reclamantei cu privire la incorectitudinea diagnosticului stabilit prin decizia medicală nr. 114/2014.

Dimpotrivă, numeroasele acte medicale şi psihologice care au privit-o pe reclamantă, elaborate între 2012-2016 de un număr impresionant de psihologi, medici psihiatri din diferite unităţi medicale, relevă în mod unanim afecţiunea psihiatrică a acesteia, absolut toate rapoartele şi deciziile medicale anterioare celei contestate în prezenta cauză (astfel cum au fost indicate de către instanţă la situaţia de fapt) fac referire la diagnosticul de tulburare de personalitate:

- Raportul de evaluare psihologică clinică din 14.01.2014 elaborat de către Centrul de Psihosociologie din cadrul Ministerului Administraţiei a stabilit diagnosticul de tulburare de personalitate de tip mixt (trăsături de tip histrionic şi paranoid)

- Decizia medicală nr. 10/15.01.2014 a Comisiei centrale de expertiză medico-militară a M.A.I a stabilit diagnosticul de tulburare mixtă de personalitate, GAFS= 61.(Prin sentinţa nr. 51/26.04.2018 a Curţii de apel Bacău dispunându-se respingerea ca neîntemeiată a cererii de anularea a acestei decizii).

- Raportul de monitorizare psihologică din 30.05.2014 în cadrul Centrului de Psihosociologie din cadrul Ministerului Administraţieişi Internelor indică înrăutăţirea stării reclamantei, identificându-se apariţia repetată a ideaţiei delirante de prejudiciu. .

- Comisia Centrală de expertiză Medico-Militară a MAI în raportul de expertiză medico militară nr. 20/84 stabileşte diagnosticul clinic tulburarea mixtă de personalitate decompensată delirant GAFS 55 .

- Raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică din data de 3.06.2014 al secţiei Psihiatrie a Spitalului de Urgenţă Prof. Dr. D Gerota - pattern cronic de comportament şi o prognoză nefavorabilă involuţiei afecţiunii din cauza faptului că suprainterpretarea face extrem de dificilă dezvoltarea unei alianţe terapeutice. .

Sub aspectul realităţii diagnosticului reclamantei, prima instanţă a apreciat că sunt relevante şi concluziile din raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică depus în cadrul dosarului Curţii de Apel Bacău nr. 1021/103/2014 (f x CAB) în sensul că aceasta suferă de tulburare de personalitate mixtă cu elemente interpretative. La punctele 2 şi 3 din concluziile acelui raportul se consemnează că "au fost respectate toate procedurile medicale legale necesare emiterii deciziei nr. 10/15.01.2014" şi "toate examinările/evaluările/testările medicale şi chestionarele folosite corespund practicii necesare şi legale în materia diagnosticării clinice şi funcţionale a tulburării mixte de personalitate". Mai mult, şi raportul de nouă expertiză medico legală psihiatrică avizat de către Comisia de Avizare şi Control de pe lângă INML conţine aceeaşi concluzie.

În contextul aprecierii coerenţei modului în care reclamanta a fost diagnosticată este intervalul scurt de timp între data emiterii Deciziei medicale 10/15.01.2014 (contestată în cadrul dosarului x/2014 al Curţii de Apel Bacău şi cea a emiterii Deciziei medicale nr. 114/4.06.2014 (din prezentul dosar), precum şi absenţa unor elemente de probă punctuale şi valide din punct de vedere ştiinţific emise de medic specialist psihiatru care să combată veridicitatea acestui diagnostic.

Legătura dintre cele două decizii medicale contestate de către reclamantă are relevanţă şi sub aspectul modalităţii de administrare a probatoriului în ambele cauze, deşi se încearcă în mod formal şi artificial delimitarea atât a actelor medicale contestate, cât şi a relevanţei concluziilor medicale ale medicilor primari psihiatri învestiţi de către ambele instanţe de judecată cu acelaşi aspect esenţial - corectitudinea diagnosticului reclamantei (de tulburare mixtă de personalitate, la data emiterii deciziei medicale 10/15.01.2014, respectiv de tulburare mixtă de personalitate decompensată delirant, la data emiterii deciziei medicale 114/4.06.2014)

De altfel, reclamanta a criticat în prezenta cauză tocmai necesitatea elaborării unui nou raport de expertiză medico legală psihiatrică în baza obiecţiunilor pe care a înţeles să le formuleze vis-a-vis de Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/10.600/2015 al Comisiei de primă expertiză medico legală psihiatrică din cadrul INML Bucureşti.

Astfel cum s-a reţinut prin încheierea din 13 iunie 2018 şi ulterior în cadrul dezbaterilor, trebuie subliniat că în cadrul dosarului Curţii de Apel Bacău s-a efectuat Raportul de nouă expertiză medico legală psihiatrică A 6/11509/16/23.01.2018 de către Comisia formată din dr. F., dr. G., dr. H. din cadrul INML Mina Minovici Bucureşti.

Această comisie a avut în vedere, la elaborarea concluziilor sale, inclusiv raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/10.600/2015 al Comisiei de primă expertiză medico legală psihiatrică din cadrul INML Bucureşti, din prezentul dosar . La capitolul VIII Acte medico-legale şi în anexe se prezintă în mod amplu etapele şi concluziile reţinute în cadrul Raportului nr. A 1/10.600/2015 cu privire la Decizia medicala nr. 114/2016 .

În urma unei ample şi laborioase activităţi de analiză şi examinare, inclusiv în baza deciziei şi raportului medico legal din prezentul dosar şi această Comisie a INML a concluzionat în acelaşi sens - reclamanta suferă de tulburare de personalitate de tip mixt, iar toate examinările evaluările la care a fost supusă reclamanta corespund practicii necesare şi legale în materia diagnosticării clinice şi funcţionale a tulburării de personalitate.

Ulterior, Comisia de Avizare si Control de pe lângă INML Bucureşti (preş. Dr I., dr. J., dr. K., dr. L., dr. M.) întrunită în şedinţa din 14.02.2018 a dispus avizarea Raportului de nouă expertiză medico legală psihiatrică nr. A 6/11509/16/23.01.2018 .

7. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Într-o primă critică, încadrabilă la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta reclamantă a afirmat că hotărârea primei instanţe este nelegală raportat la dispoziţiile art. 174 alin. (2) C. proc. civ., datorită nesocotirii principiilor de bază ale procesului civil, în consonanţă cu art. 6 CEDO şi jurisprudenţa instanţelor naţionale. Consideră că drepturile sale procedurale, în special dreptul la apărare, a fost încălcat, nefiind administrat probatoriul necesar stabilirii situaţiei de fapt reale, prin aceea că prima instanţă a admis obiecţiunile reclamantei şi a încuviinţat efectuarea unui nou raport de expertiză psihiatrică, însă a revenit ulterior în mod nejustificat asupra probei încuviinţate.

În acest context consideră că în mod greşit şi-a însuşit prima instanţă raportul de nouă expertiză psihiatrică întocmit de INML Bucureşti sub nr. x, avizat de Comisia de Avizare şi Control din cadrul INML şi de Comisia Medico Legală a INML, întrucât acesta a fost întocmit în cadrul unui dosar al Curţii de Apel Bacău care avea obiect diferit, obiectivele stabilite în cadrul respectivului dosar erau diferite, iar raportul nu s-a pronunţat cu privire la starea de sănătate a reclamantei la momentul emiterii actului contestat ci asupra stării de sănătate avute în momentul expertizării.

Contrar acestor critici, Înalta Curte apreciază că prima instanţă nu a revenit în mod nejustificat sau intempestiv asupra probei încuviinţate, ci şi-a argumentat hotărârea, invocând motive concludente de natură medicală, instituţională şi, în special, de natură procedurală. Astfel, prima instanţă a conchis că, dat fiind numărul semnificativ al examinărilor psihiatrice din partea medicilor psihiatri din cadrul INML Bucureşti, care au stabilit unanim corectitudinea diagnosticului reclamantei de tulburare de personalitate, nu se pot efectua alte proceduri de examinare sau avizare psihiatrică după exprimarea punctului de vedere atât din partea Comisiei de Avizare si Control de pe lângă INML Bucureşti, cât şi a Comisiei Superioare din cadrul INML.

În acest context, în mod corect a observat prima instanţă că raportul de nouă expertiză medico legală psihiatrică A 6/11509/16/23.01.2018 administrat ca probă în dosarul Curţii de apel Bacău a avut în vedere inclusiv raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/10.600/2015 al Comisiei de primă expertiză medico legală psihiatrică din cadrul INML Bucureşti, întocmit în prezentul dosar.

Ceea ce este de asemenea important în hotărârea primei instanţe de a reveni asupra probei încuviinţate sunt aspectele organizatorice şi de fond indicate de către Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici prin adresa nr. x/12.12.2018, după cum urmează:

- prin adresa nr x/12.12.2018 a Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici s-a arătat din cauza identităţii problematicii (psihiatrice, s.n) din cele două dosare ale reclamantei (Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti), efectuarea raportului de nouă expertiză medico legală psihiatrică nr A6/11509/16 de către Comisia de nouă expertiză medico legală din cadrul INML Bucureşti pentru Curtea de Apel Bacău, avizul dat deja de Comisia de avizare şi control a actelor medico legale din cadrul INML Bucureşti, existenţa unei singure comisii de nouă expertiză medico legale psihiatrice, care deja şi-a exprimat opinia medicală, este imposibil să se procedeze la elaborarea unei noi expertize medico legale psihiatrice în prezenta cauză de o altă comisie cu competenţe cel puţin egale cu a celei care deja a întocmit raportul de nouă expertiză x/19.02.2018;

- toţi cei unsprezece medici primari din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici învestiţi de către ambele instanţe de judecată au stabilit în mod unanim corectitudinea diagnosticului psihiatru de care suferă reclamanta, astfel cum au stabilit anterior şi membrii Comisiei centrale de expertiză medico-militară a M.A.I, diagnostic care a stat la baza emiterii celor două decizii medicale contestate de către reclamantă în proceduri judiciare (dr. C., dr. D., dr. E., dr. F., dr. G., dr. H., dr. I., dr. J., dr. K., dr. L., dr. M.). În contraprobă, reclamanta se prevalează de o serie de consideraţii care exced sfera strict psihiatrică formulate de expertul parte dr. B., fără însă a dovedi expertiza medicală de specialitate în domeniul în discuţie a acestui medic;

- nici un alt act medical, opinie, evaluare psihiatrică sau măcar psihologică nu a fost depusă de reclamantă pentru a ridica vreun semn de întrebare asupra rigorii ştiinţifice şi medicale de care au dat dovadă cei unsprezece medici primari psihiatri care au examinat direct pe reclamantă, precum şi în baza întregii documentaţii medicale anterioare;

- din punct de vedere procedural, obiecţiunile/solicitarea de efectuare a unei noi exeprtize/depuse de către reclamantă atât faţă de raportul de expertiză medico legală psihiatrică în prezenta cauză sunt aproape identice cu cele formulate în cadrul dosarului Curţii de Apel Bacău împotriva raportului din acel dosar.

Faţă de argumentele enunţate, care nu au fost combătute de recurentă într-un mod concludent, Înalta Curte împărtăşeşte opina primei instanţe în sensul că din punct de vedere procedural criticilor reclamantei li s-a oferit un răspuns adecvat din partea experţilor prin raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică A 6/11509/16/23.01.2018, elaborat de către Comisia INML Mina Minovici Bucureşti, astfel că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

De asemenea, Raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A 6/11509/16/23.01.2018, care a avut în vedere şi constatările din cuprinsul raportului din prezenta cauză, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/10.600/2015, a fost avizat atât de Comisia de Avizare si Control de pe lângă INML la 14.02.2018 cât şi de Comisia Superioară Medico Legală a INML prin avizul x/2019.

Contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, răspunsul dat la obiectivele stabilite în cadrul respectivului dosar erau utile soluţionării cauzei pendinte. Cu referire la critica care vizează modul în care Comisia de primă expertiză medico-legală psihiatrică a înţeles să nu se raporteze, sub aspect temporal, la actele medicale şi starea reclamantei la momentul emiterii Deciziei nr. 114/4.06.2014, ci de la momentul examinării reclamantei, prima instanţă a răspuns la criticile reclamantei arătând că medicii primari psihiatri care au elaborat raportul de expertiză psihiatrică au avut în vedere întreaga şi ampla documentaţie anterioară momentului examinării reclamantei, reprezentată de toate rapoartele de evaluare psihologică şi psihiatrică şi deciziile medicale care au precedat emiterea Deciziei medicale nr. 114/2014, judecătorul fondului indicând în acest sens punctul 1 al Raportului, filele x CAB).

Prin concluziile Raportului de Nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/11509/2016 ca răspuns la obiectivul 3 - să se precizeze dacă diagnosticul reţinut în cuprinsul deciziei medicale nr. 10/15.01.2014 este corect stabilit, se arată:

"Diagnosticul corect este "Tulburare mixtă de personalitate (diagnostic precizat în actul menţionat). Se menţionează că evaluările psihologice şi clinice psihiatrice au fost corecte, conform bunelor practici în domeniu (pct. 1). Totodată, se precizează că "se reconstituie trăsături accentuate şi patologice de personalitate dominant paranoid şi obsesionale, nu se reconstituie simptomatologie psihotică (delirantă)" (pct. 4).

În acest context, Comisia de nouă expertiză medico-legală subliniază, în cadrul referirilor la "cazul de faţă, cap. III -tulburarea de adaptare", că nu pot fi menţinute în cadrul unor asemenea structuri (cum sunt cele militare) persoane cu deficit de coping, întrucât aceste structuri presupun anduranţă crescută, capacitate de mediere, posibilitate de aderenţă la grupul apartenent, toleranţă crescută la frustrări, acceptarea necondiţionată a autorităţii.

Examinând această concluzie, raportat la cea formulată prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.x/21.12.2016., prin care se stabileşte că din analiza documentaţiei avute la dispoziţie, Comisia apreciază că A. prezintă diagnosticul de Tulburare de personalitate de tip mixt (F61), Înalta Curte nu poate identifica contradicţii între concluziile rapoartelor elaborate, acestea confirmând diagnosticul de tulburarea de personalitate de tip mixt chiar dacă nu menţin forma de manifestare a acestei boli de "decompensată delirant". De asemenea, acest răspuns nu vizează exclusiv starea de sănătate a recurentei reclamante în momentul examinărilor ci, indubitabil, vizează şi diagnosticul din epoca emiterii actelor medicale contestate, tot istoricul/evoluţia bolii psihice stabilite prin Decizia medicală nr. 114/2014, prin corelare cu examinările psihiatrice şi psihologice actuale.

Raportul de Nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. x/2016 descrie istoricul bolii, în contextul evenimentelor care s-au derulat la locul de muncă, redă conţinutul rapoartelor de evaluare psihologică precum şi a actelor medicale anterior emise, după care prezintă constatările medicale proprii ale Comisiei de nouă expertiză medico-legală în care sunt indicate investigaţiile complementare solicitate de către Comisie, urmate de precizarea unor noţiuni generale şi finalizate prin constatările efectuate în cazul de faţă.

În concluzie, Înalta Curte nu poate achiesa, prin prisma motivelor de casare invocate, nici la criticile care vizează insuficienţa motivării raportului, lipsa unor teste, chestionare care îl susţin sau cele care vizează valoarea probatorie corelată a rapoartelor. Tot astfel, în cadrul controlului de legalitate exercitat, Înalta Curte nu poate nici cenzura şi nici reevalua concluzia la care au ajuns Comisiile în raport de constatările efectuate.

Aşa fiind, Înalta Curte nu poate reţine încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a dreptului la apărare prin modul de administrare şi evaluare a probelor sau prin răspunsurile date la apărările recurentei reclamante. În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte achiesează la concluzia primei instanţe potrivit căreia nu există nici o premisă care să fundamenteze presupunerea în sensul că, deşi la momentul examinării de către Comisia de primă expertiză medico legală psihiatrică din cadrul INML, la aproape 2 ani de la data emiterii Deciziei nr. 114, aceasta a fost diagnosticată de trei medici psihiatri primari cu tulburare de personalitate de tip mixt F 61, cu toate acestea, anterior, la momentul examinării de către Comisia centrală de expertiză medico-militară a M.A.I, aceasta nu ar fi suferit de tulburarea de tulburare mixtă de personalitate care să o facă inaptă de îndeplinirea serviciului în poliţie, conform H.G. nr. 56 din 25 ianuarie 2012 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

Prin urmare, criticile şi apărările formulate de recurenta reclamantă nu au evidenţiat nici aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. .

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinţei nr. 1660 din 08 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.