Peremption of appeal due to six-month inactivity in challenge to emergency decree abrogating criminal law amendments

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Guvernul României - Prim Ministru prin Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Justiţiei, anularea O.U.G. nr. 14/05.02.2017 privind abrogarea

O.U.G, nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., pentru considerente de nelegalitate şi neconstituţionalitate, şi suspendarea efectelor O.U.G. nr. 14/2017 privind abrogarea O.U.G nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 91 din 20 aprilie 2017, a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac aşa cum a fost formulată.

4. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

La termenul de judecată din 20 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 91 din 20 aprilie 2017, a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din acelaşi cod.

La data de 11 iunie 2020, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepţiei perimării, întrucât a rămas în nelucrare timp de şase luni.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Instituţia perimării este reglementată în cuprinsul art. 416-418 din C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancţiuni procedurale pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, sancţiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruinţă a părţilor în judecată, vreme îndelungată.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.

Din conţinutul acestui text de lege rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiţii: instanţa a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac; pricina să fie rămasă în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare şi începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părţii, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepţia de perimare este o excepţie dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, şi este o excepţie absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În cauză, se constată că de la momentul suspendării judecăţii pricinii, conform încheierii de şedinţă din data de 20 iunie 2019, de când a început să curgă termenul de perimare, au trecut mai mult de şase luni şi nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispoziţiilor art. 417-418 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. şi va constata perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 91 din 20 aprilie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2020.