Appeal against public custody order declared inadmissible as matter is definitive and not subject to cassation

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 06 februarie 2020, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, a formulat contestaţie împotriva Ordonanţei de luare în custodie publică nr. 320/II-5/2020 din 01.02.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 25 din 13 februarie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, împotriva Ordonanţei de luare în custodie publică nr. 320/II-5/2020 din 01.02.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către interpretul B. a sumei de 57,88 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de interpret prestate în cauză.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 25 din 13 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 04 mai 2020, intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Examinând, cu prioritate, condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 25 din 13 februarie 2020 a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea contestaţiei formulate de reclamant împotriva Ordonanţei de luare în custodie publică nr. 320/II-5/2020 din 01.02.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Potrivit art. 101 alin. (10) din O.U.G. nr. 194/2002:

"Străinii împotriva cărora s-a dispus luarea în custodie publică, în condiţiile prevăzute la alin. (2), pot depune, în termen de 5 zile, plângere la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, care este obligată să o soluţioneze în termen de 3 zile de la data primirii. Hotărârea instanţei este definitivă. Plângerea formulată nu suspendă îndepărtarea sub escortă.", iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului."

În raport de aceste texte de lege, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 25 din 13 februarie 2020 este definitivă, iar recursul declarat de reclamantul A. împotriva acestei sentinţe este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 25 din 13 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.