Prescription of pretrial complaint against asset verification closure order: six-month deadline runs from issuance, not communication

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 22 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a solicitat anularea Ordonanţei nr. 1 din 08 mai 2015, emisă de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 87 din 16 mai 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 1266 din 13 octombrie 2016, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

1.4. Prin decizia nr. 3567 din 13 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, urmare a pronunţării regulatorului de competenţă, la data de 24 martie 2017, sub nr. x/2016*.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 89 din 30 mai 2017, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei, invocată de pârâţii B. şi A. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca urmare a admiterii acestei excepţii (art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 89 din 30 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că plângerea prealabilă împotriva actului administrativ contestat a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

A arătat reclamanta că, în raport de data de 27.05.2015, la care Ordonanţa de clasare nr. 1/08.05.2015 a ajuns în posesia Direcţiei Juridice a ANI şi a fost înregistrată în sistemul electronic intern al instituţiei, termenul de 6 luni pentru depunerea plângerii prealabile expira la 27.11.2015. Întrucât plângerea prealabilă împotriva ordonanţei de clasare a fost formulată şi transmisă la data de 27.11.2015, în ultima zi a termenului de prescripţie, recurenta a considerat că a respectat termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, calculat conform dispoziţiilor art. 181 şi 183 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 februarie 2020, intimatul-pârât B. a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate este nefondat, pentru următoarele considerente:

Problema supusă dezlegării instanţei de control judiciar prin cererea de recurs vizează respectarea de către reclamantă a termenului de formulare a plângerii prealabile împotriva Ordonanţei de clasare nr. 1/08.05.2015, emisă de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.", iar art. 7 alin. (7) din acelaşi act normativ prevede că:

"Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie".

Potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Ordonanţa de clasare nr. 1/08.05.2015, emisă de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015, a fost comunicată reclamantei Agenţia Naţională de Integritate la data de 22.05.2015, conform copiei certificate a dovezii de înmânare înaintată de Curtea de Apel Suceava la dosarul instanţei de recurs . De la acest moment a început să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru formularea plângerii prealabile, cu menţiunea că, pentru motive temeinice, prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 permit depunerea plângerii prealabile şi după expirarea termenului de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

În cauză, reclamanta a depus plângerea prealabilă la data de 27.11.2015, aceasta fiind greşit înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. de dosar x/2015, fiind trimisă spre soluţionare Comisiei pentru Cercetarea Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin sentinţa nr. 43/14.03.2016.

În raport de data depunerii plângerii prealabile (27.11.2015), Înalta Curte constată că reclamanta nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit la data de 22.06.2015, potrivit modului de calcul al termenelor procedurale prevăzut de art. 181 şi art. 183 C. proc. civ.. Totodată, reclamanta nu a respectat nici termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (7) din acelaşi act normativ, care a expirat la data de 08.11.2015, în raport de data emiterii actului atacat (08.05.2015).

Înalta Curte constată că, deşi reclamanta nu a susţinut şi probat motivele temeinice pentru care a formulat plângerea prealabilă cu depăşirea termenului de 30 de zile, instanţa de fond a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 şi, totodată, a calculat termenul de 6 luni de la momentul comunicării actului contestat, iar nu al emiterii sale. Chiar şi în această ipoteză, favorabilă reclamantei, se constată că plângerea prealabilă este depusă cu depăşirea termenului prevăzut de lege, cele 6 luni calculate de la comunicarea ordonanţei de clasare împlinindu-se la data de 22.11.205, iar plângerea a fost depusă la data de 27.11.2015.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile reclamantei prin care a susţinut că ordonanţa de clasare a fost comunicată la data de 27.05.2015, întrucât aceste susţineri nu sunt confirmate de dovada de înmânare a ordonanţei, care poartă data de 22.05.2015, astfel cum s-a arătat anterior.

De altfel, recurenta-reclamantă a învederat că data de 27.05.2015 reprezintă data înregistrării ordonanţei în sistemul electronic al Direcţiei Juridice şi nu data la care reclamantei i-a fost comunicat actul de procedură. Or, comunicarea ordonanţei de clasare s-a realizat conform art. 153 - 173 C. proc. civ., la sediul instituţiei reclamante, neavând relevanţă data la care actul a fost comunicat interdepartamental, întrucât înregistrările efectuate de sau între direcţiile/departamentele reclamantei reprezintă doar operaţiuni administrative interne, de evidenţă a actelor primite sau comunicate de instituţie.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 89 din 30 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.