Constitutional unconstitutionality exceptions to state of emergency decree: lower court authority to reject referrals for admissibility defects

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.04.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României G., Administraţia Prezidenţială, Guvernul României, Parlamentul României (Camera Deputaţilor), Ministerul Afacerilor Interne Instituţia Avocatului Poporului, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul National pentru Combaterea Discriminării următoarele:

- anularea prin Ordonanţă preşedinţială a Decretului nr. 195/2020, privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriu României, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16.03.2020, în baza art. 997 şi următoarele din C. proc. civ. existând suficiente dovezi de vătămare, de păgubire prin restrângerea exercitării mai multor drepturi fundamentale şi a drepturilor omului, inclusiv: a) libera circulaţie; b) dreptul la viaţă intimă, familială şi privată; c) inviolabilitatea domiciliului; d) dreptul la învăţătură; e) libertatea întrunirilor; f) dreptul de proprietate privată; g) dreptul la grevă; h) libertatea economică, a nivelului de trai, a dreptului de petiţionare şi a dreptului de acces neîngrădit la justiţie (România derogând fără a avea acordul nostru de la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului);

- suspendarea Decretului nr. 195/2020 publicat in Monitorul Oficial nr. 212 din 16.03.2020 şi a tuturor actelor normative ce au ca temei de drept acest decret (Ordonanţele militare nr. 1 ÷ 8/2020) ca fiind nelegale contradictorii Constituţiei României, Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului de la New York de la 1948 până la soluţionarea pe fond a cauzei şi a celorlalte ordine ce emană de la autorităţile publice;

- anularea Decretului nr. 195/2020 şi a tuturor Ordonanţelor militare de la 1 la 8/2020 emise în baza aceluiaşi Decret (a tuturor actelor subsecvente ce au la bază acest act normativ, a tuturor ordinelor autorităţilor publice);

- obligarea tuturor pârâţilor la plata de despăgubiri pentru discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi sancţionarea pentru discriminare a pârâţilor şi de daune morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei, în cuantum de 5.000.000 RON fiecare.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 236 din 14 aprilie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Administraţia Prezidenţială şi Instituţia Avocatul Poporului şi a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestor pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia inadmisibilităţii, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E. prin F. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României G., Guvernul României, Parlamentul României (Camera Deputaţilor), Ministerul Afacerilor Interne, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, ca inadmisibilă; a respins cererile de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs A., B., C., D., E. şi F., în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de către reclamanţi pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

3.1. Sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi susţin că instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de disp. art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, consacrate şi prin art. 21 din Constituţia României.

Consideră recurenţii-reclamanţi că prima instanţă s-a substituit Curţii Constituţionale prin respingerea excepţiilor fără să existe în mod real motive, fiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate impuse de disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992.

3.2. Sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi susţin că nu cunosc motivele respingerii cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, deoarece au fost obligaţi să formuleze recursul în termen de 48 ore de la pronunţare, astfel încât nu au beneficiat de un proces echitabil.

3.3. Sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea disp. art. 488 alin,.(1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi susţin că sentinţa a fost dată cu încălcarea disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992, fiind respectate condiţiile de admisibilitate.

4. În cuprinsul cererii de recurs recurenţii-reclamanţi invocă excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi reiterează excepţiile de neconstituţionalitate a disp. O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă; Legii nr. 453/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/1999; art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată; O.U.G. nr. 34/2020 privind modificarea şi completarea O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă; O.U.G. nr. 36/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, depunând şi cereri separate în acest sens.

Prin intermediul unor cereri formulate distinct de cererea de recurs, s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 28-30 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, modificate şi completate şi O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

5. Curtea de Apel Bucureşti a înaintat ulterior şi o completare a motivării cererii de recurs asupra căreia se va pronunţa Înalta Curte

Recurenţii-reclamanţi solicită casarea sentinţei recurate pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Consideră că se încalcă principiul accesului liber la justiţie, instanţa de fond apreciind greşit că decretul este act ce emană de la Parlament, iar ordonanţele militare sunt acte de comandament militar, critici ce s-ar încadra la cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4-6 şi 8 C. proc. civ.

Întrucât Comisia Europeană a constatat că nu se impune ca România să activeze art. 15 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, devin aplicabile prevederile C. proc. civ. privind admisibilitatea capătului 1 al cererii de chemare în judecată, motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra nelegalităţii actelor administrative normative pronunţând-se asupra suspendării Ordonanţelor militare nr. 1-8/2020, astfel că nu a supus dezbaterii capetele de cerere 1 şi 2, acestea constituind motive de casare prevăzute de art. 4, 5 şi 8 C. proc. civ.

Mai susţin recurenţii-reclamanţi faptul că nu au precizat că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4-6 şi 8 C. proc. civ.

De asemenea, constatarea lipsei de utilitate a analizării capetelor accesorii de cerere privitoare la despăgubirile morale constituie motive de casare, aşa cum sunt prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5-6 şi 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond nu a pus în discuţie admisibilitatea probelor, fiind astfel încălcate principiile după care se desfăşoară procesul civil, motive de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 4-6 şi 8 C. proc. civ.

Prima instanţă a reţinut, în mod greşit, că reclamanţii au formulat o cerere de recurs, în realitate aceştia s-au adresat Curţii de Apel Bucureşti cu o cerere de chemare în judecată a refuzat să judece cererea, dar în acelaşi timp a soluţionat pricina prin motive străine de natura pricinii, acestea fiind motive de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond a încălcat şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, prevăzut de art. 52 din Constituţia României, dar şi dreptul de petiţionare ce se instituie prin art. 51 din Constituţia României atunci când s-a pronunţat în sensul că Instituţia Avocatului Poporului nu are calitate procesuală pasivă în cauză, acestea fiind motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi consideră că prima instanţă nu a apelat la rolul activ al judecătorului prevăzut de art. 22 C. proc. civ., astfel că putea să introducă în cauză, chiar dacă părţile se opuneau, din oficiu, şi alte persoane, fără a pune în discuţie necesitatea unui astfel de demers, motive de casare prev. de art. 4, 5 şi 8 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi consideră că instanţa de fond s-a substituit Curţii Constituţionale prin respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate, deoarece sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate, motive de casare prevăzute de pct. 4 şi 8 din C. proc. civ.

Deoarece în cuprinsul hotărârii recurate s-a făcut referire la Hotărârea nr. 30/2020 a CSAT era obligatorie depunerea acesteia la dosar, ceea ce conduce la îndeplinirea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

Prima instanţă nu a pus în dezbatere decât cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a Legii nr. 453/2004 şi a O.U.G. nr. 1/1999, or, în cauză au fost invocate şi excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 34/2020; O.U.G. nr. 36/2020 şi art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, acestea fiind motive de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 C. proc. civ.

Se susţine că nu există motiv pentru admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Prezidenţială, motive ce se încadrează la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la procedura plângerii prealabile, se susţine că aceasta nu este necesară şi datorită faptului că Decretul nr. 195/2020 are aplicabilitate limitată, motive de casare prev. de art. 4 şi 8 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi consideră că a fost încălcat dreptul la libera circulaţie, ceea ce face ca fiind intervenit motivul de nelegalitate prev. de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Au fost invocate şi motive de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prin încălcarea prevederilor C. proc. civ., respectiv a disp. art. 131, 174, 153, 219 alin. (2), art. 224, 13, 6 şi 149 C. proc. civ.

Referitor la motivele de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi menţionează că nu cunosc la data de 14.04.2020 motivarea respingerii excepţiilor de neconstituţionalitate, fiindu-le îngrădit accesul liber la justiţie.

6. Recurenţii-reclamanţi au formulat separat de cererea de recurs, o sesizare în vederea pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu a 21 de chestiuni de drept de a căror lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

Totodată, s-a formulat şi o cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu un număr de 29 de întrebări.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate de recurenţii-reclamanţi, urmează a se pronunţa o încheiere separată

Cu privire la cererea de sesizare a Înaltei Curţi - Completul competent să soluţioneze dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează a se constata neîndeplinirea condiţiilor prev. de disp. art. 519 C. proc. civ., ceea ce conduce la respingerea cererii ca inadmisibilă.

Recurenţii-reclamanţi solicită pronunţarea unei hotărâri în legătură cu un număr de 20 de chestiuni de drept ce privesc într-adevăr fondul cauzei, însă soluţionarea recursului nu depinde de răspunsul la aceste întrebări.

Recurenţii-reclamanţi au declarat recurs în ceea ce priveşte sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, iar acţiunea introductivă a fost respinsă ca inadmisibilă.

O întrebare ar putea să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, respectiv cea referitoare la disp. art. .5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, însă recurenţii-reclamanţi solicită a se dezlega problema conformităţii acestui text cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Cererea apare şi în acest caz ca fiind inadmisibilă, deoarece nu priveşte fondul cauzei, astfel cum solicită disp. art. 519 C. proc. civ.

Referitor la cererea de sesizare a CJUE, având în vedere că nu se solicită interpretarea unor dispoziţii de drept european, astfel cum cer prevederile art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, sesizarea va fi respinsă ca inadmisibilă.

2. Cu privire la recursul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 236/14.04.2020 a Curţii de Apel Bucureşti Din conţinutul cererii, atât cea iniţială, cât şi cea comunicată ulterior de prima instanţă, reiese faptul că reclamanţii au înţeles să critice sentinţa de fond cu privire la soluţia de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate, mai precis a sesizării Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate.

Cererea de recurs nu priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a părţilor Administraţia Prezidenţială şi Avocatul Poporului şi respingerea cererii de chemare în judecată formulată împotriva acestora pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

De asemenea, recursul nu a fost declarat şi împotriva soluţiei de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Instanţa de fond a respins cererile de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţiile de neconstituţionalitate a art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare; dispoziţiile O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă şi a Legii nr. 453/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 1/1999; dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2020 şi O.U.G. nr. 36/2020.

Faţă de acestea, Înalta Curte va avea în vedere, pentru soluţionarea căii de atac, numai criticile ce privesc soluţia instanţei de fond asupra cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale a României, dezvoltate în cuprinsul celor două cereri.

3.1. Referitor la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi consideră că prin soluţia de respingere ca inadmisibile a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, prima instanţă a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, substituindu-se instanţei constituţionale.

Critica este nefondată şi va fi respinsă ca atare, avându-se în vedere că disp. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată permit instanţei de judecată să respingă excepţia ca inadmisibilă dacă aceasta este contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din lege.

3.2. Cu privire la criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte va constata că acestea nu privesc soluţia de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale şi, prin urmare, nu vor putea să fie analizate în prezenta cauză.

3.3. Referitor la criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În cuprinsul acestui motiv de nelegalitate, recurenţii-reclamanţi susţin că nu cunosc motivele respingerii cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale deoarece există obligaţia formulării căii de atac într-un termen de 48 de ore de la pronunţarea hotărârii.

Criticile aduse sentinţei de fond nu pot fi subsumate motivului de nelegalitate prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. devine incident în cazul în care sentinţa atacată nu conţine motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază (teza I), însă după cum se poate observa, aceasta este motivată amplu la filele x ale sentinţei.

Împrejurarea conform căreia în momentul declarării căii de atac într-un termen scurt de 48 de ore de la pronunţare, partea nu cunoaşte motivarea sentinţei, nu se încadrează în criticile prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi aveau obligaţia să formuleze recursul în 48 de ore de la pronunţarea sentinţei, urmând ca motivarea cererii să se depună ori să se completeze după comunicarea sentinţei.

De altfel, recurenţii-reclamanţi au formulat cererea de recurs în termenul legal de 48 ore, iar cu ocazia punerii la dispoziţie a motivării sentinţei, în data de 15.04.2020, cum s-a recunoscut în cuprinsul celei de-a doua cereri, aceştia au avut posibilitatea să-şi motiveze recursul declarat împotriva soluţiei respingerii ca inadmisibilă a cerii de sesizare a Curţii Constituţionale.

3.4. Cu privire la criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi susţin că instanţa de fond a încălcat disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, deoarece sesizarea are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Recurenţii-reclamanţi nu au dezvoltat argumente în susţinerea criticii întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nici în cuprinsul primei cereri de recurs şi nici în cea de-a doua, depusă după motivarea sentinţei, astfel încât, instanţa de recurs se afla în imposibilitate de a realiza o analiză din această perspectivă, fiind insuficient ca partea nemulţumită doar să declare că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale, dar să nu prezinte niciun argument contrar celor reţinute în sentinţa criticată.

Motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dezvoltate în cea de-a doua cerere se referă la soluţia primei instanţe asupra soluţionării unor excepţii şi asupra cererii de ordonanţă preşedinţială, or, recurenţii-reclamanţi nu au formulat recurs împotriva acestor chestiuni.

Din actele dosarului rezultă că prima instanţă a pus în discuţia părţilor cererile de sesizare a Curţii Constituţionale formulate în dosar, iar recurenţii-reclamanţi şi-au susţinut punctul de vedere, atât în scris, cât şi cu ocazia dezbaterilor în faţa instanţei.

Faţă de acestea, nefiind întrunite criticile invocate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să se respingă ca nefondat recursul reclamanţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formulată de recurenţii-reclamanţi, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de recurenţii-reclamanţi, ca inadmisibilă.

Respinge recursul formulat de A., B., C., D., E. şi F. împotriva sentinţei nr. 236 din 14 aprilie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2020.