Nullity of cassation appeal for failure to frame grounds within statutory cassation motives in EU funds reimbursement dispute

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat:

(i) anularea, în parte, a Deciziei nr. 58554/11.07.2016 şi a Raportului de soluţionare a contestaţiei, emise de Comisia de Soluţionare a Contestaţiei Administrative din cadrul pârâtului;

(ii) admiterea contestaţiei formulate de reclamantă, cu consecinţa obligării pârâtului la acceptarea la plată a sumei de 95.455,28 RON, reprezentând 25% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. x/18.06.2015, încheiat între reclamantă şi B.;

(iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 259 din 01 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene), reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice;

(ii) a anulat parţial Decizia nr. 58554/11.07.2016 şi a admis contestaţia reclamantei împotriva Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/29.02.2016, în sensul obligării pârâtului la acceptarea la plată a sumei de 95.455,28 RON reprezentând 25% din valoarea eligibilă a contractului de furnizare nr. x/18.06.2015;

(iii) a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 259 din 01 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, pârâtul a reiterat situaţia de fapt şi temeiul legale avute în vedere la emiterea actelor administrative contestate, concluzionând în sensul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat a nu fi incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Un alt rând de argumente s-a raportat la expunerea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului generat de existenţa cheltuielii neeligibile, prin raportare la cadrul legislativ incident cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 ianuarie 2018, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale

Potrivit modificărilor legislative operate prin art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2018 şi art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 52/2018, calitatea procesuală de recurent-pârât s-a transmis, pe parcursul soluţionării recursului, de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene la Ministerului Fondurilor Europene, care a preluat toate drepturile şi obligaţiile procesuale în prezenta cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâtul îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă. Astfel, cererea de recurs se limitează la reluarea situaţiei de fapt şi a temeiurilor de drept care au condus la emiterea actelor administrative contestate în cauză, fără a aduce critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate. Simpla concluzie a pârâtului, în sensul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat a nu fi incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, nu este suficientă pentru îndeplinirea cerinţei motivării cererii de recurs, atât timp cât această concluzie nu este fondată pe un raţionament logico-juridic, respectiv pe argumente de natură a susţine opinia formulată de pârât, contrară considerentelor instanţei de fond.

Nici expunerea de către recurentul-pârât a jurisprudenţei naţionale şi comunitare în materia probării/existenţei prejudiciului generat de neregulă nu reprezintă critici aduse sentinţei recurate, întrucât aspectele dezlegate de practica judiciară anterioară sunt menite doar să sprijine motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate invocate de parte, motive care, în speţă, nu au fost expuse prin cererea de recurs.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege, şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fondul cauzei, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 259 din 01 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.