Insurance Guarantee Fund Appeal Dismissed for Lack of Standing After Voluntary Compliance with Lower Court Order

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 mai 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., prin reprezentant legal A., D., E., prin reprezentant legal A., F. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei privind acordarea indemnizaţiei (despăgubiri materiale şi morale), precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3740 din 16 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, ca neîntemeiată, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., prin reprezentant legal A., D., E., prin reprezentant legal A., F. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a obligat pârâtul să emită o decizie de soluţionare a cererii administrative formulate de reclamanţi şi a respins, în rest, acţiunea.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3740 din 16 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În esenţă, recurentul-pârât a susţinut că termenul de 30 de zile pentru soluţionarea cererii de plată, calculat de la depunere, nu este compatibil cu prevederile Legii nr. 213/2015. Astfel, a susţinut că sentinţa recurată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2, art. 11 şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, care nu prevăd un termen de soluţionare a cererilor de plată, astfel încât nerespectarea ordinii de înregistrare a cererilor depuse de solicitanţi şi soluţionarea cu prioritate a cererii formulate de reclamanţi este de natură a genera un tratament discriminatoriu faţă de solicitanţii care nu au chemat în judecată Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 februarie 2018, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de plată formulată de reclamanţi, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar şi susţinerilor părţilor, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis Decizia nr. 13941/12.04.2018, prin care a soluţionat cererea de plată formulată de reclamanţi sub nr. x/01.09.2016.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond. Din verificările efectuate în sistemul ECRIS, a rezultat că decizia emisă de pârât a fost contestată de reclamanţi, făcând obiectul dosarului nr. x/2018, înregistrat în fond pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, soluţionat definitiv prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 4809/16.10.2019, însă, pentru soluţionarea prezentului recurs prezintă relevanţă doar faptul emiterii actelor administrative, respectiv îndeplinirea obligaţiei dispusă de prima instanţă în sarcina pârâtului.

Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., aspect recunoscut de către parte, prin susţinerea rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Având în vedere că nu mai este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 3740 din 16 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata către intimaţii-reclamanţi a sumei de 800 de RON, cheltuieli de judecată parţiale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.