Peremption of tax assessment appeal due to six-month procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta societatea A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în principal, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 189/18.06.2015 emisă de ANAF - DGSC şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei de impunere nr. x/30.10.2014, aceasta fiind emisă cu încălcarea normelor privind competenţa materială a organelor de inspecţie fiscală şi a procedurii de delegare a activităţii de inspecţie fiscală.

Totodată, a solicitat, în subsidiar, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 189/18.06.2015 emisă de A.N.A.F. - D.G.S.C, cu consecinţa obligării ANAF - DGSC să soluţioneze contestaţia sa fiscală în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată în sumă de 73.404.974 RON, pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei şi exonerarea de la plata obligaţiilor fiscale stabilite nelegal de organele de inspecţie fiscală, în sumă de 218.657 RON, pentru care intimata ANAF - DGSC a dispus respingerea contestaţiei fiscale ca nemotivată.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2996 din 12 octombrie 2016, a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare, şi acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L. prin administrator judiciar B., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac aşa cum a fost formulată.

4. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

La termenul de judecată din 9 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 2996 din 12 octombrie 2016, a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din acelaşi cod.

Totodată, la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2019, s-a dispus anularea cererii de repunere pe rol ca netimbrată şi s-a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei.

La data de 11 iunie 2020, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepţiei perimării, întrucât a rămas în nelucrare timp de şase luni.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Instituţia perimării este reglementată în cuprinsul art. 416-418 din C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancţiuni procedurale pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, sancţiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruinţă a părţilor în judecată, vreme îndelungată.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.

Din conţinutul acestui text de lege rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiţii: instanţa a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac; pricina să fie rămasă în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare şi începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părţii, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepţia de perimare este o excepţie dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, şi este o excepţie absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În cauză, se constată că de la momentul suspendării judecăţii pricinii, conform încheierilor de şedinţă din datele de 9 mai 2019 şi 21 noiembrie 2019, de când a început să curgă termenul de perimare, au trecut mai mult de şase luni şi nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispoziţiilor art. 417-418 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. şi va constata perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei nr. 2996 din 12 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2020.