Competence of Supreme Court versus Court of Appeal in challenging refusal to issue presidential decree revoking minister

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra prezentei cereri de chemare în judecată;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 28 octombrie 2019, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României B. şi Administraţia Prezidenţială, a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea decretului prezidenţial de revocare din funcţie a ministrului Justiţiei C., precum şi la plata daunelor morale în sumă de 1 leu.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 noiembrie 2019, pârâţii Preşedintele României B. şi Administraţia Prezidenţială au invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Prezidenţială.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea decretului de revocare din funcţie a ministrului Justiţiei C., apreciind că această măsură este necesară pentru a se asigura respectarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 504/2019. Deşi reclamantul nu a indicat textele de lege pe care îşi întemeiază acţiunea, Înalta Curte constată că pretenţiile exhibate se circumscriu prevederilor art. 1, art. 2 alin. (2) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, reclamantul susţinând, în esenţă, că acţionează în calitate de cetăţean vătămat prin refuzul autorităţilor publice pârâte de a respecta obligaţia constituţională de emitere a actului reprezentat de decretul de revocare din funcţia ministerială.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin prevederile Legii nr. 212/2018, potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.", dar şi prevederile art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, potrivit cărora:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vizează recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, dar şi prevederile art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care stabilesc sfera cauzelor ce revin în competenţa de soluţionare a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din cuprinsul acestor texte de lege, rezultă că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie deţine o competenţă legală circumscrisă, majoritar, soluţionării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale, iar în prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute de lege, care stabilesc competenţa materială în primă instanţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin acţiune reclamantul urmăreşte obligarea pârâţilor - autorităţi publice centrale la emiterea unui act, potrivit competenţelor acestora, situaţie reglementată de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere şi care, din punct de vedere al competenţei instanţei de contencios administrativ, se încadrează în dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, anterior citate. Aşadar, soluţionarea cauzei, din punct de vedere material, revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Sub aspect teritorial, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că domiciliul reclamantului persoană fizică este situat în municipiul Ploieşti, str. x, jud. Prahova, împrejurare care atrage competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială locuieşte reclamantul, respectiv Curtea de Apel Ploieşti.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) - (3) şi art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României B. şi Administraţia Prezidenţială, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.