Appeal for failure to state cassation grounds declared null; prior dismissal stands.

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.03.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat anularea Rezoluţiilor din data de 28.12.2018, 22.02.2019 şi 25.02.2019 ce fac parte din dosarul nr. x al Inspecţiei Judiciare, apreciindu-le nelegale, netemeinice, aşa cum le-a criticat şi în contestaţia din 26.01.2019, cât şi în plângerea prealabilă adresată Inspecţiei Judiciare şi PICCJ prin adresele de e-mail ale acestora, la data de 05.03.2019.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 465 din data de 18 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 465 din data de 18 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., fără a invoca vreunul dintre cazurile de casare prev. de disp.art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant îşi exprimă nemulţumirea faţă de hotărârea primei instanţe învederând că Inspecţia Judiciară apără hoţia şi corupţia, practicând anarhia şi sabotarea actului de justiţie, prin tergiversare aşteptând prescrierea rezoluţiilor. Nu acceptă legile statului român, făcând favoruri procurorilor de caz care protejează banda de hoţi.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat, în principal, constarea nulităţii recursului deoarece reclamantul nu invocă niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 21 februarie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 17 februarie 2021.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia reclamantului şi a preschimbat termenul de judecată de la data de 17.02.2021 la data de 17.06.2020, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., precum şi în raport cu actele şi lucrările dosarului, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Rezoluţiilor din data de 28.12.2018, 22.02.2019 şi 25.02.2019 ce fac parte din dosarul nr. x al Inspecţiei Judiciare, apreciindu-le nelegale, netemeinice, aşa cum le-a criticat şi în contestaţia din 26.01.2019, cât şi în plângerea prealabilă adresată Inspecţiei Judiciare şi PICCJ prin adresele de e-mail ale acestora, la data de 05.03.2019.

Prima instanţă a respins ca neîntemeiată cererea dedusă judecăţii reţinând că obiectul verificării disciplinare nu-l poate constitui raţionamentul logico-juridic al magistratului chemat să instrumenteze o cauză deoarece, principiul independenţei procurorului presupune excluderea oricăror influenţe exercitate asupra acestuia cu privire la instrumentarea şi soluţionarea cauzelor penale cu care este învestit, principiu ce este corelat cu obligaţia procurorului de a se supune legii. În aceste condiţii, independenţa procurorului nu poate fi privită ca un privilegiu care să permită nesocotirea responsabilităţilor specifice funcţiei, limitele independenţei fiind raportate la cerinţa imperioasă privind respectarea legii.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

De asemenea, având în vedere că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, Înalta Curte constată că instanţa de recurs este învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu aduce sentinţei atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată în motivele prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.. În realitate, recurentul-reclamant îşi exprimă nemulţumirea faţă de hotărârea primei instanţe învederând că Inspecţia Judiciară apără hoţia şi corupţia, practicând anarhia şi sabotarea actului de justiţie, prin tergiversare aşteptând prescrierea rezoluţiilor. Nu acceptă legile statului român, făcând favoruri procurorilor de caz care protejează banda de hoţi, aspecte ce nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de textul de lege sus-menţionat.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în cererea de recurs formulată, recurentul-reclamant nu combate în vreun fel argumentele de fapt şi de drept avute în vedere de instanţa de fond atunci când a soluţionat pricina şi nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Autorul căii de neînţelegând să arate care sunt eventualele greşeli de judecată ale primei instanţe ori elementele de nelegalitate ale sentinţei recurate.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică ce ar putea fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, situaţie în care această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse şi reţinând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei nr. 465 din 18 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.