Conflict of jurisdiction over appellate competence for public procurement contract execution disputes under Law 101/2016

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 decembrie 2018, sub nr. x/2019, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la data de 01 martie 2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat:

- obligarea pârâtului la modificarea obiectului Contractului de furnizare nr. x/16.07.2018, în sensul înlocuirii produsului ofertat HP 440 G3, care nu se mai fabrică, cu unul de generaţie tehnologică superioară, respectiv HP 440 G4, cu procesor I7-8700T, de generaţia a 8-a, conform art. 221 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 98/2016;

- obligarea pârâtului la plata produselor HP 440 G4, cu procesor I7-8700T;

- în subsidiar, să se constate că reclamanta se află în imposibilitate de executare a contractului de furnizare nr. x/2018 în forma sa iniţială, deoarece produsele care făceau obiectul contractului nu se mai fabrică de către producător, solicitând restituirea garanţiei de bună execuţie, în cuantum de 38.031,60 RON, achitată de către B. în numele reclamantei.

1.2. Prin încheierea din 12 aprilie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o conducerii Tribunalului Bucureşti, în vederea repartizării acesteia pe una dintre secţiile civile ale Tribunalului Bucureşti.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 16 mai 2019.

1.4. Prin sentinţa civilă nr. 3023 din 17 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus următoarele:

(i) a admis cererea de chemare în judecată modificată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice;

(ii) a constatat că reclamanta se află în imposibilitate de executare a contractului de furnizare nr. x/2018 în forma sa iniţială, deoarece produsele ce făceau obiectul acestuia nu se mai fabrică de către producător;

(iii) a obligat pârâtul să restituie reclamantei garanţia de bună execuţie, în cuantum de 38.031,60 RON;

(iv) a respins petitele principale ale acţiunii modificate, ca neîntemeiate;

(v) a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 450 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru).

1.5. Împotriva sentinţei civile nr. 3023 din 17 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 12 noiembrie 2019, sub nr. x/2019*.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin decizia civilă nr. 16 din 15 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, care stabilesc o competenţă unică, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, în ceea ce priveşte soluţionarea căii de atac a recursului, indiferent de specializarea secţiei care a pronunţat sentinţa recurată.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 23 ianuarie 2020, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a acestei secţii, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a V-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, instanţa a interpretat dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 ca stabilind competenţa de soluţionare a recursului în materia achiziţiilor publice în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel doar în cazul litigiilor prevăzute de art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ, judecate în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Cum în cauză sentinţa recurată a fost pronunţată de secţia civilă a tribunalului, recursul revine în competenţa de soluţionare a instanţei ierarhic superioare care judecă în aceeaşi materie, respectiv secţiei civile a curţii de apel.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că secţia competentă să soluţioneze cauza este secţia a V-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Din expunerea rezumativă a parcursului procesual al cauzei de faţă, Înalta Curte reţine că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este formulat împotriva unei sentinţei prin care s-a soluţionat un litigiu ce priveşte executarea unui contract de achiziţie publică, în raport de dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

Problema care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două secţii specializate ale Curţii de Apel Bucureşti a privit modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, care stabilesc competenţa instanţei care soluţionează calea de atac a recursului în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, fără a distinge după cum litigiile au fost soluţionate în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 sau de secţia civilă a aceleiaşi instanţe, potrivit art. 53 alin. (1)1 din acelaşi act normativ.

Înalta Curte constată că, prin Legea nr. 212/2018 legiuitorul a modificat şi completat Legea nr. 101/2016, introducând alin. (1)1 la art. 53 din Legea nr. 101/2016, stabilind că procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează de către instanţa civilă de drept comun. Aşadar, prin voinţa legiuitorului, litigiile în materia achiziţiilor publice au fost repartizate spre soluţionare, în fond, în funcţie de obiectul cauzei, unor secţii cu specializare diferită ale tribunalului, fără a proceda şi la modificarea corelativă a art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, care prevedea competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Mai exact, dacă anterior modificării operate prin Legea nr. 212/2018, toate litigiile în materia achiziţiilor publice se judecau, atât în fond, cât şi în calea de atac, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului şi a curţii de apel, ulterior introducerii alin. (1)1 al art. 53 din Legea nr. 101/2016, împărţirea competenţei de soluţionare a litigiilor în fond între secţia civilă şi cea de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului nu a fost preluată şi în ceea ce priveşte competenţa secţiilor curţii de apel învestită cu soluţionarea căii de atac a recursului.

Având în vedere această necorelare a modificărilor legislative, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 se impun a fi interpretate şi aplicate în sensul că recursul va fi soluţionat de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel doar în situaţia în care calea de atac este formulată în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ, respectiv în cauzele având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în procedura de atribuire, precum şi în cele privind anularea sau nulitatea contractelor de achiziţie publică, judecate în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Atunci când litigiile vizează executarea contractelor administrative şi au fost soluţionate, în fond, de secţia civilă a tribunalului, în condiţiile art. 53 alin. (1)1 din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a recursului revine secţiei omonime din cadrul instanţei ierarhic superioare, respectiv secţia civilă a curţii de apel.

Această interpretare a textelor de lege, din punct de vedere teleologic şi sistematic, este cea care corespunde voinţei legiuitorului ca litigiile ce decurg din executarea contractelor administrative să fie scoase din sfera contenciosului administrativ, urmând a fi soluţionate de instanţele civile de drept comun în toate fazele procesuale, în condiţiile în care organizarea sistemului judiciar naţional se bazează pe principiul potrivit căruia litigiile se judecă de secţii sau complete cu aceeaşi specializare atât în fond, cât şi în calea de atac.

În speţă, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă. Prin urmare, calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanţe se impune a fi soluţionată de secţia specializată a instanţei ierarhic superioare care judecă în aceeaşi materie, respectiv secţia civilă a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) şi art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Dată

Tip

Sursă

21/02/2017

Cerere de chemare în judecată

UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

26/07/2017

Cerere de recurs

Reclamant - UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

27/07/2017

Cerere de recurs

Reclamant - UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

09/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

09/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

12/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

Dată

Tip

Sursă

06/10/2017

Întâmpinare

Intimat - S.C. C. SRL

27/10/2017

Întâmpinare

Recurent - AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢIE PENTRU AGRICULTURĂ

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.