Judicial Salary Surcharge for Penitentiary Delegation: Withdrawal of Appeal Based on Disposability Principle

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Vrancea şi Curtea de Apel Galaţi, să se dispună obligarea pârâtelor la plata sporului de pana la 20% de care beneficiază categoriile de personal delegate sau detaşate sau care îşi desfăşoară activitatea în sistemul penitenciar, pe durata delegării sau detaşării sau a desfăşurării activităţii în sistemul penitenciar. începând cu data de 01 02.2018 la zi, dar şi pe viitor, pe toată perioada delegării.

Prin sentinţa civilă nr. 977 din 13 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului Ministerul Justiţiei şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această parte ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Vrancea, ca fiind neîntemeiată şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Vrancea şi Curtea de Apel Galaţi, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A..

Ulterior reclamanta A. a depus o cerere prin care a arătat că înţelege să renunţe la judecată.

Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile incidente pricinii, Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentei-reclamante la judecată.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare."

De asemenea, instanţa reţine faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 406 alin. (4), Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecată formulată de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 977 din 13 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2020.