Insufficiency of factual identity to justify discretionary suspension of administrative litigation pending criminal trial under Article 413 of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2018 la data de 21 decembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară Braşov, solicitând instanţei anularea deciziei nr. 92/P/5.12.2018, prin care s-a respins plângerea prealabila formulata de reclamantă împotriva dispoziţiei obligatorii nr. 64/29.08.2018, împotriva raportului de inspecţie economico-financiară nr. 168/2018 şi a procesului-verbal BVB - AIF nr. 4/29.08.2018, anularea dispoziţiei obligatorii nr. 64/29.08.2018, precum şi suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, a executării dispoziţiei obligatorii nr. 64 din 29.08.2018 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecăţii cererii, aşa cum a fost completată, până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 înregistrat la Tribunalul Bucureşti.

Totodată, a trimis dosarul în arhivă spre conservare, până la încetarea motivelor care au determinat adoptarea prezentei soluţiei sau alte dispoziţii ale instanţei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că sunt incidente prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât situaţia de fapt reţinută în actul administrativ suspus controlului instanţei de contencios administrativ în prezentul litigiu este identică cu situaţia de fapt avută în vedere în dosarul penal nr. x/2018 înregistrat la Tribunalul Bucureşti.

De asemenea, judecătorul fondului a reţinut că din rechizitoriu rezultă că organul fiscal s-a constituit parte civilă pentru suma acordată cu titlu de subvenţie, fiind lipsit de importanţă că dispoziţia obligatorie a fost emisă după constituirea dosarului penal, întrucât perioada supusă verificării este 01.01.2014 - 31.12.2014, ţinând cont, totodată, de Decizia Curţii Constituţionale nr. 1274/2011.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs de reclamanta S.C. A. S.R.L, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta reclamantă că încheierea astfel pronunţată nu satisface exigenţele în materia obligaţiei de motivare a hotărârii judecătoreşti, devenind incidente dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.. însă, în egală măsură, nu sunt îndeplinite nici în fond condiţiile de suspendare facultativă a judecăţii cauzei, neexistând legătura de cauzalitate între cele două pricini, pentru a se dispune suspendarea facultativă a judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Se susţine că măsurile reţinute prin Procesul-verbal nr. x/29.08.2018 şi Dispoziţia nr. 64/29.08.2018 sunt ulterioare oricărui demers efectuat de ANFAF în dosarul penal nr. x/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2018.

Judecătorul fondului a analizat doar îndeplinirea condiţiei de ordin procedural, considerentele încheierii reflectând analiza obiectului cauzei penale, nefiind arătate, însă, împrejurările de fapt şi de drept pentru care instanţa a concluzionat în sensul existenţei legăturii de condiţionalitate între infracţiunile cu care a fost sesizată instanţa penală şi înrâurirea pe care o poate avea hotărârea definitivă a instanţei penale asupra modalităţii de dezlegare a prezentei cauze de contencios administrativ.

Împrejurarea că între situaţia de fapt expusă în rechizitoriul întocmit în cauza penală şi cea dedusă judecăţii instanţei de contencios administrativ ar exista identitate nu poate constitui, prin sine înseşi, temeiul suspendări judecării cauzei, cât timp nu aceasta este ipoteza avută în vedere de legiuitor pentru reglementarea cazurilor de suspendare facultativă a judecăţii.

Critică soluţia Curţii de Apel Braşov apreciind că nu se află în prezenţa unei situaţii în care "penalul ar ţine in loc civilului", deoarece hotărârea instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile numai în ceea ce priveşte existenta faptei si a persoanei care a săvârşit-o.

Se mai arată că în prezenta cauză, faţă de condiţiile specifice ale acesteia, menţinerea măsurii suspendării duce la întreruperea cursului normal al justiţiei, paralizându-se judecata acţiunii în contencios şi, având în vedere, prioritar, interesul soluţionării cauzei, propunerea Curţii de suspendare a prezentei cauze apare ca nejustificată în contextual întreruperii cursului judecăţii

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul de faţă Înalta Curte constată că este fondat, urmând a dispune casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la instanţa fondului, în vederea continuării judecăţii.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere având ca obiect anularea deciziei nr. 92/P/5.12.2018, prin care s-a respins plângerea prealabila formulata de reclamantă împotriva dispoziţiei obligatorii nr. 64/29.08.2018, împotriva raportului de inspecţie economico-financiară nr. 168/2018 şi a procesului-verbal BVB - AIF nr. 4/29.08.2018, anularea dispoziţiei obligatorii nr. 64/29.08.2018, precum şi suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, a executării dispoziţiei obligatorii nr. 64 din 29.08.2018 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin dispoziţia obligatorie nr. 64/29.08.2018, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a dispus în sarcina reclamantei următoarele măsuri:

1. - măsura "reorganizării" activităţii de control financiar preventiv, pe motivul lipsei vizei de control financiar-preventiv pe contractele comerciale încheiate cu persoanele afiliate;

2. măsura înregistrării în contabilitate a unor creanţe bugetare în sumă de 101,147,03839 RON, reprezentând compensaţie necuvenită" de 69.761.389,34 Iei, accesorii aferente calculate de la data de 01.02.2015 până la 31.07.2018, în sumă de 31.385.649,05 RON.

Împotriva dispoziţiei obligatorii nr. 64/29.08.2018 recurenta reclamantă a formulat contestaţie administrativă, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată, prin decizia de soluţionare nr. 92/P/5.12.2018, context în care recurenta reclamantă s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 23 octombrie 2019 Curtea de Apel Braşov a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2018, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru a dispune astfel, instanţa fondului expune în rezumat conţinutul rechizitoriului întocmit în dosarul penal mai sus menţionat şi apreciază că identitatea situaţiei de fapt reţinute de organele de cercetare penală în cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2018 şi cea dedusă judecăţii curţii de apel justifică soluţia de suspendare, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Constată Înalta Curte că încheierea recurată este criticabilă, nefiind demonstrată îndeplinirea, în concret, a condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Din cuprinsul dispoziţiilor mai sus menţionate rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecăţii de îndeplinirea unei condiţii procedurale, respectiv dovada începerii urmării penale într-o cauză dată şi a unei condiţii de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanţei pe marginea necesităţii suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre rezultatul cercetării penale şi modalitatea de soluţionare a cauzei civile în care se pune problema incidenţei prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În cauza de faţă, judecătorul fondului a analizat doar îndeplinirea condiţiei de ordin procedural, considerentele încheierii reflectând analiza obiectului cauzei penale înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2018, nefiind arătate, însă, împrejurările de fapt şi de drept pentru care instanţa a concluzionat în sensul existenţei legăturii de condiţionalitate între infracţiunile cu care a fost sesizată instanţă penală şi înrâurirea pe care o poate avea hotărârea definitivă a instanţei penale asupra modalităţii de dezlegare a prezentei cauze de contencios administrativ.

Împrejurarea că între situaţia de fapt expusă în rechizitoriul întocmit în cauza penală şi cea dedusă instanţei de contencios administrativ ar exista identitate nu poate constitui, prin sine înseşi, temeiul suspendării judecării cauzei, cât timp nu aceasta este ipoteza avută în vedere de legiuitor pentru reglementarea cazurilor de suspendare facultativă a judecăţii ci înrâurirea pe care o poate avea constatarea infracţiunii asupra hotărârii ce urmează a fi dată în cauza civilă.

De altfel, o atare condiţionalitate nu a fost sesizată nici în cursul procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei administrative formulate de recurenta reclamantă împotriva dispoziţiei de măsuri obligatorii, fiind de subliniat faptul că această dispoziţie a fost emisă după începerea urmării penale în dosarul penal nr. x/2018 şi chiar după întocmirea rechizitoriului, trimiterea în judecată şi înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Faptul că într-o cauză similară s-a apreciat incidenţa dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este rezultatul analizei judiciare specifică fiecărui caz în parte, în funcţie de situaţia de fapt şi de probele administrate, nefiind de natură să influenţeze soluţia din prezenta cauză, întrucât practica judiciară nu reprezintă un izvor de drept, iar instanţa de judecată este suverană în a-şi forma convingerea asupra chestiunilor deduse judecăţii, în spiritul şi litera legii.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza spre continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. împotriva încheierii de şedinţă din 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2020.