Jurisdictional competence for exceptions of illegality of individual administrative acts in civil litigation

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 13.11.2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a sesizat Tribunalul Iaşi, secţia II civilă-contencios administrativ şi fiscal, cu excepţia de nelegalitate invocată de apelanta CN CFR S.A. Bucureşti, Sucursala Regională CF Iaşi în dosarul nr. x/2009. De asemenea, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (forma în vigoare la data de 06 august 2009) a suspendat judecata apelului, până la soluţionarea definitivă a excepţiei de nelegalitate.

Învestit prin declinare, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 10/2020/CA din 9 ianuarie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, a declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate invocată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. în dosarul nr. x/2009, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului, prin regulator de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în cauza înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, sub nr. x/2009*, apelanta CN CFR S.A. Bucureşti - Sucursala Regională CF IAŞI a invocat la 29.10.2019, pentru prima dată, excepţia de nelegalitate a unor înscrisuri (H.C.L. nr. 18/27.01.1997, pentru suprafaţa de teren situată în Zona Gara Centrală, identificată ca fiind proprietatea CFR, a H.C.L. nr. 196/1999, a H.G. nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al mun. Iaşi, a Contractului de Asociere în participaţiune nr. x/06.02.1997, pentru terenul în suprafaţă de 1960,62 mp, şi, ca o consecinţă a nelegalităţii şi nulităţii absolute a HCL nr. 18/1997 şi a neîndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale unui act juridic civil, şi a Certificatului de urbanism nr. x/24.02.1997 şi a Autorizaţiei de construcţie a restaurantului nr. 616/10.07.1997).

Legea contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată, prevede, în mod expres, competenţa instanţei învestite cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate de a soluţiona acest incident procedural.

Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data de 29.10.2019:

"(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

(2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză. În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege."

Prin urmare, legiuitorul a renunţat la considerarea excepţiei de nelegalitate ca o chestiune prejudicială de competenţa exclusivă a instanţei de contencios administrativ, aşa cum era reglementată anterior.

Deoarece dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 au natură procedurală, se aplică principiul "tempus regit actum", respectiv invocarea lor se va face şi soluţiona după legea în vigoare la momentul sesizării instanţei cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, indiferent sub ce lege se judecă procesul.

După modificarea Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012, inclusiv într-un proces civil început înainte de această modificare, competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate este instanţa fondului în faţa căruia este invocată această excepţie, astfel cum este stipulat în mod expres prin dispoziţiile art. 4 al Legii contenciosului administrativ.

Astfel fiind, în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată de reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. în dosarul nr. x/2009, competenţa materială aparţine instanţei învestite cu soluţionarea fondului respectivului litigiu, şi anume Curţii de Apel Iaşi.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta C.N. C.F.R. S.A. Bucureşti-Sucursala Regionala C.F. Iaşi şi pârâţii Consiliul Local al Municipiului Iaşi şi A. S.R.L., în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2020.