Admission of accessory intervention in audit court challenge over public research expenditure

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri a solicitat constatarea nelegalităţii mai multor măsuri dispuse de pârâta Curtea de Conturi prin Decizia nr. 8/27.08.2018, printre care şi măsura I.2 prin care s-a stabilit să se dispună măsuri şi să se urmărească lichidarea cheltuielilor din fondurile publice cu respectarea dispoziţiilor legale privind verificarea existenţei obligaţiei de plată, prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea serviciului efectuat. De asemenea, s-a mai stabilit să se dispună măsuri pentru înregistrarea în evidenţa contabilă şi includerea în domeniul public al statului a rezultatelor cercetării pentru care au fost efectuate plăţi în 2017, în scopul înlăturării abaterilor prezentate la pct. 2 din decizie.

În cauză, Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară, a formulat cerere de intervenţie voluntară accesorie.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 3 iunie 2019, a respins cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii instanţei de fond Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că intervenientul voluntar accesoriu, nu investeşte instanţa cu vreo pretenţie proprie, prezenţa în litigiu nu influenţează în nici un fel cadrul procesual obiectiv, instanţa fiind chemată, în continuare, să se pronunţe doar asupra capetelor de cerere cu care a fost investită prin cererea introductivă.

Recurenta a mai precizat că între ea şi Ministerul Energiei se derulează Contractul nr. x/21.12.2016 privind continuarea finanţării activităţii de cercetare-dezvoltare, aplicaţii şi inginerie tehnologică aferente suportului tehnic naţional pentru domeniul de energetică nucleară şi cooperare internaţională şi a actelor adiţionale încheiate la acest contract. Termenii şi condiţiile contractului respectă în totalitate legislaţia şi se bazează pe prevederile actelor normative în vigoare în domeniul specific al cercetării ştiinţifice, ale celor din domeniul financiar şi fiscal.

Prin natura juridică a intervenţiei accesorii formulate în apărare, recurenta justifică interesul legitim şi actual în participarea la judecata procesului pentru realizarea unui drept comun recunoscut de lege, respectiv a unui interes comun potrivit scopului economic.

Astfel, motivul pentru care se solicită admiterea în principiu a cererii de intervenţie voluntară accesorie este legat de preîntâmpinarea unui proces ulterior, deschis de către Ministerul Energiei împotriva sa pentru a pune în aplicare măsura dispusă la punctul I.2. din Decizia 8/2018 emisă de Curtea de Conturi a României, măsură ce priveşte direct Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară.

De asemenea, s-a mai arătat că lichidarea cheltuielilor din fonduri publice, urmare a derulării Contractului x/21.12.2016 încheiat între Regia Autonoma Tehnologii pentru Energia Nucleară şi Ministerul Energiei, s-a făcut în mod corect, pe baza documentelor justificative care atestă realitatea serviciilor/lucrărilor executate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare.

(2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.

(3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi".

Deci, cererea de intervenţie principală este cererea prin care terţul care intervine din proprie iniţiativă într-un litigiu ce se poartă între alte părţi, pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.

Ca natură juridică, intervenţia principală este o veritabilă cerere de chemare în judecată formulată împotriva părţilor iniţiale, deci atât a reclamantului, cât şi a pârâtului.

Înalta Curte apreciază că în cazul intervenţiei accesorii, terţul intervenient trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu. Chiar dacă nu pretinde un drept propriu, terţul trebuie să urmărească obţinerea unui interes pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine, deoarece activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, una dintre condiţiile cumulative de exerciţiu ale acţiunii civile o reprezintă existenţa unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Deşi, C. proc. civ. nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea nelegalităţii mai multor măsuri dispuse de Curtea de Conturi prin Decizia nr. 8/27.08.2018, printre care şi măsura I.2 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului să dispună măsuri şi să urmărească lichidarea cheltuielilor din fondurile publice cu respectarea dispoziţiilor legale privind verificarea existenţei obligaţiei de plată, prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea serviciului efectuat.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că, faţă de obiectul cererii, Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară nu justifică niciun interes propriu, drepturile sale nefiind în niciun fel afectate prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză.

Înalta Curte constată că recurenta, temeinic şi argumentat solicită introducerea în cauză pentru preîntâmpinarea unui proces ulterior, care poate fi intentat de Ministerul Energiei împotriva sa, pentru a se pune în aplicare măsura dispusă la pct. I.2 din Decizia nr. 8/2018 a Curţii de Conturi a României.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată şi, rejudecând, va admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară, împotriva încheierii din data de 03 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea atacată şi, rejudecând, admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2020.